Didim cel Orb

Didim cel Orb (c. 313 - c. 398) a fost un scriitor bisericesc din Alexandria, în Egipt, și conducător al Școlii catehetice din Alexandria timp de aproximativ jumătate de secol. Deși Paladie îl pune în categoria „oamenilor care s-au desăvârșit în Biserica din Alexandria”, Didim nu a rămas prezent în sinaxarele bizantine, pentru că numele lui apare pe lista origeniștilor la sinoadele ecumenice VI și VII, deși nu a fost condamnat la sinodul V ecumenic. Cum mulți teologi fac diferența între sfințenia vieții unei persoane și erorile doctrinare din scrierile acesteia în cazul mai multor Sfinți Părinți, unele Biserici Ortodoxe slave îl pomenesc pe Didim la 18 / 31 octombrie.

Viața

Paladie (op.cit.), care l-a întâlnit pe Didim de patru ori, povestește că acesta a orbit la vârsta de patru ani, înainte să învețe să citească, dar cu toate acestea a reușit să își însușească toată știința cunoscută în vremea aceea, împlinindu-se în el cuvântul Psalmistului care spune „Domnul înțelepțește pe orbi” (Psalmii 146, 8). Paladie mai spune că despre Didim că: „El tâcuia cuvânt cu cuvânt Vechiul și Noul Testament. Și s-a ocupat atât de mult cu dogmele și înfățisa atât de subțire și cu atâta putere înțelesul lor, că întrecea pe toți cei mai vechi în cunoștință.”

Didim îi povestește lui Paladie că sfântul Antonie cel Mare a venit în chilia lui din Alexandria de trei ori și s-au rugat împreună și au vorbit. În afară de Antonie cel Mare și Paladie, Didim era foarte prețuit și de Atanasie cel Mare, arhiepiscopul Alexandriei. Fericitul Ieronim a petrecut o lună de zile în Alexandria la Didim cel Ord ca să-și clarifice diferite îndoieli legate de Sfintele Scripturi. Rufin, prieten cu Ieronim, a fost timp de șase ani ucenic al lui Didim în Alexandria.

Opera

Didim a fost un urmaș fidel al lui Origen, cu toate că s-a opus cu îndrăzneală învățăturilor ariene și macedoniene. Scrierile sale care s-au păstrat până în prezent dovedesc o cunoaştere aprofundată a Sfintei Scripturi și au o valoare literară teologică ridicată. Ieronim spune ca Didim a scris lucrări „foarte multe și nobile”.

Scrieri exegetice

A comentat din Vechiul Testament: Facerea, Ieșirea, Regii, Isaia, Ieremia, Daniil, Osea, Zaharia, Psalmii, Proverbele, Iov, Cântarea Cântărilor, Ecleziastul.

A comentat din Noul Testament: Evanghelia după Ioan, Evanghelia după Matei, Faptele Apostolilor, Scrisorile pauline către Romani, Corinteni, Galateni, Efeseni și Scrisorile sobornicești.

Didim se foloseste mai mult de sensul alegoric, îndeosebi pentru Vechiului Testament.

Scrieri dogmatice

Din scrierile dogmatice s-au păstrat:

- „Despre Sfântul Duh” De Spiritu Sancto (traducerea lui Ieronim în latină) - cel mai bun tratat al antichității creștine asupra acestei probleme, în care susține dumnezeuirea Duhului Sfânt.

- „Despre Sfânta Treime” De Trinitate - în trei cărți, demonstrează dumnezeirea Fiului și a Sfântului Duh. E o compilație considerabilă, în care autorul adună texte biblice și profane. Didim întrebuințează formula: „o singură ființă, trei ipostase”, care va fi preluată de toată teologia ortodoxă mai apoi. În Hristologie Didim susține două voințe în Hristos, corespondente celor două firi și afirmă unitatea de Persoană și comuniunea însușirilor.

- „Contra maniheilor” Adversus Manichaeos - în care combate maniheismul prin filosofie și explică textele sacre.

Citat

Fiind sursa bunătăţii, Dumnezeu, chiar şi după cădere, ne cheamă din nou, nu prin ştergerea completă din mintea noastră a cunoştinţei binelui chiar dacă noi ne-am întors de la virtute la păcat. Aceasta este ceea ce Dumnezeu, acum, a făcut atunci pentru Adam chemându-l chiar dacă el se ascunsese, spunându-i: 'Adame, unde eşti?' Adam, de fapt, fusese pus acolo de Dumnezeu ca să lucreze şi să păzească Grădina Raiului; el primise acest rol de la El ca să îi fie proprietar (grădinii). Depărtându-se el singur de acestea prin neascultare, este ceea ce trebuia să fie când a fost strigat de Dumnezeu: 'Unde eşti?'

Surse

• (ro) Didim cel Orb
• (ro) Paladie, Istoria lausiacă, EIBMBOR, București, 1993, capitolul 4, p. 19-20.
• (en) CATHOLIC ENCYCLOPEDIA: Didymus the Blind
• (en) Layton RA. Didymus the Blind and his circle in late-antique Alexandria: virtue and narrative in biblical scholarship. Urbana: University of Illinois Press, 2004