Macarie de la Optina

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Cuviosul Părintele nostru Macarie (Ivanov) de la Optina (1788-1860) a fost un ieroschimonah de la Mănăstirea Optina, din grupul Părinților din secolul al XIX-lea cunoscut sub numele de Stareții de la Optina. Prăznuirea cuviosului Macarie se face pe 7 septembrie, iar împreună cu Sfinții Stareți de la Optina este prăznuit pe 11 octombrie.

Viața

Mihail (viitorul Macarie) Ivanovici Ivanov s-a născut pe 20 noiembrie 1788, într-o familie aristocratică din apropiere de Kaluga. Părinții săi, Nicolae și Elisabeta Ivanov erau cunoscuți pentru evlavia lor. Mama sa era grav bolnavă de tuberculoză, iar pentru ca aceasta să își poată urma tratamentul, familia sa a fost nevoită să se mute frecvent. Elisabeta Ivanovna a murit pe 21 ianuarie 1797.

Tinerețea

După moartea ei, Mihail s-a mutat din nou, locuind o vreme cu sora sa Daria și cu soțul acesteia, Simeon Peredelski, în satul Karacev. Aici Mihail a urmat cursurile școlii parohiale. În anul 1802, Mihail și cei doi frați ai săi s-au mutat din nou la mătușa sa, Anna M. Vervekina, unde și-a continuat educația alături de fiul acesteia.

În 1802, Mihail și fratele său Alexei au început să lucreze la Trezoreria Districtului Lgov în calitate de asistenți contabili. În această calitate, și-a câștigat reputația de contabil riguros și a fost numit director al Comitetului Financiar din Kursk în anul 1805. Pe 17 martie 1806, tatăl său a murit și a fost înmormântat în apropierea bisericii parohiale din Turiscev.

Intrarea în monahism

În octombrie 1810, Mihail a vizitat Schitul Plosceanski, de unde le-a scris fraților săi, spunându-le că intenționa sî rămână la schit și încredințându-le toată averea familiei, cu condiția de a dona 1.000 de ruble pentru construirea unei biserici de piatră în satul Turiscev, unde era înmormântat tatăl lor.

La o lună de la intrarea sa în mănăstire, a fost primit ca frate. Pe 24 decembrie 1810 a primit tunderea de rasofor, primind numele de Melchisedec.

La începutul anului 1815, ieromonahl Pavel, care fusese tuns în monahism la Muntele Athos a devenit egumenul schitului de la Plosceanski. La scurt timp după aceea, observând râvna lui Melchisedec pentru viața monahală și la îndeplinirea ascultărilor care îi erau încredințate, starețul a rânduit ca acesta să primească Schima mică și noul nume de Macarie pe 7 martie 1815. După câteva zile, pe 12 martie episcopul Dositei de Orel și Sevsk l-a hirotonit ierodiacon.

Întâlniri duhovnicești

În 1817, ieroschimonahul Atanasie Zaharov, un ucenic al Sfântului Paisie Velicicovski s-a întors la mănăstirea Plosceanski pentru a-și îngriji sănătatea. Părintele Atanasie, care trăise vreme de șapte ani la Mănăstirea Neamț din Moldova și fusese tuns în monahism chiar de Sfântul stareț Paisie, a avut o mare influență asupra creșterii duhovnicești a părintelui Macarie, care îl cinstea ca pe un părinte și un povățuitor al său. Atanasie a trăit la Plosceanski vreme de zece ani, iar Macarie a avut mare folos duhovnicesc din exemplul părintelui său duhovnicesc, care a murit în cele din urmă în brațele sale, pe 17 octombrie 1825.

Pe când se îngrijea de părintele Atanasie, monahul Macarie a avut prilejul să citească și să se hrănească din înțelepciunea duhovnicească a unei culegeri de copii ale traducerilor Părinților ascetici făcute de părintele Atanasie sub îndrumarea starețului Paisie. Printre aceste scriere se aflau lucrările Sf. Grigorie Sinaitul, Omiliile catehetice ale Sf. Teodor Studitul, omiliile Sf. Grigorie Palama și alte scrieri de folos duhovnicesc.

Pe 27 mai 1817, Macarie a fost hirotonit ieromonah de episcopul Dositei.

Când egumenul Pavel s-a retras la reședința episcopală din Kaluga în anul 1818, urmașul său a fost ieromonahul Serafim, egumenul Schitului Valea Albă din provincia Vladimir.

Cu binecuvântarea egumenului Serafim, Macarie a făcut un pelerinaj la Kiev ăn anul 1919. La întoarcere, a poposit la Schitul Glinsk, unde l-a întâlnit pe ierodiaconul Samuil, un monah care avea experiența rugăciunii minții. Macarie nu auzise despre aceast apână atunci și s-a bucurat că avea prilejul să întâlnească pe cineva care vorbea din experiența sa personală.

În anul 1824, părintele Macarie a vizitat orașul Rostov pentru a se închina la moaștele Sf. Dimitrie. În timpul acestei călătorii, a vizitat pentru prima dată Mănăstirea Optina și noul schit al acesteia.

Doi dintre părinții duhovnicești ai lui Macarie, starețul Atanasie și egumenul Serafim au trecut la Domnul în 1826 și respectiv în 1826. Pe 10 iunie 1826, părintele Macarie a fost numit vicar al schitului, iar în ianuarie 1827 a fost numit duhovnic la o mănăstire de maici, Mănăstirea Sfânta Treime din Sevsk. Primirea acestor numiri, în ascultare față de episcopul său a marcat asumarea rolului de părinte spiritual și începuturile corespondenței duhovnicești pe care a purtat-o până la moartea sa.

Sosirea la Plosceanski a părintelui Leonid Nagolki de la Mănăstirea Sf. Alexandru din Svir împreună cu câțiva ucenici a fost răspunsul la rugăciunile părintelui Macarie. Cuviosul Leonid era un om de o mare înțelepciune duhovnicească. Acest cuvios părinte care se luptase împotriva multor vrăjmași văzuți și nevăzuți știa să dea sfaturi folositoare celor care erau atacați de ispite. Înțelegea din propria sa experiență că aceia care își doresc să Îl slujească pe Dumnezeu trebuie să se pregătească sufletește ca să facă față asaltului ispitelor. După multe rugăminți, cuviosul Leonid a acceptat să îl primească pe părintele Macarie ca fiu duhovnicesc și ucenic, iar când cel dintâi s-a mutat la Mănăstirea Optina în anul 1829, au păstrat legătura prin prin scrisori.

Părintele Macarie l-a vizitat la Optina pe cuviosul Leonid, pe când era în drum spre Sankt Petersburg. Episcopul Nicodim de Orel fusese numit în Sinodul guvernant al Bisericii Ortodoxe Ruse Ruse și îl numise ca econom și intendent pe părintele Macarie, spre regretul acestuia. Cuviosul Macarie a îndurat cu greu viața aglomerată a orașului, dorindu-și să se întoarcă în liniștea mănăstirii sale, dar a rămas să își facă datoria din ascultare față de episcopul său. După ce și-a încheiat misiunea la Sankt Petersburg, Pr. Macarie la vizitat iarăși pe cuviosul Leonid, pe drumul de întoarcere la schitul Plosceanski. În timpul acestei vizite, l-a rugat pe cuviosul Moise de la Optina să fie primit în schitul mănăstirii Optina cât de curând s-ar fi putut. Mutarea lui de la Plosceanski la Optina s-a făcut însă abia pe 14 ianuarie 1834, și Macarie a ajuns în sfârșit la Optina pe 5 februarie 1834.

La Mănăstirea Optina

Ajuns la vârsta de 46 de ani, Macarie s-a pus atunci sub ascultarea deplină a cuviosului Leonid. La început, l-a ajutat pe cuviosul Leonid la scrierea corespondenței acestuia, apoi responsabilitățile care i-au fost ăncredințate au crescut. În octombrie 1836, părintele Macarie a fost numit duhovnic al mănăstirii. După ce părintele Antonie, egumenul schitului Optinei a fost numit stareț al Mănăstirii Sf. Nicolae din Maloiaroslaveț, părintele Macarie a preluat însărcinarea de egumen al Schitului Optinei pe 1 decembrie 1839. Cu toate acestea, Macarie a rămas sub ucenicia și ascultarea cuviosului Leonid, fără sfatul căruia nu făcea nimic. Toate reușitele sale le atribuia binecuvântării și rugăciunilor părintelui său duhovnicesc.

Părintele Macarie a rămas în această rânduială a ascultăroo față de cuviosul Leonid până la moartea părintelui său, pe 11 octombrie 1841. Pe când era pe moarte, cuviosul Leonid le-a cerut ucenicilor lui duhovnicești ca după moartea sa să caute sfaturile duhovnicești ale părintelui Macarie. Faima părintelui Macarie ca sfătuitor duhovnicesc s-a răspândit. Văzând că acesta primise aceleași daruri duhovnicești ca și părintele Leonid, lumea alerga la el și răspândea vestea despre darurile acestea, astfel încât părintele Macarie ajunsese să primească vizitatori de dimineața până seara, ținând în același timp o vastă corespondență duhovnicească.

Părintele Macarie avea mare râvnă spre studierea literaturii patristice. La Plosceanski, copiase multe traduceri făcute de cuviosul Paisie Velicicovski care se găseau în posesia schimonahului Atanasie. La Optina, a sporit și mai mult în cunoașterea și înțelegerea scrierilor Părinților, sub povățuirea cuviosului Leonid. Încurajat de stareții Antonie și Moise și folosindu-se de condițiile favorabile pentru publicarea manuscriselor aflate la Optina, a început editarea acestora. În anul 1847, în înțelegere cu Ivan Kireevski, editorul revistei Moscovitul, a început publicarea a șaisprezece cărți din literatura patristică, prntre care scrierile cuviosului Nl din Sora, ale stareților Varsanufie și Ioan, ale Sf. Simeon Noul Teolog și ale Sf. Isaac Sirul.

Pe 30 noiembrie 1853, la paisprezece ani după ce fusese numit egumen al Schitului Sf. Ioan Botezătorul, cuviosul Macarie a demisionat din funcția de egumen, locul său fiind luat de părintele Pafnutie.

Boala și moartea

Pr 26 august 1860, părintele Macarie s-a îmbolnăvit grav, suferind de retenție urinară. Starea lui s-a înrăutățit mult în câteva zile, astfel încât i s-a săvârșit slujba Sfântului Maslu și a fost împărtășit cu Sfintele Taine, pe 4 septembrie, după Vecernie. Doctorii nu l-au putut ajuta, așa încât a făst împărtășit a doua oară pe 6 septembrie, iar în dimineața de 7 septembrie a trecut la Domnul, în timp ce i se citea Canonul pentru ieșirea sufletului, în timpul odei a noua a canonului.

Pentru că primise tuns în Marea Schimă în ascuns, în urmă cu doi ani, peste trupul său a fost așezat un analav care fusese binecuvântat prin atingerea de Sfântul Mormânt al Mântuitorului. Cuviosul Macarie a fost înmormântat pe 10 septembrie într-un mormânt pregătit pentru el în fața altarului paraclisului Sf. Nicolae din biserica mare a mănăstirii. A fost înmormântat la dreapta mormântului Cuviosului Leonid, părintele și prietenul său duhovnicesc.

Proslăvirea

Cuviosul Macarie a fost proslăvit în anul 1990, împreună cu toți cuvioșii stareți ai Mănăstirii Optina de către Biserica Ortodoxă Rusă din Exil, care a rânduit ziua de 7 septembrie ca zi de prăznuire a cuviosului Macarie de la Optina.

Cinstirea în plan local a Stareților de la Optina a fost recunoscută de Biserica Ortodoxă Rusă (pe 13 iunie 1996), care a generalizat cultul sfinților stareți de la Optina pe 7 august, 2000.

Surse

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Macarie_de_la_Optina&oldid=48066”