Abel
Abel a fost fiul lui Adam şi al Evei, frate al lui Cain. Este prototipul neprihănirii și al „dreptului persecutat”. Iisus însuşi face referire la sângele neprihănitului Abel. (Mt 23,35; Lc 11,51)El a fost al doilea fiu al lui Adam și al Evei și fratele lui Cain (Geneza 4:1-2). Numele Abel este o redare greacă a numelui ebraic corespunzător Hebel sau Hambel, care înseamnă „respirație, expirare, inutilitate”. El a fost un păstor (turmă) de oi și a fost descris drept drept (Matei 23:35, 1 Ioan 3:12), ceea ce l-a făcut pe Dumnezeu să accepte jertfele lui cu favoare, spre deosebire de fratele său (Geneza 4:2). Din acest motiv a fost ucis de Cain (Geneza 4:8). Povestea lui Cain și Abel este descrisă în Vechiul Testament în cartea Geneza. În Epistola către Evrei, Abel este menționat în lista eroilor credinței, afirmând că pentru că a oferit o jertfă mai bună decât Cain din cauza credinței, a fost considerat drept de Dumnezeu (Evrei 11:4). După izgonirea lor din Grădina Edenului, Adam și Eva au avut doi fii, Cain, care era fermier, și Abel, care era crescător de vite. Într-o zi, Cain și Abel au vrut să ofere un sacrificiu lui Dumnezeu. Cain a oferit ca jertfă din roadele sale și nu cele mai bune, în timp ce Abel a oferit ce este mai bun din întâiul născut dintre oile sale și chiar și pe cele mai bine hrănite și mai grase. Dumnezeu i-a zis lui Cain: "De ce ești supărat și de ce ți-a căzut fața? Nu știi că, dacă nu oferi ca jertfă din ce ai mai bun, este un păcat împotriva lui Dumnezeu? Dar fii liniştit pentru că poți birui răul și poți îmbunătăți." Cu toate acestea, furia incontrolabilă a lui Cain l-a determinat în cele din urmă să-și ducă la îndeplinire intențiile invidioase, acționând înșelător și respingând disciplina divină. Deci Cain i-a zis lui Abel: „Hai să ieșim la câmp”. Când au ajuns acolo, Cain l-a atacat deodată pe fratele său și l-a ucis (Geneza 4:4-8).
Isus Hristos l-a numit pe Abel „Abel cel neprihănit” și l-a inclus ca primii dintr-un șir de profeți care au fost uciși de propriul lor popor (Matei 23:35). În Noul Testament și în Epistola către Evrei, el este menționat printre eroii credinței (Evrei 11:4). Abel este prăznuit de Biserica Ortodoxă în duminica dinaintea Nașterii Domnului. Părinții Bisericii fac frecvent referiri la istoria uciderii nedreapte a lui Abel și îl consideră un tip (prefigurare) a lui Hristos, deoarece a trăit o viață liniștită ca păstor, unde din cauza jertfei sale, care a fost acceptată de Dumnezeu, a suferit în cele din urmă o moarte violentă. Abel a fost primul martir, care a fost luat drept simbol pentru creștinii persecutați de mai târziu.
Uciderea lui Abel
Cain, care era plugar, a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului. Abel, care era cioban, a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui;dar spre Cain şi spre jertfa lui, n'a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare, şi i s-a posomorât faţa. Şi Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat, şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu -i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să -l stăpâneşti.” Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la câmp.” Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel, şi l-a omorât (Facere 4, 1-8).
Neprihănirea lui Abel
Apostolul Ioan spune că fiul lui Adam, Cain, era de la cel rău, şi a ucis pe fratele său, Abel, pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite (1 Ioan 3,12).
Apostolul Pavel scrie evreilor: Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort (Evrei 11, 4).
Bibliografie
- Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6