Grigorie Taumaturgul

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sfântul ierarh Grigorie Taumaturgul
Sfântul ierarh Grigorie Taumaturgul (adică „făcătorul de minuni”) sau Grigorie de Neocezareea (cca. 213 – cca. 275 d.Hr.) a fost episcop al Neocezareii Pontului în secolul al III-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 17 noiembrie.

Viața

Sfântul Grigorie[1] s-a născut către anul 213 d.Hr. într-o familie aristocrată bogată, dar păgână, din Neocezareea (azi Niksar, în Turcia, pe atunci capitala provinciei Pont). A primit numele de Teodor de la părinții săi, numele de Grigorie primindu-l mai târziu, la botez. În copilăria sa nu a cunoscut creștinismul, pentru că pe atunci erau doar 17 creștini în toată Neocezareea. Dar a primit o educație aleasă și mai apoi a fost trimis de mama sa, împreună cu fratele său, Atenodor, să studieze la Beryt (Beirut de azi), pe atunci una din cele mai faimoase școli ale lumii elenistice. În drum, ei o conduc pe sora lor la Cezareea Palestinei, unde aceasta era măritată cu consilierul juridic al guvernatorului. Aici cei doi frați îl cunosc pe marele Origen († 254), de puțină vreme venit din Alexandria pentru a creea o școală creștină în Palestina. Fascinați de Origen, cei doi frați abandonează proiectul de a merge la Beryt, și rămân la Cezareea la școala lui Origen timp de șapte ani (231-238). Tot în această perioadă, cei doi frați primesc și botezul.

După terminarea studiilor, Grigorie trăiește o perioadă ca pustnic în asceză și rugăciune. Către vârsta de 30 ani este hirotonit episcop al Neocezareii de Fedim, episcopul Amasiei și mitropolitul Pontului, și după ce a mers la biserica ce i s-a dat, se spune că a făcut multe minuni, care nu s-au auzit și mai mari decât se pot crede.

Predica și misiunea lui au fost atât de puternice și roditoare, încât se spune că la sfârșitul vieții lui, în 275, în Neocezareea nu mai erau decât 17 păgâni.

Imnografie

Troparul, glasul al 8-lea:

Întru rugăciuni priveghind, la lucrările minunilor răbdând, asemenea numire cu îndreptările ai câştigat. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu părinte Grigorie, să lumineze sufletele noastre, ca să nu adormim întru moarte cu păcate.

Condac, glasul al 4-lea:

A multora minuni luând lucrarea, cu semne înfricoşate pre draci i-ai îngrozit şi boalele oamenilor ai gonit, prea înţelepte Grigorie. Şi făcător de minuni te numeşti, chemarea din fapte luând.

Icos: De unde voiu începe a alcătui laude, eu ticălosul? văzând multe şi prea minunate lucruri. De voiu începe din viața Cuviosului, nici cum nu voiu putea; că toată mintea covârșește dumnezeiască viața lui. Iară de voiu începe din minuni şi întru aceasta mă voiu ruşina, că mai mult decât nisipul sunt. Pentru aceasta s’a numit de minuni făcător, chemarea din fapte luând.

Note

  1. Viața sfântului Grigorie Taumaturgul este povestită de sfântul Grigorie al Nissei (PG 46, 893-958) într-un panegiric rostit la 17 noiembrie 380 într-o biserică din Neocezareea. Bunica după mamă a sfântului Grigorie al Nissei, sfânta Macrina cea Bătrână, a primit învățătura credinței creștine și botezul chiar de la sfântul Grigorie Taumaturgul. Dar sfântul este menționat și de alți istorici bisericești de-a lungul timpului.

Surse

Legături externe