{{Articol de calitate}}[[ImageFișier:Philip the Apostle.jpg|rightthumb|frame260px|<center>Apostolul Filip</center>]]Sfântul, slăvitul şi și întru tot lăudatul '''Apostolul Filip''' a fost unul din cei Doisprezece [[Apostol#Cei 12 Apostoli|Cei Doisprezece Apostoli]]i ai lui [[Iisus Hristos]]. [[Biserica Ortodoxă]] îl prăznuieşte [[prăznuire|prăznuiește]] pe Sfântul Filip în [[14 noiembrie]]. <br>El nu este acelaşi același cu Sfântul [[Apostolul Filip (din cei ŞaptezeciȘaptezeci)|Filip]] , prăznuit în [[11 octombrie]] , care a fost unul din cei Şaptezeci [[Apostol#Cei 70 de Apostoli|Cei Șaptezeci de Apostoli]].

==ViaţaViața==Născut în BethsaidaBetsaida, lângă Marea Galileii, Filip cunoştea aşa cunoștea așa bine [[Sfânta Scriptură]] încât lL-a recunoscut imediat pe [[Iisus]] ca fiind [[Mesia]] la prima lor întâlnire. După , Unsul lui [[Pogorârea Duhului SfântDumnezeu]], Sfântul Filip a propovăduit în Asia şi În Grecia. În Grecia, Evreii nu îl puteau suferii încât preotul superior a alergat la el să îl ciomăgească până la moarte, dar printrde cum L-un miracol Preotul a fost orbit şi s.a înnegrit pe loc. Apoi, pământul s-a deschis şi la înghiţit. A vindecat mulţi bolnavi şi a convertit mulţi păgâniîntâlnit.

Sfântul Toate cele trei [[Evanghelii sinoptice]] și [[Faptele Apostolilor]] îl menționează pe Filip se găsea împreună cu sora printre apostoli; el este întotdeauna trecut pe locul al cincilea. [[Evanghelia după Ioan]] relatează chemarea lui MarianaFilip ca [[ucenic]] al lui Iisus. Filip este descris ca fiind din cetatea Betsaida, cu iar [[evanghelist]]ul îl leagă de [[Apostolul IoanAndrei]] şi cu și [[Apostolul BartolomeuPetru]] în Hieropolis, propovăduindcare erau din același oraș. Prin rugăciuneTotuși, Evanghelia după Ioan afirmă că Iisus l-a ucis un şarpe uriaş pe care îl adorau păgânii, încât cei nebotezaţi sgăsit și l-au mâniat aşa de tare că i-au răstignit a chemat direct pe el şi pe Sfântul Bartolomeu cu capul în jos. IarăşiFilip, pământul s-fără a deschis şi menționa vreo ucenicie anterioară sub [[Ioan Botezătorul]] (Ioan 1, 43). Filip este cel care l-a înghiţit prezentat pentru prima dată pe cel ce îl judecase, împreună cu mulţi păgâni[[Apostolul Natanael]] lui Iisus. Poporul, fiind teribil de înspăimântatPotrivit celor mai mulți bibliști, Filip s-a alergat să îi scoată pe numărat printre cei doi apostoli prezenți la nunta din chinuri. Dar Sfântul Filip deja muriseCana.

Dintre cele patru Evanghelii, Filip apare cel mai proeminent în Evanghelia după Ioan. Iisus îl pune la încercare pe Filip (Ioan 6, 6) atunci când îl întreabă cum pot fi hrăniți cei 5.000 de oameni. Mai târziu, el apare ca o legătură cu comunitatea greacă. Filip purta un nume grec, probabil vorbea grecește și ar fi putut fi cunoscut de [[pelerin]]ii greci din [[Ierusalim]]. El îi spune lui Andrei că niște greci doresc să-L vadă pe Iisus, iar împreună îi dau de știre lui Iisus despre acest lucru (Ioan 12, 21). În timpul Cinei celei de Taină, când Filip Îi cere lui Iisus să le arate pe Tatăl, el îi oferă Domnului prilejul de a-i învăța pe ucenici despre unitatea dintre Tatăl și Fiul: „Doamne, arată-ne pe Tatăl și ne este de ajuns.” Iar Hristos i-a răspuns cu tristețe: „De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl.” (Ioan 14, 9). După [[Înălțarea Domnului]] și [[Pogorârea Duhului Sfânt]], Sfântul Bartolomeu Filip a propovăduit în Asia și În Grecia. În Grecia, evreii îl urau atât de tare încât marele preot s-a apucat el însuși să îl ciomăgească până la moarte, dar printr-o minune marele preot a orbit dintr-o dată și s-a înnegrit. Apoi pământul s-a deschis și l-a hirotonit pe înghițit. Atunci s-au vindecat mulți bolnavi și mulți păgâni au crezut în Hristos. [[Fișier:Philip Menologion of Basil.jpg|miniatura|dreapta|Martiriul Sfântului Apostol Filip]]Sfântul Filip se găsea împreună cu sora lui, Mariamna (prăznuită la [[17 februarie]]), cu Sf. [[Apostolul Ioan|Apostol Ioan]] și cu Sf. [[Apostolul StahieBartolomeu|StahieApostol Bartolomeu]] în cetatea Hieropolis (sau Hierapolis) din Frigia, propovăduind. Prin [[rugăciune]]&mdash, a ucis un șarpe uriaș pe care îl adorau păgânii;aceștia s-au mâniat așa de tare încât i-au răstignit pe el și pe Sfântul Bartolomeu cu capul în jos. Iarăși, pământul s-a deschis și l-a înghițit pe judecător, împreună cu mulți păgâni. Poporul, fiind foarte înspăimântat, a alergat să îi scoată pe cei doi apostoli din chinuri. Dar Sfântul Filip deja murise. După ce au îngropat cu cinste moaștele Sfântului Filip acolo în Hierapolis<ref>În anul 2011, arheologul italian Francesco D’Andria a afirmat că a descoperit mormântul Sfântului Filip în timpul săpăturilor din vechiul oraș Hierapolis, aproape de actualul oraș turcesc Denizli. Mormântul din secolul I, care Sfântul s-a dovedit a fi gol de relicve, se afla în centrul unei bazilici cu trei nave din secolul al IV-lea sau al V-lea, numită „Biserica Mormântului”, una dintre principalele locașuri de pelerinaj dintr-un complex ridicat pe o colină dedicată Sfântului Filip . Pe pereții mormântului și ai bisericii sunt gravate rugăciuni în limba greacă veche, care îl vindecase cinstesc pe Apostolul Filip, iar un sigiliu de pâine din secolul al VI-lea (signum pistoris) îl înfățișează pe Filip ținând o orbire pâine (cf. Ioan 6), având în partea stângă o biserică cu trei nave, iar în dreapta martirionul identificat anterior, fapt care întărește convingerea că bazilica adăpostește mormântul original al apostolului. Biserica ridicată pe mormântul său și martirionul aflat la aproximativ 40 de metri depărtare au fost, timp de secole, locuri de profundă venerare: în „Biserica Mormântului Sfântului Filip”, podelele de marmură au fost șlefuite de patruzeci pașii a mii de ani şi îl [[botez|botezase]]&mdash;pelerini. - https://en.wikipedia.org/wiki/Philip_the_Apostle</ref> și l-au așezat ca [[episcop]] al acelora cetății pe Stahie, care se botezaseră fusese vindecat de orbire de către Apostol, Sfântul Bartolomeu și Sfânta Mariamne și-au continuat propovăduirea — el în India, iar ea în zona respectivăLicaonia. UlteriorÎn cele din urmă, Mariamne s-a îndreptat spre Iordan, unde și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, potrivit proorociei Sfântului Filip. ==Moaștele==Sfintele [[moaştemoaște]]le ale Sfântului Filip au fost mai întâi duse la [[Constantinopol]] (precum și moaștele celorlalți Apostoli). Mai târziu cea mai mare parte a moaștelor au fost duse la Roma, în Biserica celor Doisprezece Apostoli.  La Constantinopol a rămas doar o parte din craniul sfântului apostol, care a fost dus în Pafos la căderea Constantinopolului în mâinile cruciaților în 1204. De acolo a fost dus în Cipru, acest eveniment fiind prăznuit în Cipru pe 31 iulie (1204). El Mai târziu moaștele au revenit în Pafos și se găsesc azi în Mănăstirea Sfintei Cruci din Omodos (din secolul al XVIII-lea).<ref>Cf. https://www.johnsanidopoulos.com/2017/07/translation-of-sacred-relics-of-apostle.html</ref> ==Scrieri apocrife==Scrierea apocrifă ''Faptele lui Filip'' este numărat printre cei [[Apostoli|considerat a fi un text encratit din secolele II-III din Frigia, care îl confundă pe Apostolul Filip din Cei Doisprezece Mari cu apostolul Filip diaconul dintre Cei Șaptezeci.<ref>Sinaxarul Părintelui Macarie, cf. ''Écrits apocryphes chrétiens'' I, « La Pléiade », Paris 1997, pp. 1181-1320.</ref>  Unul dintre textele gnostice descoperite în biblioteca de la Nag Hammadi în 1945 poartă numele lui Filip în titlu, pe ultima linie. O relatare timpurie, extrabiblică, despre Sfântul Filip este păstrată în scrierea apocrifă ''Scrisoarea lui Petru către Filip'', care face parte, de asemenea, din textele bibliotecii de la Nag Hammadi și este datată la sfârșitul secolului al II-lea sau începutul secolului al III-lea. Textul începe cu o scrisoare a Sfântului Petru către Sfântul Filip, prin care îl roagă să se alăture celorlalți apostoli, adunați pe Muntele Măslinilor. Fred Lapham consideră că această scrisoare indică existența unei tradiții timpurii potrivit căreia, „la un moment dat între Învierea lui Iisus și despărțirea finală a prezenței Sale celei înviate de ucenici, Filip întreprinsese o misiune solitară și, dintr-un motiv oarecare, ezita să se întoarcă la ceilalți Apostoli]].”<ref>Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Philip_the_Apostle</ref>

:să dea iertare de greşeli greșeli sufletelor noastre.

:Ucenicul şi și prietenul Tău şi și următorul patimilor Tale,

:Pentru ale cărui rugăciuni, de vrăjmaşii vrăjmașii fără de lege:Biserica Ta şi și cetatea Ta o păzeştepăzește

==IzvoareIconografie==[[Dionisie din Furna]] arată Sf. Apostol Filip din Betsaida Galileii (dintre Cei Doisprezece) se zugrăvește ca un tânăr fără barbă. Ține în mână un sul înfășurat, semn că a fost propovăduitor al Evangheliei. Se mai zugrăvește împreună cu ceilalți Apostoli în icoanele ce reprezintă scene din viața lui Hristos la care au fost cu toții de față (''Erminia picturii bizantine'', Sophia, București, 2000, pp. 149, 190, 216).  ==Note==<references />==Surse==*Sfântul [[Nicolae (Velimirovici)]], ''[[Proloagele de la Ohrida]]''* Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras* https://en.wikipedia.org/wiki/Philip_the_Apostle* https://www.newadvent.org/cathen/11799a.htm

[[Categorie:Sfinţi biblici|Filip (din Cei Doisprezece)]][[Categorie:Sfinţi Sfinți din Noul Testament|Filip (din Cei Doisprezece)]]