Mânia: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(→‎Păcatele mâniei)
 
(Nu s-au afișat 16 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{spiritualitate}}
+
[[Image:Cain şi Abel.jpeg|thumb|200px|right|Cain şi Abel-Oswalt Kreusel,1591, reproducere dintr-o carte de artă]]
−
'''Mânia''' este unul din cele şapte [[păcat|păcate capitale]]. Ea nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu, ducând la înfăptuirea de diverse [[păcat]]e (de la [[cearta|certuri]] la [[uciderea|omor]]). Omul trebuie să-şi ţină în frâu mânia nelăsând-o să facă roadă şi s-o stingă până la apusul soarelui. El trebuie să evite stârnirea mâniei propriilor copii pentru ca aceştia să nu-şi piardă nădejdea şi să evite însoţirea cu oamenii mânioşi pentru a nu se molipsi de la ei. Mânia poate fi potolită prin [[înţelepciunea|înţelepciune]] şi [[blândeţea|blândeţe]].
+
{{Spiritualitate didactică}}
 +
'''Mânia''' este un [[păcat]] care constă într-o stare de iritare puternică în raport cu cineva, fiind unul din cele şapte păcate capitale.<ref>Sf. [[Grigorie cel Mare]] ( sec al VI-lea) a stabilit şapte păcate capitale (Lib. mor. in Job. XXXI, XVII), această clasificare fiind reţinută de cei mai mulţi teologi ai Evului Mediu. Toma de Aquino, sec al XIII-lea (I-II:84:4) vorbeşte de slavă deşartă (mândrie), avariţie, lăcomie, desfrânare, lene, invidie, mânie. Sf. Bonaventura (sec al XIII-lea) dă aceeaşi enumerare (Brevil, III, IX). Scriitorii creştini timpurii distingeau opt păcate capitale: Sf. [[Ciprian al Cartaginei|Ciprian]], sec al III-lea (De mort., IV), [[Ioan Casian]], sec al III-lea (Institutes 5, Conferences 5), Columbanus, sec al V-lea (("Instr. de octo vitiis princip." în "Bibl. max. vet. patr.", XII, 23), Alcuin, sec al VII-lea (De virtut. et vitiis, XXVII sqq.)http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm </ref> Ea nu lucrează neprihănirea lui [[Dumnezeu]], ducând la înfăptuirea de diverse păcate (de la [[cearta|certuri]] la [[uciderea|omor]]). Omul trebuie să-şi ţină în frâu mânia nelăsând-o să facă roadă şi s-o stingă până la apusul soarelui. El trebuie să evite stârnirea mâniei propriilor copii pentru ca aceştia să nu-şi piardă nădejdea. De asemenea, el trebuie să evite însoţirea cu oamenii mânioşi pentru a nu se molipsi de la ei. Mânia poate fi potolită prin [[înţelepciunea|înţelepciune]] şi [[blândeţea|blândeţe]].
 
== Mânia, păcat capital în creştinism ==
 
== Mânia, păcat capital în creştinism ==
−
[[Categorie:Păcate capitale]]
+
[[Biserica]] creştină a stabilit şapte [[păcat|păcate capitale]] 1. [[Mândria]] 2. [[Desfrânarea]] 3. [[Lăcomia]] 4. [[Iubirea de arginţi]] 5. [[Invidia]] (pizma) 6. Mânia 7. [[Lenea]]. Pe lângă mânia obişnuită (care este un [[păcat]] capital) există şi o altfel de mânie, mânia lui [[Dumnezeu]] (care se abate asupra celor ce păcătuiesc, credincioşi sau necredincioşi) şi, asemenea ei, mânia sfântă pe care o resimt credincioşii faţă de faptele păcătoase ale semenilor, deci îndreptate asupra [[păcat]]ului, nu asupra celor ce îl fac. Prototipul ei este mânia lui [[Iisus]] împotriva [[farisei]]lor care-l pândeau să vadă dacă va [[boala|vindeca]] în ziua Sabatului ca să-l poată învinui. Iisus îl vindecă pe un om cu mâna uscată iar atunci [[farisei]]i pleacă şi încep să se sfătuiască cu irodianii cum să-l piardă.<ref>(Mc3.1-5 ;nota 2)</ref>
−
[[Biserica]] creştină a stabilit şapte [[păcate capitale]] 1. [[Mândria]] 2. [[Desfrânarea]] 3. [[Lăcomia]] 4. [[Iubirea de arginţi]] 5. [[Invidia]] (pizma) 6. Mânia 7. [[Lenea]]. Pe lângă mânia obişnuită (care este un [[păcat]] capital) există şi o altfel de mânie, mânia lui [[Dumnezeu]] (care se abate asupra celor ce păcătuiesc, credincioşi sau necredincioşi) şi, asemenea ei, mânia sfântă pe care o resimt credincioşii faţă de faptele păcătoase ale semenilor, deci îndreptate asupra [[păcat]]ului, nu asupra celor ce îl fac. Prototipul ei este mânia lui [[Iisus]] împotriva [[farisei]]lor care-l pândeau să vadă dacă va [[boala|vindeca]] în ziua [[Sabat]]ului ca să-l poată învinui. Isus îl [[boala|vindecă]] pe un om cu mâna uscată iar atunci [[farisei]]i pleacă şi încep să se sfătuiască cu irodianii cum să-l piardă.<ref>(Mc3.1-5 ;nota 2)</ref>
 
 
=== Mânia, caracteristici generale ===
 
=== Mânia, caracteristici generale ===
−
Semn al [[nesăbuinţa|nesăbuinţei]], după cum ne încredinţează [[Solomon]] şi [[Eclesiastul]] <ref>Prov12.16,14.17,29.11, Ecl7.9</ref><ref name="Concordanţă">Concordanţă biblică tematică, vezi bibliografia, secţiunea mânia</ref>, ea este un mădular pământesc ce trebuie stârpit <ref>Col3.5-8</ref><ref name="Concordanţă"/>, un [[păcat]] de care trebuie să ne eliberăm, arată [[apostolul Pavel]] în epistolele sale <ref>2Cor12.20, Efes4.31, 1Tim2.8</ref><ref name="Concordanţă"/>. Omul rău se mânie împotriva Domnului, se arată în [[Iov|Cartea lui Iov]] <ref>Iov 15.13</ref> şi, la [[judecată]], priveşte cu mânie soarta fericită a [[mila|darnicilor]] şi [[dreptatea|drepţilor]], arată psalmistul.<ref>Ps 111.8-10, varianta ortodoxă</ref>.
+
Semn al [[nesăbuinţa|nesăbuinţei]], după cum ne încredinţează [[Solomon]] şi Ecclesiastul <ref>Prov12.16,14.17,29.11, Ecl7.9</ref><ref name="Concordanţă">Concordanţă biblică tematică, vezi bibliografia, secţiunea mânia</ref>, ea este un mădular pământesc ce trebuie stârpit <ref>Col3.5-8</ref><ref name="Concordanţă"/>, un [[păcat]] de care trebuie să ne eliberăm, arată [[apostolul Pavel]] în epistolele sale <ref>2Cor12.20, Efes4.31, 1Tim2.8</ref><ref name="Concordanţă"/>. Omul rău se mânie împotriva Domnului, se arată în [[Iov|Cartea lui Iov]] <ref>Iov 15.13</ref> şi, la [[judecată]], priveşte cu mânie soarta fericită a [[mila|darnicilor]] şi [[dreptatea|drepţilor]], arată psalmistul.<ref>Ps 111.8-10, varianta ortodoxă</ref>.
−
Fiindcă mânia omului nu lucrează neprihănirea lui [[Dumnezeu]], aşa cum arată [[apostolul Iacov]], <ref>Iac1.20 </ref><ref name="Anania 2">Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, vezi bibliografia, capitolul păcatul mâniei, pag 393</ref> omul mânios va cădea sub pedeapsa judecăţii, după cum spune [[Iisus]],<ref>Mt5.21-22 </ref><ref name="Concordanţă"/>, fiind doborât de propria sa mânie, aşa cum se arată în Cartea lui Iov <ref>Iov5.2,18.4</ref><ref name="Concordanţă"/>.În schimb, [[înţelepciunea|înţeleptul]] cu duhul domol <ref>Prov12.16,14.17,29,19.11, 29.8,11 </ref><ref name="Concordanţă"/> este mai de preţ decât un viteaz şi un cuceritor, învaţă Solomon.<ref>Prov16.32 </ref>Mânia e descalificantă pentru cel ce aspiră la calitatea de [[episcop]], avertizează aportolul Pavel.<ref>Tit1.7 </ref>
+
Fiindcă mânia omului nu lucrează neprihănirea lui [[Dumnezeu]], aşa cum arată [[apostolul Iacov]], <ref>Iac1.20 </ref><ref name="Anania 2">Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, vezi bibliografia, capitolul păcatul mâniei, pag 393</ref> omul mânios va cădea sub pedeapsa judecăţii, după cum spune [[Iisus]],<ref>Mt5.21-22 </ref><ref name="Concordanţă"/>, fiind doborât de propria sa mânie, aşa cum se arată în Cartea lui Iov <ref>Iov5.2,18.4</ref><ref name="Concordanţă"/>.În schimb, [[înţelepciunea|înţeleptul]] cu duhul domol <ref>Prov12.16,14.17,29,19.11, 29.8,11 </ref><ref name="Concordanţă"/> este mai de preţ decât un viteaz şi un cuceritor, învaţă Solomon.<ref>Prov16.32 </ref>Mânia e descalificantă pentru cel ce aspiră la calitatea de [[episcop]], avertizează apostolul Pavel.<ref>Tit1.7 </ref>
  
 
=== Mânia, de la supărare şi certuri la omor ===
 
=== Mânia, de la supărare şi certuri la omor ===
−
Omul mânios, care dă frâu liber [[mâniei]]-năvalnică prin firea ei,<ref>Prov27.4</ref><ref name="Concordanţă"/>, face multe prostii şi [[păcat]]e <ref>Prov12.6,14.17,29, 29.22, Iac1.19-20 </ref><ref name="Concordanţă"/>, printre care intră şi [[cearta|certurile]], arată Solomon.<ref>Prov 30.33; 29.22 </ref><ref name="Concordanţă"/> Mânia poate fi pricină de '''omor'''([[uciderea|ucidere]]):(cazul lui [[Irod]] care, înşelat de magi, se mânie atât de tare, încât comandă [[uciderea|masacrul]] pruncilor <ref>Mt2.13-16-18 </ref><ref name="Concordanţă"/>, cazul [[farisei]]lor şi [[cărturari]]lor, care îl [[uciderea|răstignesc]] pe [[Isus]] din pricina mâniei cauzate de [[minunea|minunile]] Lui <ref>Mt21.15 </ref> şi de [[boala|vindecările]] din ziua [[Sabat]]ului <ref>Ioan 7.19-24 </ref>, cazul fiilor lui [[Iacov]], Simeon şi Levi care, orbiţi de mânia pricinuită de [[desfrânarea|necinstirea]] sorei lor [[Dina]] de către [[Sihem]], au [[uciderea|ucis]] toţi oamenii din cetate, după cum istoriseşte „Cartea Facerii” <ref>Fac34.25-31</ref><ref name="Concordanţă"/>, cazul lui [[Cain]] care, văzând că [[Dumnezeu]] a privit cu bunăvoinţă spre [[jertfa]] lui [[Abel]] şi spre a lui nu, se mânie foarte tare, şi îl [[uciderea|ucide]] pe Abel <ref>Fac4.1-6-8</ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania 2"/>, [[împăratul]] [[Nebucadneţar]], care se mânie pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători şi pe Haldei pentru că ei nu reuşiseră să-i spună ce vis avusese, spunând că e peste puterea muritorilor acest lucru şi începe să-i [[uciderea|omoare]], şirul crimelor fiind întrerupt de [[Daniel]] care-i spune ce visase după ce Dumnezeu îi descoperise noaptea visul şi tălmăcirea lui <ref>Dan2.1-12-19 </ref>  
+
Omul mânios, care dă frâu liber mâniei-năvalnică prin firea ei,<ref>Prov27.4</ref><ref name="Concordanţă"/>, face multe prostii şi [[păcat]]e <ref>Prov12.6,14.17,29, 29.22, Iac1.19-20 </ref><ref name="Concordanţă"/>, printre care intră şi [[cearta|certurile]], arată Solomon.<ref>Prov 30.33; 29.22 </ref><ref name="Concordanţă"/> Mânia poate fi pricină de '''omor'''([[uciderea|ucidere]]):(cazul lui [[Irod]] care, înşelat de magi, se mânie atât de tare, încât comandă [[uciderea|masacrul]] pruncilor <ref>Mt2.13-16-18 </ref><ref name="Concordanţă"/>, cazul [[farisei]]lor şi [[cărturari]]lor, care îl [[uciderea|răstignesc]] pe [[Iisus]] din pricina mâniei cauzate de [[minune|minunile]] Lui <ref>Mt21.15 </ref> şi de vindecările din ziua [[munca|Sabat]]ului <ref>Ioan 7.19-24 </ref>, cazul fiilor lui Iacov, Simeon şi Levi care, orbiţi de mânia pricinuită de [[desfrânarea|necinstirea]] sorei lor Dina de către Sihem, au [[uciderea|ucis]] toţi oamenii din cetate, după cum istoriseşte „Cartea Facerii” <ref>Fac34.25-31</ref><ref name="Concordanţă"/>, cazul lui [[Cain]] care, văzând că [[Dumnezeu]] a privit cu bunăvoinţă spre [[jertfa]] lui [[Abel]] şi spre a lui nu, se mânie foarte tare, şi îl [[uciderea|ucide]] pe Abel <ref>Fac4.1-6-8</ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania 2"/>, împăratul [[Nabucodonosor al II-lea]], care se mânie pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători şi pe Haldei pentru că ei nu reuşiseră să-i spună ce vis avusese, spunând că e peste puterea muritorilor acest lucru şi începe să-i [[uciderea|omoare]], şirul crimelor fiind întrerupt de [[Daniel]] care-i spune ce visase după ce Dumnezeu îi descoperise noaptea visul şi tălmăcirea lui <ref>Dan2.1-12-19 </ref>  
−
- '''tentativă de omor''': (cazul lui [[Saul]], care se aprinde de mânie pe [[Ionatan]] pentru că acesta se [[prietenie|împrietenise]] cu [[David]] şi vrea să-l omoare.<ref>1Sam20.25-34 </ref><ref name="Concordanţă"/>, cazul lui [[Esau]], care se mâniase pe fratele său, [[Iacob]] şi cauta să-l omoare pentru că îl înşelase, furând prin şiretlic binecuvântarea tatălui lor, [[Isaac]])<ref>Fac27.40-44-45 </ref><ref name="Concordanţă"/>.  
+
- '''tentativă de omor''': (cazul lui [[Saul]], care se aprinde de mânie pe Ionatan pentru că acesta se [[prietenia|împrietenise]] cu [[David]] şi vrea să-l omoare.<ref>1Sam20.25-34 </ref><ref name="Concordanţă"/>, cazul lui [[Esau]], care se mâniase pe fratele său, [[Iacob]] şi cauta să-l omoare pentru că îl înşelase, furând prin şiretlic binecuvântarea tatălui lor, [[Isaac]])<ref>Fac27.40-44-45 </ref><ref name="Concordanţă"/>.  
−
- '''pedepse severe''' ([[Paralipomena II|A doua carte a Cronicilor]] relatează cum Asa s-a mâniat pe văzătorul Hanani şi l-a pus în închisoare pentru că l-a mustrat că, după ce [[Dumnezeu]] l-a ajutat în lupta cu etiopienii şi libienii, s-a sprijinit pe împăratul Siriei. <ref>2Cron16.7-10 </ref><ref name="Concordanţă"/> Împăratul [[Babilon]]ului, în mânia lui, prefăcuse lumea în pustie, şi îşi prăpădise poporul, până când a fost doborât fără cruţare, relatează cartea profetică [[Isaia]] <ref>Isaia14.1-6-27 </ref>. Împăratul [[Egipt]]ului s-a mâniat pe doi dregători ai săi: pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor şi i-a trimis la închisoare <ref>Fac34.25-31 </ref>.Unul dintre oamenii pe care-i va atinge mânia împăratului este slujitorul de ocară, ne asigură [[Solomon]].<ref>Prov14.35</ref>
+
- '''pedepse severe''' ([[Cartea a II-a a Cronicilor]] relatează cum Asa s-a mâniat pe văzătorul Hanani şi l-a pus în închisoare pentru că l-a mustrat că, după ce Dumnezeu l-a ajutat în lupta cu etiopienii şi libienii, s-a sprijinit pe împăratul Siriei. <ref>2Cron16.7-10 </ref><ref name="Concordanţă"/> Împăratul Babilonului, în mânia lui, prefăcuse lumea în pustie, şi îşi prăpădise poporul, până când a fost doborât fără cruţare, relatează cartea profetică [[Isaia]] <ref>Isaia14.1-6-27 </ref>. Împăratul Egiptului s-a mâniat pe doi dregători ai săi: pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor şi i-a trimis la închisoare <ref>Fac34.25-31 </ref>.Unul dintre oamenii pe care-i va atinge mânia împăratului este slujitorul de ocară, ne asigură [[Solomon]].<ref>Prov14.35</ref>
−
Alteori [[mânia]] poate avea roade '''mai puţin dramatice''': în pilda [[fiului risipitor]] [[Iisus]] arată cum auzind că tatăl său îl primise cu mare fast şi bucuria|bucurie pe fiul cel mic care, după ce îşi cheltuise cu [[desfrânarea|prostituatele]] partea sa de moştenire, se întorsese [[smerenia|smerit]] acasă, fiul cel mare din pilda fiului risipitor se întărâtă de mânie şi nu vrea să intre în casa tatălui său <ref>Lc15.11-32 </ref>; cei 10 apostoli se mânie când aud că [[Isus]] le spune lui [[Iacov]] şi [[Ioan]] că cinstea de a sta de-a dreapta şi de-a stânga Tatălui nu atârnă de el, ci va aparţine acelora pentru care a fost pregătită <ref>Mt20.20-28, Mc10.35-41-45 </ref>. [[Cartea I a Regilor]] relatează cum Eliab, fratele cel mare al lui [[David]] se mânie pe acesta, când vede că David se interesa de răsplata promisă celui care îl va învinge pe [[Goliat]] <ref>1Sam17.22-28 </ref>. Domnitorii filistenilor s-au mâniat pe Achiş pentru că vroia să-l ia în luptă şi pe [[David]] şi îi interzic lui Achiş acest lucru <ref>1Sam29.1-4-7</ref>. [[Naaman]], căpetenia oştirii împăratului Siriei, se aprinde de mânie când vede că [[Elisei]] nu vine în persoană la el să-l [[boala|vindece]] de lepră, ci îi spune să se scalde de 7 ori în [[Iordan]] dar ascultă cuvântul proorocului şi este [[boala|vindecat]].<ref>2Rg5.1-11-14 </ref><ref name="Concordanţă"/> [[Balac]], împăratul Moabului, se aprinde de mânie pe ghicitorul [[Balaam]] pentru că acesta, chemat să blesteme vrăjmaşii, îi binecuvântează.<ref>Num24.1-10-14 </ref>
+
Alteori mânia poate avea roade '''mai puţin dramatice''': în [[pilda fiului risipitor]] [[Iisus]] arată cum auzind că tatăl său îl primise cu mare fast şi [[bucuria|bucurie]] pe fiul cel mic care, după ce îşi cheltuise cu [[desfrânarea|prostituatele]] partea sa de moştenire, se întorsese [[smerenia|smerit]] acasă, fiul cel mare din pilda fiului risipitor se întărâtă de mânie şi nu vrea să intre în casa tatălui său <ref>Lc15.11-32 </ref>; cei 10 apostoli se mânie când aud că [[Iisus]] le spune lui Iacov şi [[apostolul Ioan|Ioan]] că cinstea de a sta de-a dreapta şi de-a stânga Tatălui nu atârnă de el, ci va aparţine acelora pentru care a fost pregătită <ref>Mt20.20-28, Mc10.35-41-45 </ref>. [[Cartea I a Regilor]] relatează cum Eliab, fratele cel mare al lui [[David]] se mânie pe acesta, când vede că David se interesa de răsplata promisă celui care îl va învinge pe Goliat <ref>1Sam17.22-28 </ref>. Domnitorii filistenilor s-au mâniat pe Achiş pentru că vroia să-l ia în luptă şi pe [[David]] şi îi interzic lui Achiş acest lucru <ref>1Sam29.1-4-7</ref>. Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, se aprinde de mânie când vede că [[Elisei]] nu vine în persoană la el să-l vindece de lepră, ci îi spune să se scalde de 7 ori în Iordan dar ascultă cuvântul proorocului şi este vindecat.<ref>2Rg5.1-11-14 </ref><ref name="Concordanţă"/> Balac, împăratul Moabului, se aprinde de mânie pe ghicitorul Balaam pentru că acesta, chemat să blesteme vrăjmaşii, îi binecuvântează.<ref>Num24.1-10-14 </ref>
  
 
=== Atitudinea faţă de oamenii mânioşi ===
 
=== Atitudinea faţă de oamenii mânioşi ===
−
Mânia fiind molipsitoare, însoţirea cu astfel de oameni este contraindicată, căci ea poate ajunge o cursă pentru suflet, ne previne [[Solomon]] <ref>Prov 22.24-25 </ref><ref name="Concordanţă"/> Dacă totuşi se întâmplă să fim alături de un om mânios, trebuie să-l lăsăm să păcătuiască şi să-şi ia pedeapsa, pentru a se învăţa minte, căci nu-l vom putea opri de fiecare dată, ne învaţă Solomon <ref>Prov19.19 </ref>. Când izbucneşte impotriva cuiva mânia împăratului, care este ca răcnetul unui leu, după cum spune Solomon, acela nu trebuie să-şi părăsească locul, căci calmul îl păzeşte de păcate mari, învaţă Eclesiastul.<ref>Prov 19.12, Ecl10.4</ref>.
+
Mânia fiind molipsitoare, însoţirea cu astfel de oameni este contraindicată, căci ea poate ajunge o cursă pentru suflet, ne previne [[Solomon]] <ref>Prov 22.24-25 </ref><ref name="Concordanţă"/> Dacă totuşi se întâmplă să fim alături de un om mânios, trebuie să-l lăsăm să păcătuiască şi să-şi ia pedeapsa, pentru a se învăţa minte, căci nu-l vom putea opri de fiecare dată, ne învaţă Solomon <ref>Prov19.19 </ref>. Când izbucneşte împotriva cuiva mânia împăratului, care este ca răcnetul unui leu, după cum spune Solomon, acela nu trebuie să-şi părăsească locul, căci calmul îl păzeşte de păcate mari, învaţă Eclesiastul.<ref>Prov 19.12, Ecl10.4</ref>.
  
 
=== Domolirea mâniei altora ===
 
=== Domolirea mâniei altora ===
Linia 25: Linia 25:
 
=== Atitudinea faţă de propria mânie ===
 
=== Atitudinea faţă de propria mânie ===
 
Credinciosul nu trebuie să se supere, să se mânie sau să-i [[invidia|pizmuiască]] pe cei ce fac răul, fiind pe deplin încredinţat că aceştia nu au niciun viitor, cum spune Solomon, că vor fi cosiţi iute ca iarba şi se vor veşteji ca verdeaţa, fiind nimiciţi la vremea [[judecată|judecăţii]], cum spune psalmistul <ref>Prov24.19-20, Ps 37.1,2,7,9</ref>. Omul trebuie să-şi ţină în frâu mânia, nelăsând-o să facă roadă: „Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi. Cugetaţi în paturile voastre şi apoi tăceţi” spune psalmistul.<ref>Ps4.4 </ref>„Să n-apună soarele peste mânia voastră”, pentru a nu da [[diavol|Celui-Rău]] prilej să profite de ea, învaţă apostolul Pavel.<ref>Efes4.26-27</ref><ref name="Concordanţă"/>
 
Credinciosul nu trebuie să se supere, să se mânie sau să-i [[invidia|pizmuiască]] pe cei ce fac răul, fiind pe deplin încredinţat că aceştia nu au niciun viitor, cum spune Solomon, că vor fi cosiţi iute ca iarba şi se vor veşteji ca verdeaţa, fiind nimiciţi la vremea [[judecată|judecăţii]], cum spune psalmistul <ref>Prov24.19-20, Ps 37.1,2,7,9</ref>. Omul trebuie să-şi ţină în frâu mânia, nelăsând-o să facă roadă: „Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi. Cugetaţi în paturile voastre şi apoi tăceţi” spune psalmistul.<ref>Ps4.4 </ref>„Să n-apună soarele peste mânia voastră”, pentru a nu da [[diavol|Celui-Rău]] prilej să profite de ea, învaţă apostolul Pavel.<ref>Efes4.26-27</ref><ref name="Concordanţă"/>
 +
 +
===Păcatele mâniei===
 +
După Îndreptarul de Spovedanie al părintelui Ilie Cleopa, lista cu [[Spovedania#P.C4.83catele_m.C3.A2niei|păcatele mâniei]].
  
 
==Bibliografie==
 
==Bibliografie==
Linia 36: Linia 39:
  
 
==Note==
 
==Note==
−
<references/>
+
<div style="font-size:85%; -moz-column-count:2; column-count:2;"><references /></div>
 +
 
 
[[Categorie:Spiritualitate]]
 
[[Categorie:Spiritualitate]]
 
[[Categorie:Păcate]]
 
[[Categorie:Păcate]]

Versiunea curentă din 28 martie 2016 11:39

Cain şi Abel-Oswalt Kreusel,1591, reproducere dintr-o carte de artă
Acest articol face parte din seria
Spiritualitate didactică
Sfânta Treime
Dumnezeu Tatăl - Dumnezeu Fiul - Duhul Sfânt
Duhuri (spirite)
Îngeri - Diavoli
Viața viitoare
Judecată - Rai - Iad
Sfintele Taine
Botezul - Mirungerea
Sf. Împărtășanie - Mărturisirea
Căsătoria - Preoția
Sf. Maslu
Condiția omului
Omul - Îmbrăcămintea - Munca - Alimentația - Grijile - Visele
Teama - Gelozia - Cercetarea - Plictiseala
Libertatea - Ispita - Virtutea - Păcatul - Patima
Vârstele omului
Sărăcia - Bogăția- Luxul
Plăcerea - Boala - Bucuria- Tristețea- Suferința - Fericirea
Diverse
Cerșetoria - Extratereștri - Superstiții
Patimi ce afectează libertatea omului
Dependența de televizor
Dependența de internet - Dependența de jocurile pe calculator
Jocurile pe bani
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului
Fumatul - Drogurile
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului și sufletului
Prostituția
Decalogul
Decalogul
Rugăciunea, veghea și postul
Rugăciunea
Rugăciunea Tatăl Nostru - Rugăciunea inimii
Veghea - Postul
Virtuți
Virtuțile teologice

Credința - Nădejdea - Iubirea

Credința la români
Virtuțile morale

Înțelepciunea - Smerenia - Mulțumirea - Adevăr
Răbdarea - Stăruința în bine
Prietenia - Blândețea - Iertarea - Pacea
Mila - Dreptatea - Hărnicia

Păcate
Păcate strigătoare la cer
Uciderea - Homosexualitatea
Asuprirea orfanilor, văduvelor, străinilor, săracilor, năpăstuiților
Întârzierea sau oprirea plății lucrătorilor
Păcate capitale
Mândria - Desfrânarea
Iubirea de arginți - Invidia - Lăcomia
Mânia - Lenea
Alte păcate
Necredința - Închinarea la dumnezei străini
Pretexte și justificări pentru necredință - Atitudinea față de cei necredincioși

Vrăjitoria - Credința în astrologie - Credința în reîncarnare
Egoism - Furt - Nedreptatea - Lovirea - Gândurile rele
Nesocotirea părinților - Nesăbuința - Nepăsarea

Păcatele limbii
Minciuna - Mărturia mincinoasă - Hula - Cârtirea
Cearta - Bârfa - Limbuția
Editați această casetă

Mânia este un păcat care constă într-o stare de iritare puternică în raport cu cineva, fiind unul din cele şapte păcate capitale.[1] Ea nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu, ducând la înfăptuirea de diverse păcate (de la certuri la omor). Omul trebuie să-şi ţină în frâu mânia nelăsând-o să facă roadă şi s-o stingă până la apusul soarelui. El trebuie să evite stârnirea mâniei propriilor copii pentru ca aceştia să nu-şi piardă nădejdea. De asemenea, el trebuie să evite însoţirea cu oamenii mânioşi pentru a nu se molipsi de la ei. Mânia poate fi potolită prin înţelepciune şi blândeţe.

Mânia, păcat capital în creştinism

Biserica creştină a stabilit şapte păcate capitale 1. Mândria 2. Desfrânarea 3. Lăcomia 4. Iubirea de arginţi 5. Invidia (pizma) 6. Mânia 7. Lenea. Pe lângă mânia obişnuită (care este un păcat capital) există şi o altfel de mânie, mânia lui Dumnezeu (care se abate asupra celor ce păcătuiesc, credincioşi sau necredincioşi) şi, asemenea ei, mânia sfântă pe care o resimt credincioşii faţă de faptele păcătoase ale semenilor, deci îndreptate asupra păcatului, nu asupra celor ce îl fac. Prototipul ei este mânia lui Iisus împotriva fariseilor care-l pândeau să vadă dacă va vindeca în ziua Sabatului ca să-l poată învinui. Iisus îl vindecă pe un om cu mâna uscată iar atunci fariseii pleacă şi încep să se sfătuiască cu irodianii cum să-l piardă.[2]

Mânia, caracteristici generale

Semn al nesăbuinţei, după cum ne încredinţează Solomon şi Ecclesiastul [3][4], ea este un mădular pământesc ce trebuie stârpit [5][4], un păcat de care trebuie să ne eliberăm, arată apostolul Pavel în epistolele sale [6][4]. Omul rău se mânie împotriva Domnului, se arată în Cartea lui Iov [7] şi, la judecată, priveşte cu mânie soarta fericită a darnicilor şi drepţilor, arată psalmistul.[8]. Fiindcă mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu, aşa cum arată apostolul Iacov, [9][10] omul mânios va cădea sub pedeapsa judecăţii, după cum spune Iisus,[11][4], fiind doborât de propria sa mânie, aşa cum se arată în Cartea lui Iov [12][4].În schimb, înţeleptul cu duhul domol [13][4] este mai de preţ decât un viteaz şi un cuceritor, învaţă Solomon.[14]Mânia e descalificantă pentru cel ce aspiră la calitatea de episcop, avertizează apostolul Pavel.[15]

Mânia, de la supărare şi certuri la omor

Omul mânios, care dă frâu liber mâniei-năvalnică prin firea ei,[16][4], face multe prostii şi păcate [17][4], printre care intră şi certurile, arată Solomon.[18][4] Mânia poate fi pricină de omor(ucidere):(cazul lui Irod care, înşelat de magi, se mânie atât de tare, încât comandă masacrul pruncilor [19][4], cazul fariseilor şi cărturarilor, care îl răstignesc pe Iisus din pricina mâniei cauzate de minunile Lui [20] şi de vindecările din ziua Sabatului [21], cazul fiilor lui Iacov, Simeon şi Levi care, orbiţi de mânia pricinuită de necinstirea sorei lor Dina de către Sihem, au ucis toţi oamenii din cetate, după cum istoriseşte „Cartea Facerii” [22][4], cazul lui Cain care, văzând că Dumnezeu a privit cu bunăvoinţă spre jertfa lui Abel şi spre a lui nu, se mânie foarte tare, şi îl ucide pe Abel [23][4][10], împăratul Nabucodonosor al II-lea, care se mânie pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători şi pe Haldei pentru că ei nu reuşiseră să-i spună ce vis avusese, spunând că e peste puterea muritorilor acest lucru şi începe să-i omoare, şirul crimelor fiind întrerupt de Daniel care-i spune ce visase după ce Dumnezeu îi descoperise noaptea visul şi tălmăcirea lui [24] - tentativă de omor: (cazul lui Saul, care se aprinde de mânie pe Ionatan pentru că acesta se împrietenise cu David şi vrea să-l omoare.[25][4], cazul lui Esau, care se mâniase pe fratele său, Iacob şi cauta să-l omoare pentru că îl înşelase, furând prin şiretlic binecuvântarea tatălui lor, Isaac)[26][4]. - pedepse severe (Cartea a II-a a Cronicilor relatează cum Asa s-a mâniat pe văzătorul Hanani şi l-a pus în închisoare pentru că l-a mustrat că, după ce Dumnezeu l-a ajutat în lupta cu etiopienii şi libienii, s-a sprijinit pe împăratul Siriei. [27][4] Împăratul Babilonului, în mânia lui, prefăcuse lumea în pustie, şi îşi prăpădise poporul, până când a fost doborât fără cruţare, relatează cartea profetică Isaia [28]. Împăratul Egiptului s-a mâniat pe doi dregători ai săi: pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor şi i-a trimis la închisoare [29].Unul dintre oamenii pe care-i va atinge mânia împăratului este slujitorul de ocară, ne asigură Solomon.[30] Alteori mânia poate avea roade mai puţin dramatice: în pilda fiului risipitor Iisus arată cum auzind că tatăl său îl primise cu mare fast şi bucurie pe fiul cel mic care, după ce îşi cheltuise cu prostituatele partea sa de moştenire, se întorsese smerit acasă, fiul cel mare din pilda fiului risipitor se întărâtă de mânie şi nu vrea să intre în casa tatălui său [31]; cei 10 apostoli se mânie când aud că Iisus le spune lui Iacov şi Ioan că cinstea de a sta de-a dreapta şi de-a stânga Tatălui nu atârnă de el, ci va aparţine acelora pentru care a fost pregătită [32]. Cartea I a Regilor relatează cum Eliab, fratele cel mare al lui David se mânie pe acesta, când vede că David se interesa de răsplata promisă celui care îl va învinge pe Goliat [33]. Domnitorii filistenilor s-au mâniat pe Achiş pentru că vroia să-l ia în luptă şi pe David şi îi interzic lui Achiş acest lucru [34]. Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, se aprinde de mânie când vede că Elisei nu vine în persoană la el să-l vindece de lepră, ci îi spune să se scalde de 7 ori în Iordan dar ascultă cuvântul proorocului şi este vindecat.[35][4] Balac, împăratul Moabului, se aprinde de mânie pe ghicitorul Balaam pentru că acesta, chemat să blesteme vrăjmaşii, îi binecuvântează.[36]

Atitudinea faţă de oamenii mânioşi

Mânia fiind molipsitoare, însoţirea cu astfel de oameni este contraindicată, căci ea poate ajunge o cursă pentru suflet, ne previne Solomon [37][4] Dacă totuşi se întâmplă să fim alături de un om mânios, trebuie să-l lăsăm să păcătuiască şi să-şi ia pedeapsa, pentru a se învăţa minte, căci nu-l vom putea opri de fiecare dată, ne învaţă Solomon [38]. Când izbucneşte împotriva cuiva mânia împăratului, care este ca răcnetul unui leu, după cum spune Solomon, acela nu trebuie să-şi părăsească locul, căci calmul îl păzeşte de păcate mari, învaţă Eclesiastul.[39].

Domolirea mâniei altora

Mânia unui om este uşor aţâţată de alt om, prin vorbe aspre sau uşuratice, tot aşa cum fierul ascute fierul [40][4], dar ea poate fi şi potolită prin înţelepciune, ne învaţă Solomon [41][4], dar şi cu alte mijloace:„Un dar făcut în taină potoleşte mânia şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mânie”, adaugă Solomon[42] Excepţie face bărbatul înşelat de nevastă, furios din pricina geloziei, care, în ziua răzbunării, poate fi fără milă, refuzând orice preţ de răscumpărare şi orice dar, încheie autorul Proverbelor.[43].

Veghe împotriva stârnirii mâniei copiilor

Dacă mânia proprie trebuie să o ţinem în frâu, trebuie să fim cu băgare de seamă, în calitatea de părinte, „să nu întărâtăm la mânie” [44][4] pe copiii noştri pentru a „nu-şi pierde nădejdea” [45][4], ci să-i creştem „întru învăţarea şi certarea Domnului”, învaţă apostolul Pavel.[46][4]

Atitudinea faţă de propria mânie

Credinciosul nu trebuie să se supere, să se mânie sau să-i pizmuiască pe cei ce fac răul, fiind pe deplin încredinţat că aceştia nu au niciun viitor, cum spune Solomon, că vor fi cosiţi iute ca iarba şi se vor veşteji ca verdeaţa, fiind nimiciţi la vremea judecăţii, cum spune psalmistul [47]. Omul trebuie să-şi ţină în frâu mânia, nelăsând-o să facă roadă: „Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi. Cugetaţi în paturile voastre şi apoi tăceţi” spune psalmistul.[48]„Să n-apună soarele peste mânia voastră”, pentru a nu da Celui-Rău prilej să profite de ea, învaţă apostolul Pavel.[49][4]

Păcatele mâniei

După Îndreptarul de Spovedanie al părintelui Ilie Cleopa, lista cu păcatele mâniei.

Bibliografie

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
  3. English Standard Version Bible, 1971
  4. Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti
  5. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
  6. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4


Note

  1. ↑ Sf. Grigorie cel Mare ( sec al VI-lea) a stabilit şapte păcate capitale (Lib. mor. in Job. XXXI, XVII), această clasificare fiind reţinută de cei mai mulţi teologi ai Evului Mediu. Toma de Aquino, sec al XIII-lea (I-II:84:4) vorbeşte de slavă deşartă (mândrie), avariţie, lăcomie, desfrânare, lene, invidie, mânie. Sf. Bonaventura (sec al XIII-lea) dă aceeaşi enumerare (Brevil, III, IX). Scriitorii creştini timpurii distingeau opt păcate capitale: Sf. Ciprian, sec al III-lea (De mort., IV), Ioan Casian, sec al III-lea (Institutes 5, Conferences 5), Columbanus, sec al V-lea (("Instr. de octo vitiis princip." în "Bibl. max. vet. patr.", XII, 23), Alcuin, sec al VII-lea (De virtut. et vitiis, XXVII sqq.)http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm
  2. ↑ (Mc3.1-5 ;nota 2)
  3. ↑ Prov12.16,14.17,29.11, Ecl7.9
  4. ↑ 4,00 4,01 4,02 4,03 4,04 4,05 4,06 4,07 4,08 4,09 4,10 4,11 4,12 4,13 4,14 4,15 4,16 4,17 4,18 4,19 4,20 4,21 4,22 Concordanţă biblică tematică, vezi bibliografia, secţiunea mânia
  5. ↑ Col3.5-8
  6. ↑ 2Cor12.20, Efes4.31, 1Tim2.8
  7. ↑ Iov 15.13
  8. ↑ Ps 111.8-10, varianta ortodoxă
  9. ↑ Iac1.20
  10. ↑ 10,0 10,1 Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, vezi bibliografia, capitolul păcatul mâniei, pag 393
  11. ↑ Mt5.21-22
  12. ↑ Iov5.2,18.4
  13. ↑ Prov12.16,14.17,29,19.11, 29.8,11
  14. ↑ Prov16.32
  15. ↑ Tit1.7
  16. ↑ Prov27.4
  17. ↑ Prov12.6,14.17,29, 29.22, Iac1.19-20
  18. ↑ Prov 30.33; 29.22
  19. ↑ Mt2.13-16-18
  20. ↑ Mt21.15
  21. ↑ Ioan 7.19-24
  22. ↑ Fac34.25-31
  23. ↑ Fac4.1-6-8
  24. ↑ Dan2.1-12-19
  25. ↑ 1Sam20.25-34
  26. ↑ Fac27.40-44-45
  27. ↑ 2Cron16.7-10
  28. ↑ Isaia14.1-6-27
  29. ↑ Fac34.25-31
  30. ↑ Prov14.35
  31. ↑ Lc15.11-32
  32. ↑ Mt20.20-28, Mc10.35-41-45
  33. ↑ 1Sam17.22-28
  34. ↑ 1Sam29.1-4-7
  35. ↑ 2Rg5.1-11-14
  36. ↑ Num24.1-10-14
  37. ↑ Prov 22.24-25
  38. ↑ Prov19.19
  39. ↑ Prov 19.12, Ecl10.4
  40. ↑ Prov 27.17, 29.8
  41. ↑ Prov 29.8
  42. ↑ Prov 21.14
  43. ↑ Prov 6.34-35
  44. ↑ Efes6.2-4,Col 3.,21
  45. ↑ Col 3.,21
  46. ↑ Efes6.2-4
  47. ↑ Prov24.19-20, Ps 37.1,2,7,9
  48. ↑ Ps4.4
  49. ↑ Efes4.26-27
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Mânia&oldid=42427”