Munca

Munca este o activitate specific umană prin care sunt create bunuri şi servicii şi prin care omul îşi asigură cele necesare vieţii.

Munca, condiţia omului

Munca lui Adam dinainte de căderea din rai consta în lucrarea şi păzirea grădinii raiului. Munca pământească este o consecinţă a neascultării lui Adam şi Eva care au călcat porunca dumnezeiască de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Totuşi, munca e comoara de preţ a omului, arată SolomonOmul trebuie să lucreze de dimineaţa până seara, precum spune psalmistul, şi fără a-şi lăsa mâna să se odihnească, căci el nu are de unde să ştie care dintre lucrările lui va izbuti, sau dacă toate lucrările lui vor fi la fel de bune, precum spune Eclesiastul Cine trăieşte fără să muncească şi umblă după nimicuri, trăieşte în neorânduială, căci viaţa fără muncă e o viaţă în neorânduială, arată apostolul Pavel. Apostolul a dat o pildă vrednică de urmat, predicând evanghelia şi muncind zi şi noapte pentru a nu fi o povară nimănui.

Motivaţia muncii

Solomon arată că cine munceşte pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru Munca şi iscusinţa la lucru îşi au temeiul în pizmă, arată Eclesiastul căci ne alegem meseria în funcţie de avantajele pe care le vedem la cineva care practică acea meserie (bani, plăcere, poziţie socială, uşurinţa muncii, etc).

Binefacerile muncii

Iar dacă munca aduce un oarecare câştig, un belşug de pâine, hărnicia în muncă duce la belşug Dumnezeu apreciază munca cinstită şi va binecuvânta munca celui milos, care este darnic şi împrumută fără întristare.

Atitudinea faţă de muncă

Munca oboseşte pe cel nesăbuit Creştinul este îndemnat de apostolul Pavel să o facă din toată inima, ca pentru Domnul.Binecuvântat este cel cu frică de Dumnezeu şi care umblă pe căile Lui căci acela se bucură de lucrul mâinilor lui, spune psalmistul, iar munca cu motivaţie afectivă puternică trece pe nesimţite, aşa cum i s-a întâmplat lui Iacov care a muncit şapte ani pentru a primi de soţie pe frumoasa şi mândra la chip Rahela şi i s-au părut vreo câteva zile.

Situaţii speciale

Plata pentru muncă este ceva datorat. Cel care îl loveşte pe aproapele său făcându-l inapt de muncă trebuie să-i plătească despăgubire. Fratele ajuns rob din pricina sărăciei nu trebuie pus la muncă de rob. Cel care întârzie sau opreşte plata lucrătorilor sau asupreşte prin muncă grea se încarcă cu păcate strigătoare la cer.

Surprizele muncii şi atitudinea înţeleaptă

Munca fără sfârşit şi plăceri a celui singur, ai cărui ochi nu i se satură niciodată de bogăţii este zadarnică dacă nu are cui să o lase. Dacă există cineva, o întâmplare nenorocită poate priva fiul de moştenirea bogăţiei strânse cu trudă, durere, grijă şi supărare de părinte(25). Alteori, un om munceşte cu trudă şi înţelepciune, şi lasă averea unuia care nu se ştie dacă e înţelept sau nesăbuit Alteori, cineva munceşte cu înţelepciune, pricepere şi izbândă şi o face cu durere, trudă, necaz şi insomnie şi lasă averea unuia care nu s-a ostenit deloc cu ea. sau îi dă celui păcătos grija să strângă şi s-adune ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu. Astfel a mânca, a bea, a te bucura de viaţă şi a te veseli împreună cu nevasta pe care o iubeşti, aceasta reprezintă partea omului din osteneala sa. Dar şi aceasta depinde de Dumnezeu, căci El îngăduie ca omul să se bucure de munca lui, sau nu îngăduie şi se poate întâmpla ca Dumnezeu să-i dea cuiva avere, bogăţii şi slavă în aşa fel încât nu-i lipseşte nimic din ce-şi doreşte sufletul său dar îi curmă viaţa, lăsând altcuiva averea Se poate întâmpla ca Dumnezeu să-i dea cuiva viaţă lungă şi copii mulţi, dar acestuia să nu i se sature sufletul de bunătăţile agonisite.

Păzirea Sabatelor la vechii evrei

Respectarea Sabatelor

Păzirea Sabatelor este una din îndatoririle sfinte ale creştinului. Ziua Sabatului trebuie ţinută ca zi de odihnă închinată Domnului de întreaga suflare din familie (la vechii evrei inclusiv străinii, robii şi dobitoacele), căci în ziua a şaptea Dumnezeu s-a odihnit şi, de aceea, a binecuvântat-o şi a sfinţit-o. Respectarea Sabatului este un ,,semn veşnic” de recunoaştere a autorităţii lui Dumnezeu cel sfinţitor, al ,,legământului necurmat” dintre credincioşi şi Dumnezeu. Ezechia, Iosia, David, Solomon au ţinut cu sfinţenie Sabatele. Pedeapsa pentru cel ce nesocotea ziua Sabatului era moartea. Zilele de odihnă la vechii evrei erau:ziua întâi şi ziua a 7-a din Sărbătoarea Paştilor(azimilor)CincizecimeaZiua întâi şi ziua a 8-a din Sărbătoarea corturilorAnul Nou, ziua împăcăriiUneori oamenii pângăreau Sabatele prin lucruri mărunte, cum ar fi egoisme şi flecăriiiar alteori prin idolatrie sau chiar crime.

Activităţi interzise în zi de Sabat

Existau unele activităţi, legate de muncă, interzise cu desăvârşire la evrei în ziua Sabatului. Aprinderea focului era interzisă în ziua de Sabat. Legea interzicea cumpărarea de mărfuri aduse de străini în ziua Sabatului, sau cererea plăţii unei datorii în zi de Sabat, prevedea lăsarea pământului nelucrat în anul al şaptelea, interzicea purtarea unei poveri, care trebuia scoasă afară din casă, sau introdusă pe porţile Ierusalimului.

Activităţi obişnuite în zi de Sabat

De Sabat se citea din prooroci şi din legea lui Moise.Iisus învaţa norodul în sinagogă în zi de Sabat. Iisus a anunţat împlinirea proorociei din Isaia în zi de Sabat. Unul dintre motivele uciderii lui Iisus era, alături de acuzaţia neîntemeiată de blasfemie, cea de vindecare în ziua Sabatului. Apostolul Pavel vorbea unor femei adunate în zi de Sabat. El vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat.

Iisus şi Sabatul

Iisus afirmă răspicat că a face bine în ziua Sabatului este îngăduit, iar vindecarea oamenilor este unul dintre acele lucruri bune. Astfel Mântuitorul a vindecat, în zi de Sabat, un om cu mâna uscată, o femeie gârbovă de 18 ani, care suferea de un duh de neputinţă , un bolnav de dropică, un om paralitic şi un orb din naştere Astfel Iisus respinge catalogarea obtuză, formală şi inumană a oricărei activităţi drept muncă. Învinuit de faptul că permitea ucenicilor săi să mănânce din spicele de grâu în ziua Sabatului(în fapt, nu mâncarea spicelor era considerată o infracţiune, ci frecarea spicelor era considerată efort, deci muncă), Iisus le reaminteşte că şi David, când a flămânzit, a mâncat din pâinile pentru punerea înaintea Domnului, din Templu, destinate doar preoţilor, şi că preoţii calcă Sabatul în Templu (prin slujirea în biserică), şi totuşi sunt nevinovaţi, dar şi faptul că circumcizia se făcea tot în zi de Sabat. Iisus îi îndeamnă pe farisei să nu mai judece după aparenţe, ci după dreptate, şi să-şi dea seama că Sabatul a fost făcut pentru om, şi nu invers.

Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6.
2. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7.
3. English Standard Version Bible, 1971.
4. Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti.
5. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului, Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
6. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4.