Ahila de la Schetia
Cuviosul Ahila (gr. Ἀχιλλᾶς) a fost unul din Părinții pustiei care a trăit la sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea la centrul monastic Schetia din Egipt. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 17 ianuarie.
Viața
Avva Ahila a fost unul din marii Părinți ai celei de-a treia generații a Schitului în Egipt. Un cuvânt al Avvei Teodor din Fermi păstrat în colecția armeană a Apoftegmelor Părinților pustiei zice: „Avva Ahila era ca un leu în Schit". Era la sfârșitul secolului al IV-lea, în epoca unor mari pustnici schitioți care erau unul mai mare decât altul în ascetism și smerenie. O altă apoftegmă, păstrată în colecția etiopiană, tresmite cuvântul lui următor: „Poartă-te cu tine ca și un dobitoc, și așa nu vei fi vreodată cunoscut”.
Apoftegma a treia din Patericul egiptean ni-l arată povățuitor duhovnicesc al Avei Isaia de la Schetia (prăznuit la 3 iulie), probabil în jurul anului 420, certându-l că are o purtare care nu era potrivită cu duhul de mare asceză de la Schetia. Totuși, ca toți marii Părinți ai pustiei, avva Ahila avea o mare atenție pentru a rămâne în dragostea frățească (apoftegnele 1 și 4 din Pateric, mai jos).
Unui frate care i se plângea de puterea pe care o au dracii asupra omului, avva Ahila i-a răspuns: „N-au nicio putere, decât că se folosesc de slăbiciunea voinței noastre ca de o bâtă ca să ne facă să cădem”.
Din apoftegma a cincea vedem că Avva Vitimie și Avva Ammoi i-au fost ucenici.
Apoftegme
Patericul egiptean - Pentru avva Ahila:
1. S-au dus odată trei bătrâni la avva Ahila și unul dintr-înșii avea nume rău. Și i-a zis unul din bătrâni: „Avvo, fă-mi o mreajă (plasă)!” Iar el a zis: „Nu-ți fac”. Și celălalt i-a zis: „Fă milostenie, ca să-ți avem pomenirea ta în mănăstire!” Iar el a zis: „N-am vreme”. Îi zice lui celălalt, care avea numele cel rău: „Fă-mi mie o mreajă, avvo, ca s-o am din mâinile tale!” Iar el răspunzând îndată, i-a zis: „Îți voi face”. Și i-au zis lui: „Pentru ce acestuia i-ai zis că-i vei face?” Le-a zis lor bătrânul: „V-am zis vouă că nu vă fac și nu v-ați mâhnit, fiindcă n-am vreme. Iar acestuia de nu-i voi face, va zice: « Pentru păcatul meu auzind bătrânul nu a voit să-mi facă » - și îndată tăiam ața. Deci cu aceasta am ridicat sufletul lui, « ca să nu fie copleșit de mâhniciune unul ca acesta » (II Cor. 2, 7)”.
2. Zis-a avva Vitimie: “Pogorându-mă eu odată la Schetia mi-au dat unii puțină miere, ca să le dau bătrânilor și am bătut în ușa chiliei lui avva Ahila ca să-i dau lui. Iar el a zis: « Cu adevărat, frate, nu mi-ar fi fost voia să-mi bați acum în ușa, chiar de ar fi fost mană. Dar nici la altă chilie nu te mai duce ». Deci m-am dus la chilia mea și le-am dus la biserică”.
3. A venit odată avva Ahila la chilia lui avva Isaia în Schetia și l-a găsit mâncând; acesta pusese sare și apa într-un castron și văzându-l bătrânul că a ascuns castronul după funii, i-a zis: “Spune-mi ce mănânci?” Iar el a zis: “Iartă-mă avvo, că tăiam smicele și m-am suit pe arșița și-am pus în gura mea pâine cu sare; că mi s-a uscat gâtlejul de arșița și nu se pogora pâinea. Pentru aceasta am fost silit de am pus puțina apă peste sare, ca așa să pot gusta. Deci, iartă-mă!” Și a zis bătrânul: “Veniți de vedeți pe Isaia, că mănâncă zeamă în Schetia. Dacă vrei să mănânci zeamă, du-te în Egipt”.
4. A venit unul din bătrâni la avva Ahila și l-a văzut pe el scuipând sânge din gura lui și l-a întrebat: “Ce este aceasta părinte?” Răspuns-a bătrânul: “Este cuvântul fratelui care m-a mâhnit și m-am silit să nu-l vestesc lui și m-am rugat lui Dumnezeu ca să-l ridice de la mine. Și s-a făcut cuvântul lui ca sângele în gura mea și l-am scuipat jos și m-am liniștit și mâhniciunea am uitat-o”.
5. Zicea avva Ammoi: “Ne-am dus eu și avva Vitimie la avva Ahila și l-am auzit citind cuvântul acesta: « Nu te teme Iacove, a te pogorî în Egipt » (Fac. 46, 3). Și mult a stătut citind cuvântul acesta. Și bătând noi, ne-a deschis și ne-a întrebat de unde suntem. Și temându-ne să zicem că suntem de la Chilii, am zis că suntem de la muntele Nitriei. Și ne-a zis: « Ce să vă fac, dacă sunteți de departe ». Și ne-a băgat înăuntru. Și l-am găsit că lucra noaptea multă împletitură pentru coșnițe. Și l-am rugat să ne spună vreun cuvânt. Iar el a zis: « Eu de aseară până acum am împletit douăzeci de stânjeni; și într-adevăr, n-am trebuință de dânșii; dar nu cumva să se mânie Dumnezeu și să mă învinuiască, zicând, că deși putând să lucrez, nu am lucrat, pentru aceasta mă ostenesc și lucrez din toată puterea mea ». Și folosindu-ne, ne-am dus”.
Surse
- Patericul egiptean - ediția românească
- Les sentences des Pères du désert - collection alphabétique, Solesmes, 1981
- Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
- Pateric Egyptean, ed. Sofia, București, 2011 (diortosit, completat și adnotat de monahul Filotheu Bălan)
