Teofana Basarab

Sf. Cuvioasă Teofana Basarab
Date personale
Naștere	secolul al XIV-lea, Curtea de Argeș
Mutare la Domnul (†)	secolul al XIV-lea, Mănăstirea Albotina, Bulgaria
Localizare	Bulgaria
Naționalitate	română
Date cult
Tip	cuvioasă
Data canonizării	21 mai 2022
Prăznuire la data de	28 octombrie
Proclamare	Biserica Ortodoxă Română Biserica Ortodoxă Bulgară
Biserici patronate

Sfânta Cuvioasă Teofana Basarab (numele la naștere Teodora), fiica lui Basarab I Întemeietorul, domn al Țării Românești, a trăit în Țara Românească și în Bulgaria secolului al XIV-lea, nevoindu-se în viața călugărească în ultima parte a vieții sale. Biserica Ortodoxă Română o prăznuiește pe data de 28 octombrie.

Viața

Teodora era fiica lui lui Basarab I Întemeietorul, domn al Țării Românești între anii 1310–1352, și a Margaretei, soția acestuia, fiind sora lui Nicolae Alexandru, care l-a urmat pe tatăl său la domnie, între anii 1352–1364.

Teodora Basarab s-a căsătorit cu Ivan Alexandru, țar al Bulgariei în perioada 1331-1371, fiind prima lui soție. Deși țaratul Asăneștilor nu mai era așa puternic ca în secolele XII-XIII, fiind pus în dificultate de atacurile repetate ale Imperiului Bizantin și ale noului Regat al Sârbilor, Basarab I, care era pe cale de a nu mai recunoaște suzeranitatea Regatului Ungariei asupra Țării Românești, avea nevoie de aliați, căsătoria fiicei sale cu țarul bulgar având astfel și un accentuat caracter politic. Această căsătorie a avut loc cu puțin timp înainte de anul 1322. Ivan Alexandru și Teodora au avut trei băieți: Mihail Asan al IV-lea, Ivan Srațimir, Ivan Asan al IV-lea și o fată, Vasilisa. Alături de soțul ei, Teodora a ctitorit mănăstiri și biserici, iar pe altele le-a restaurat, într-un timp în care isihasmul era în plină dezvoltare. Această perioadă este considerată de către istorici ca o epocă de renaștere culturală și spirituală pentru bulgari, Teodora Basarab fiind un factor important, care a sprijinit și încurajat ridicarea așezămintelor monahale, copierea de cărți necesare cultului și dezvoltarea monahismului.

În anul 1345, țarul Ioan Alexandru al Bulgariei a divorțat de țarina Teodora și s-a căsătorit cu Sara (care și-a luat numele de Theodora după ce s-a creștinat). În aceste condiții, Teodora Basarab s-a retras într-o mănăstire, pentru a se lepăda de grijile, intrigile, răutățile și tumultul acestei lumi și pentru a-i sluji cu dragoste și devotament Mirelui Hristos. Ea a ales să rămână în Bulgaria pentru a nu strica relațiile dintre cele două state vecine de care era atât de atașată sufletește, dând astfel dovadă de înțelepciune și dragoste față de poporul român și bulgar. A primit numele monahal Teofana.

Deoarece țarul Ivan Alexandru îl cunoștea și îl aprecia pe Sfântul Teodosie Isihastul, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul, este foarte probabil că și Teofana Basarab l-a cunoscut și i-a devenit ucenică, învățând de la el ascultarea, milostenia, buna chivernisire, cultivarea liniștii și rugăciunea minții, îndrumări pe care Sf Teodosie le dădea celor pe care îi povățuia în viața duhovnicească.

Nu se cunoaște exact data la care Cuvioasa Teofana Basarab a trecut la cele veșnice. Potrivit tradiției transmise din generație în generație în rândul românilor din Timocul bulgăresc, ea a fost îngropată în fața altarului bisericii săpate în stâncă de la Mănăstirea Albotina, loc în care a viețuit pentru o perioadă lungă de timp. Ea a fost îngropată cu mare cinste, fiind plânsă de poporul pe care l-a slujit, la povățuit și l-a apărat ca o adevărată maică propovăduitoare a dragostei și milei lui Dumnezeu. Cuvioasa Teofana i-a impresionat pe locuitorii cetăților prin care a trecut, fiind foarte iubită de popor, datorită activității ei în sprijinul așezămintelor monahale și a Bisericii în general. Locuitorii din zona râului Timoc (și cei de pe malul drept, bulgăresc, și cei de pe malul stâng, sârbesc) păstrează și astăzi, după șase veacuri, în memoria colectivă faptele și nevoințele Cuvioasei Teofana Basarab, țarina de neam român care a strălucit prin credință și jertfă în pământul bulgar. Și în prezent, locuitorii din zona Timocului bulgăresc și sârbesc o prăznuiesc în ziua de 28 octombrie a fiecărui an.

Proslăvirea

La 17 februarie 2022, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Cuvioasei Teofana Basarab de la mănăstirea Albotina (Vidin), cu zi de prăznuire pe 28 octombrie. Ceremonia de proslăvire a Sfintei Cuvioase Teofana Basarab a avut loc la 21 mai 2022, la Catedrala Patriarhală din București, în prezența PF Patriarh Daniel. La această ceremonie au participat și doi ierarhi din Biserica Ortodoxă Bulgară: mitropolitul Naum de Ruse și mitropolitul Daniil de Vidin.

Imnografie

Tropar, glasul al 5-lea:

Pe mlădița aleasă a Basarabilor, care, prin viața sa sfântă, a strălucit minunat, ca o vrednică povățuitoare a Bulgariei, iar, primind chipul îngeresc, îndelung s-a nevoit în privegheri și postire, pe Cuvioasa Teofana, cu vrednicie acum toți să o cinstim.

Condac, glasul al 8-lea:

Pe Cuvioasa Teofana să o lăudăm, pe odrăslirea cea din neamul Basarabilor, că aceasta, lepădând slava cea deșartă și răbdând multe necazuri și întristări, nevoințe pustnicești a luat asupra sa; căreia să-i cântăm: Bucură-te, Maică prealăudată!