Simeon Stâlpnicul

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Cuviosul
Simeon Stâlpnicul
Simeon Stâlpnicul
Date personale
Naștere 390 d.Hr.,
Sisan, Capadocia
Mutare la Domnul (†) 459
Localizare Capadocia (Siria)
Naționalitate
Date cult
Tip cuvios, stâlpnic
Data canonizării
Prăznuire la data de 1 septembrie
Recunoaștere pan-ortodoxă
Biserici patronate

Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Simeon Stâlpnicul sau Simeon cel Mare (aprox. 390-459) a fost un călugăr ortodox care a trăit în Siria secolului al V-lea, ca stâlpnic. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 1 septembrie.

Viața

Simeon s-a născut în satul Sisan din Capadocia, într-o familie de păstori. Pe când era tânăr, ascultând Fericirile, a fost profund mișcat și s-a hotărât să devină monah. Râvna sa pentru posturi și nevoință a crescut repede. Date fiind nevoințele lui foarte aspre, temându-se că frații aveau să vrea să-i urmeze pilda postirii foarte aspre, starețul mănăstirii îi cere să se retragă din mănăstire. Simeon va trăi atunci o vreme într-un puț secat, în munții din apropiere. Monahii l-au căutat, rugându-l să se întoarcă în mănăstire, dar la scurtă vreme el a plecat din nou pentru a-și continua nevoințele. Mulțimi de oameni au început să vină la el pentru a primi vindecare și pentru a afla mai multe despre credința creștină. Atunci Simeon, căutând să se îndepărteze de ei, s-a urcat pe o coloană și a început să trăiască acolo într-o chilie mică, petrecându-și zilele în rugăciune și post. Stătea în picioare sau așezat, la rugăciune, săptămâni întregi. Nu se poate spune însă că era rupt de lume. El scria scrisori și primea chiar și oaspeți, care urcau la el pe o scară. Mulți l-au amenințat și l-au batjocorit, dar încă și mai mulți au fost profund impresionați de rugăciunea și postul lui neîntrerupte. Între cei care îi ascultau învățăturile se numărau și împăratul Teodosie al II-lea și soața lui, împărăteasa Aelia Eudoxia, precum și Fericita Genoveva a Parisului. Scrisoarea lui către împăratul Leon al Constantinopolului în sprijinul Sinodului de la Calcedon era foarte respectată. Mulți veneau la el ca să-l asculte și chiar ca să fie botezați de el:

Coloana Sf. Simeon, Siria
Teodoret spune că Sf. Simeon a ajuns atât de cunoscut la Roma încât arabii nomazi au crezut cu miile în Iisus Hristos și s-au botezat datorită lui; Regele Persiei a trimis soli ca să afle mai multe despre viața lui, iar Regina a cerut să i se aducă untdelemn binecuvântat de acesta. Sf. Simeon a fost și un mare apărător al dreptei învățături de credință, susținând Ortodoxia Sfântului Sinod de la Calcedon înaintea multora care fuseseră înșelați de învățăturile monofiziților, între care și față de împărăteasa Eudoxia, văduva împăratului Teodosie cel Tânăr. A adormit în pace la vârsta de șaizeci și nouă de ani, în anul 459, după o viață de multe și mari nevoințe.”[1]

La trei zile după adormirea lui, trupul său a fost coborât din chilia sa de pe coloană, iar moaștele sale au fost trimise la Antiohia.

Imnografie

Tropar (Glasul 1):

Al răbdării stâlp ai fost, râvnind Părinților celor mai dinainte, cuvioase;
lui Iov întru patimi, lui Iosif în ispite și vieții celor fără de trup
Simeoane, Părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

Condac (Glasul 2):

Cele de sus căutând și cu cei de jos împreunându-te
și căruță de foc stâlpul făcându-ți,
printr-însul împreună-vorbitor cu îngerii ai ajuns, cuvioase.
Cu aceia împreună roagă-te neîncetat lui Hristos Dumnezeu pentru noi toți.

Alți stâlpnici

Surse

Biografia Sf. Simeon se găsește în scrierile monahului Antonie, care a scris-o în greacă după ce a fost martor la adormirea Sf. Simeon. O altă Viață a Sf. Simeon a fost scrisă în aramaică de doi alți ucenici ai lui: Simeon, fiul lui Apollon și Barhtar Barudan. Cea de a treia sursă este Istoria lui Teodoret, episcop al Cirului, datând dn anul 444.[2]

Referințe

Legături externe