Vasile de la Poiana Mărului

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului
Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului
Date personale
Naștere 1692, Poltava, Ucraina
Mutare la Domnul (†) 25 aprilie 1767
Localizare   Mănăstirea Poiana Mărului
Naționalitate ucraineană
Date cult
Tip cuvios
Data canonizării 5 martie 2003
Prăznuire la data de 25 aprilie
Recunoaștere Biserica Ortodoxă Română
Biserici patronate

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului s-a născut în anul 1692 la Poltava, în Ucraina, dar activitatea sa în slujba bisericii și-a desfășurat-o în Ţara Românească. După ce a adunat în jurul său o obște de peste 40 de călugări sihaștri la Mănăstirea Dălhăuți, pe care i-a îndrumat pe căile Domnului, Cuviosul Vasile s-a mutat la Mănăstirea Poiana Mărului, unde a continuat lucrarea sa de întemeiere a isihasmului românesc, adică practicarea rugăciunii minții. A trecut la cele veșnice la 25 aprilie 1767. Prăznuirea lui se face la 25 aprilie.

Viața

Cuviosul Vasile s-a născut în anul 1692 la Poltava (în Ucraina de azi). În anul 1713 s-a refugiat în Ţara Românească, unde s-a stabilit la Mănăstirea Dălhăuți. Aici a adunat în jurul său o obște de peste 40 de călugări sihaștri, pe care i-a deprins cu ascultarea, smerenia, tăcerea și cu rugăciunea minții. Astfel, starețul Vasile a făcut din obștea sa o adevărată școală de trăire isihastă.

După ce a înființat câteva schituri în Buzău și Vrancea, Cuviosul Vasile s-a mutat la Mănăstirea Poiana Mărului, unde a devenit stareț; de aici îi provine supranumele de Vasile de la Poiana Mărului.

De numele Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului se leagă existența isihasmului românesc, adică practicarea rugăciunii minții. Ca dascăl al rugăciunii, marele stareț a scris și câteva "Cuvinte despre paza minții", despre rugăciune și creștere duhovnicească, care sunt scurte introduceri la scrierile filocalice ale Sfinților Nil de Soesca, Filotei, Isihie și Grigorie Sinaitul.

Printre altele, a fost părintele duhovnicesc al Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț, pe care l-a tuns în monahism în anul 1750, la Muntele Athos.

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului a trecut la cele veșnice pe 25 aprilie 1767.

Scrieri

Sf. Vasile de la Poiana Mărului a copiat o serie de manuscrise din limba slavonă, dar a și scris câteva lucrări originale în slavona bisericească, dintre care cele mai remarcabile sunt:

  • Cuvânt înainte (sau "Înainte călătorie") la cartea lui Grigorie Sinaitul
  • Înainte cuvântare la "Capetele" fericitului Filotei Sinaitul
  • Cuvânt înainte la cartea Cuviosului Nil de la Sora
  • Adăugire (sau "Cuvânt pre urmă") la cartea Sf. Cuvios Nil de la Sora
  • Închipuire cum să cade nouă celor ce suntem pătimași, și călcăm poruncile, să ne îndreptăm prin pocăință și să ne învățăm lucrării cei cu mintea viețuind întru supunere.

Scrierile lui au fost traduse în limba română, chiar în timpul vieții sale, și copiate în zeci de manuscrise.

Proslăvirea

Pentru viața sa curată, pusă în întregime în slujba Domnului, și pentru faptele sale sfinte, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit pe data de 5 martie 2003, a hotărât ca Vasile de la Poiana Mărului să fie trecut în rândul sfinților, cu data de prăznuire la 25 aprilie. Proclamarea oficială a canonizării acestuia a avut loc la 5 octombrie 2003.

Imnografie

Tropar (glas 8)

Învățătorule al bunei-cinstiri, povățuitorule al călugărilor, propovăduitorule al harului, dascălul rugăciunii celei cu trezvie lucrate, părinte cuvioase Vasilie, roagă pururea pe Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.

Condac (glas 8)

Pre minunatul călăuzitoriu al monahilor, pe învățătorul rugăciunii cel preaîncercat și omul cel ceresc, pre pământescul înger, pre povățuitorul duhovnicesc cel multvestit cu bucurie să-l cinstim și să îi cântăm : Bucură-te sfinte părinte Vasile, propovăduitorule al harului.

Surse

Legături externe