Proorocul Daniel

Acest articol face parte din seria Vechiul Testament – Septuaginta
Pentateuhul și Legea lui Moise
Facerea – Ieșirea – Leviticul – Numerii – Deuteronomul
Cărțile istorice
Iosua Navi – Judecători – Rut I Regi – II Regi – III Regi – IV Regi I Cronici – II Cronici – I Ezdra – Neemia – Estera
Cărțile poetice
Cărți de înțelepciune Iov – Cartea Psalmilor – Pildele lui Solomon – Ecclesiastul
Alte cărți Cântarea Cântărilor – Plângerile profetului Ieremia
Cărțile Profeților
Profeții Mari Isaia – Ieremia – Iezechiel – Daniel
Profeții Mici, sau „Cei Doisprezece” Osea – Amos – Miheia – Ioil – Avdie – Iona – Naum Avacum – Sofonie – Agheu – Zaharia – Maleahi
Cărțile deuterocanonice și „bune de citit”
Tobit – Iudita – Baruh – Epistola lui Ieremia Cântarea celor trei tineri – III Ezdra – Cartea înțelepciunii lui Solomon Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) Istoria Susanei Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel I Macabei – II Macabei – III Macabei Rugăciunea regelui Manase
Persoane din Vechiul Testament
Patriarhi: Enoh – Noe – Avraam – Isaac – Lot Iacov (Israel) – Iosif – Moise – Aaron – Finees Judecători: Debora – Ghedeon – Samson Prooroci și Drepți: Ilie Tesviteanul – Elisei – Iezechia Isaia – Ieremia – Iezechiel – Daniel Iona – Osea – David – Solomon Avacum – Iov – Miheia – Maleahi - Baruh Samuel – Zaharia – Ioil – Naum – Amos
Regi Iuda (după diviziune): Roboam – Abia – Asa – Iosafat Atalia – Ioram – Ahazia – Ioas – Amația Ozia – Iotam – Ahaz – Iezechia (Ezechia) – Manase Amon – Iosia – Ioahaz – Eliachim (Ioiachim) Ioiachin (Iehonia) – Sedechia (Matania)
Regi Israel (după diviziune): Ieroboam I – Nadab – Baeșa Ela – Zimri – Omri – Ahab – Izabela Ahazia – Ioram – Iehu – Ioahaz – Ioas – Ieroboam al II-lea Zaharia – Șalum – Menahem – Pecahia – Pecah – Osea (rege)
Descoperiri arheologice biblice
Editați această casetă

Daniel a fost unul din cei mari patru prooroci ai Vechiului Testament (alături de Isaia, Ieremia şi Iezechia). Şi-a desfăsurat activitatea la curţile regilor Nabucudonosor , sporadic la Belşaţarapoi la Darius şi Cirus, împăratul perşilor Fiindcă ,,Dumnezeu a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile şi toate visele.", el primeşte de la Dumnezeu în câteva rânduri tălmăcirile unor vise profetice ale împăraţilor babilonieni (Nabucudonosor şi Belşaţar) şi are o serie de viziuni profetice diverse referitoare la evenimente apropiate sau îndepărtate în timp. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte la 17 decembrie. Mântuitorul însuşi se referă la o profeţie a proorocului Daniel referitoare la vremurile premergătoare apocalipsei.

Numele

În evreieşte numele de Daniel înseamnă ,,judecătorul meu este Dumnezeu” sau ,,apărătorul meu este Dumnezeu”

Daniel şi Nabucudonosor

Daniel şi cei trei prieteni la curtea împăratului

Dumnezeu a dat în mâinile lui Nabucudonosor pe Ioiachim, împăratul lui Iuda în anul al treilea al domniei sale (anul 605) şi împăratul babilonian a dat poruncă să-i fie aduşi ,,vreo cîţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească, nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, şi pe care să -i înveţe scrierea şi limba Haldeilor./ Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria./Căpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel i-a pus numele Beltşaţar, lui Hanania Şadrac, lui Mişael Meşac, şi lui Azaria Abed-Nego.

Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul acestuia şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce. Acesta i-a spus că îi e frică de împărat căci dacă acesta îi va găsi cu feţele mai triste decât ale celorlalţi tineri, el îşi va pune capul în primejdie. Daniel i-a spus îngrijitorului care avea grijă de el şi ceilalţi trei tineri să-i lase zece zile să mănânce numai zarzavaturi şi apă, să-i compare cu ceilalţi tineri şi să facă ce va crede. Acesta e de acord şi după zece zile aceştia erau mai bine la faţă şi mai graşi decât toţi tinerii care mâncau din bucatele împăratului. La vremea sorocită de împărat, Daniel şi cei trei sunt chemaţi de împărat, care vede că nu este nimeni ca ei dintre tinerii din Israel şi sunt primiţi în slujba împăratului. Iar în toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere, şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele, care erau în toată împărăţia lui. (Daniel, cap 1)

Primul vis

Nabucadneţar are un vis pe care-l tulbură şi pe care nu şi-l aminteşte. Le cere vrăjitorilor de la palat să-i spună visul şi să i-l tâlcuiască că altfel vor fi omorâţi şi casele lor prefăcute într-un morman de murdării. Aceştia spun că acest lucru niciun muritor nu poate face şi că de aceea nu s-a cerut niciodată de la vreun vrăjitor aşa ceva de către niciun împărat, oricât de mare şi puternic ar fi fost. Înţelepţii începuseră să fie omorâţi, urmau Daniel şi prietenii lui. Auzind porunca împăratului, Daniel cere împăratului să-i dea vreme ca să dea împăratului tâlcuirea. Apoi Daniel s-a dus în casa lui, le-a povestit prietenilor săi cum stau lucrurile şi i-a rugat să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină pentru ca să nu piară ei patru împreună cu toţi înţelepţii Babilonului. Taina împăratului i se descoperă într-o vedenie în timpul nopţii şi Daniel binecuvântează pe Dumnezeul cerurilor. În esenţă era vorba de succesiunea unor domnii până la venirea domniei lui Hristos. http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=16&cap=2

,,46Atunci împăratul Nebucadneţar a căzut cu faţa la pămînt şi s'a închinat înaintea lui Daniel, şi a poruncit să i se aducă jertfe de mâncare şi miresme.

47Împăratul a vorbit lui Daniel şi a zis: ,,Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul împăraţilor, şi El descopere tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!``

48Apoi împăratul a înălţat pe Daniel, şi i -a dat daruri multe şi bogate; i -a dat stăpânire peste tot ţinutul Babilonului, şi l -a pus ca cea mai înaltă căpetenie a tuturor înţelepţilor Babilonului.

49Daniel a rugat pe împărat să dea grija trebilor ţinutului Babilonului în mâna lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Daniel însă a rămas la curtea împăratului.(Daniel, cap 2)

Al doilea vis şi experienţa lui Nabucudonosor

Altădată, pe când trăia liniştit şi fericit, Nabucadneţar mai are un vis, care-l umple de groază. Daniel, aflat la curtea lui i-l tâlcuieşte, potrivit descoperirii lui Dumnezeu pe care o are: este vorba de ceea ce se întâmplă cu un copac care-l simbolizează pe însuşi împăratul şi ceea ce urma să se petreacă cu el în următorii şapte ani. http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=16&cap=4 Daniel îl îndeamnă să se pocăiască pentru a nu împlini toate acestea:,, Pune capăt păcatelor tale, şi trăieşte în neprihănire, rupe -o cu nelegiuirile tale, şi ai milă de cei nenorociţi, şi poate că ţi se va prelungi fericirea! “. Dar Nabucadneţar nu-l ascultă şi, peste un an, când se plimba pe acoperişul casei sale, are un moment de trufie în care îşi arogă toate meritele pentru puterea şi strălucirea de care se bucură. Atunci se aude un glas din cer care-l anunţă că proorocia se va împlini. El a fost îndepărtat de pe tron şi a fost despuiat de slava lui: a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor, a locuit la un loc cu măgarii sălbatici, i s-a dat să mănânce iarbă ca la boi, trupul i-a fost udat de roua cerului, i-a crescut părul ca penele vulturului şi i-au crescut unghiile ca ghearele păsărilor; şapte vremi au trecut peste el, până când a recunoscut că Dumnezeu este cel care trăieşte şi are stăpânire veşnică peste oastea cerurilor şi împărăţia oamenilor şi o dă pe aceasta cui vrea; şi atunci a fost reaşezat în scaunul de domnie şi puterea sa a crescut. Nebucadneţar îl laudă şi-l slăveşte pe împăratul cerurilor, recunoscând că El poate să smerească pe cel ce umblă cu mândrie (Dan4.1-37, 5.18-21)

Daniel şi Belşaţar

Belşaţar era coregent cu Nabonide, care fuge în Borsipa şi-l lasă pe Belşaţar să apere Babilonul de regele Persiei, Cirus

1Împăratul Belşaţar a făcut un mare ospăţ celor o mie de mai mari ai lui, şi a băut vin înaintea lor.

2Şi în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint, pe cari le luase tatăl său Nebucadneţar din Templul dela Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui.

3Au adus îndată vasele de aur, cari fuseseră luate din Templu, din casa lui Dumnezeu din Ierusalim, şi au băut din ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui.

4Au băut vin, şi au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă şi de fer, de lemn şi de piatră.

5În clipa aceea, s'au arătat degetele unei mîni de om, şi au scris, în faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mînă, care a scris.

6Atunci împăratul a îngălbenit, şi gîndurile atît l-au tulburat că i s'au desfăcut încheieturile şoldurilor, şi genunchii i s'au izbit unul de altul.

7Împăratul a strigat în gura mare să i se aducă cetitorii în stele, Haldeii şi ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvîntul şi a zis înţelepţilor Babilonului: ,,Oricine va putea citi scrisoarea aceasta şi mi -o va tîlcui, va fi îmbrăcat cu purpură, va purta un lănţişor de aur la gît, şi va avea locul al treilea în cîrmuirea împărăţiei.``

8Toţi înţelepţii împăratului au intrat, dar n'au putut nici să citească scrisoarea şi nici s'o tîlcuiască împăratului.

9Din pricina aceasta împăratul Belşaţar s'a spăimîntat foarte tare, faţa i s'a îngălbenit şi mai marii lui au rămas încremeniţi.(Daniel 5.1-9)

Împărăteasa îi spune împăratului de Daniel, evocând faptul că acesta a dat tâlcuirea viselor lui Nabucadneţar şi de aceea a fost pus mai mare peste toţi vrăjitorii împăratului. Este chemat Daniel căruia Belşaţar îi promite că dacă va da tâlcuirea visului său va fi îmbrăcat în prurpură, va purta un lănţişor de aur la gât şi va avea locul al treilea în cârmuirea împărăţiei. Daniel îi spune să-şi ţină darurile şi să dea altcuiva răsplătirile şi apoi dă împăratului tâlcuirea. El evocă ceea ce s-a întâmplat cu tatăl lui Beltşaţar, Nabucudonosor, care, deşi primise de la Dumnezeu împărăţie, mărire, slavă şi strălucire şi-a făcut din acestea merite proprii în mândria sa şi pentru aceasta a fost pedepsit până când şi-a dat seama de greşeala făcută şi a recunoscut că Dumnezeu stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea. Daniel adaugă că, deşi împăratul Belşaţar ştia aceste lucruri, nu şi-a smerit inima, ci inima sa s-a înălţat împotriva Domnului: vasele din Casa Domnului au fost folosite de el, mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui şi ei au lăudat pe idolii lor de aur, argint, aramă, fier sau piatră, care, de fapt, nu pot auzi, vedea sau pricepe ceva în loc să slăvească pe Dumnezeu în mâna căruia sunt suflarea sa şi căile sale. De aceea a trimis Domnul acel cap de mână care a scris acele lucruri

25Iată însă scrierea care a fost scrisă: Numărat, numărat, cîntărit, şi împărţit!``

26Şi iată tîlcuirea acestor cuvinte. Numărat, înseamnă că Dumnezeu ţi -a numărat zilele domniei, şi i -a pus capăt.

27Cîntărit, înseamnă că ai fost cîntărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor!

28Împărţit, înseamnă că împărăţia ta va fi împărţită, şi dată Mezilor şi Perşilor!``

29Îndată, Belşatar a dat poruncă, şi au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănţişor de aur la gît, şi au dat de ştire că va avea locul al treilea în cîrmuirea împărăţiei.

30Dar chiar în noaptea aceea, Belşaţar, împăratul Haldeilor, a fost omorît.

31Şi a pus mîna pe împărăţie Dariu, Medul, care era în vîrstă de şasezeci şi doi de ani.(Daniel, cap 5)

Daniel şi Darius

Dariu a pus peste împărăţie 120 de dregători care erau conduşi de trei căpetenii, una dintre ele fiind Daniel. Având însă un duh înalt şi întrecându-i pe dregători şi căpetenii, împăratul Dariu se gândea să-l pună peste toată împărăţia. Atunci căpeteniile şi dregătorii au căutat să afle ceva rău despre Daniel dar nu reuşeau. Atunci s-au dus la împărat şi i-au spus să dea o poruncă împărătească că oricine va înălţa, în timp de treizeci de zile, rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de împărat, va fi aruncat în groapa cu lei. Dariu este de acord şi dă această poruncă. Oamenii aceia au dat năvală în casa lui Daniel surprinzându-l cum se ruga către Dumnezeu. Împăratul s-a mâhnit şi se gândea cum să-l scape însă respectivii i-au amintit că o poruncă împărătască nu se poate schimba. Împăratul i-a spus lui Daniel,,Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujeşti, să te scape!``, apoi a poruncit să-l arunce în groapa cu lei şi a sigilat groapa.,,Împăratul s'a întors apoi în palatul său, a petrecut noaptea fără să mănînce, nu i s'a adus nicio ţiitoare, şi n'a putut să doarmă." La revărsatul zorilor împăratul s-a dus în grabă la groapa cu lei şi a strigat:

,,Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia îi slujeşti necurmat, să te scape de lei?``

21Şi Daniel a zis împăratului: ,,Veşnic să trăieşti, împărate!

22Dumnezeul meu a trimes pe îngerul Său şi a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici înaintea ta, împărate, n'am făcut nimic rău!``

23Atunci împăratul s'a bucurat foarte mult, şi a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă, şi nu s'a găsit nicio rană pe el, pentru că avusese încredere în Dumnezeul său.

Apoi a poruncit ca cei care l-au pârât să fie aruncaţi la lei împreună cu familiile lor şi leii i-au mâncat imediat

25După aceea, împăratul Dariu a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile, cari locuiau în toată împărăţia: ,,Pacea să vă fie dată din belşug!

26Poruncesc ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu, şi El dăinuieşte vecinic; împărăţia Lui nu se va nimici niciodată, şi stăpînirea Lui nu va avea sfîrşit.

27El izbăveşte şi mîntuieşte, El face semne şi minuni în ceruri şi pe pămînt. El a izbăvit pe Daniel din ghirele leilor!``

28Daniel a dus -o bine supt domnia lui Dariu şi sub domnia lui Cir, Persanul.(Daniel , cap 6)

Moartea

Despre moartea sa nu se ştie nimic sigur.

Rolul

Prin puterea sa primită de la Dumnezeu de a tălmăci visele profetice şi de a avea diverse viziuni profetice Daniel a avut rolul de a face cunoscută puterea lui Dumnezeu neamurilor străine (babilonienii, persanii. Pentru acest fapt este numit pe drept cuvânt ,,Profetul popoarelor”. Cuvintele lui Nabucodonosor sau ale lui Dariu sunt elocvente:

34După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi -a venit iarăş mintea la loc. Am binecuvîntat pe Cel Prea Înalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte vecinic, Acela a cărui stăpînire este vecinică, şi a cărui împărăţie dăinuieşte din neam în neam.

35Toţi locuitorii pămîntului sînt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pămîntului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mîniei Lui, nici să -I zică:,, Ce faci?``

36În vremea aceea, mi -a venit mintea înapoi; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s'au dat înapoi; sfetnicii şi mai marii mei din nou m'au căutat; am fost pus iarăş peste împărăţia mea, şi puterea mea a crescut.

37Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sînt adevărate, toate căile Lui sînt drepte, şi El poate să smerească pe ceice umblă cu mîndrie!``(Daniel 4.34-37)

25După aceea, împăratul Dariu a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile, cari locuiau în toată împărăţia: ,,Pacea să vă fie dată din belşug!

26Poruncesc ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu, şi El dăinuieşte vecinic; împărăţia Lui nu se va nimici niciodată, şi stăpînirea Lui nu va avea sfîrşit.

27El izbăveşte şi mîntuieşte, El face semne şi minuni în ceruri şi pe pămînt. El a izbăvit pe Daniel din ghirele leilor!``(Daniel 5.25-27)

Daniel în Sfânta Scriptură

Istoria vieţii lui Daniel o găsim în cartea care-i poartă numele. La Daniel face referire în trei rânduri proorocul Iezechiel (Ezec14.14,14.20,28.3). În două dintre referiri el arată neprihănirea lui, punându-l alături de alţi doi neprihniţi, Noe şi Iov (Ezec14.14,14.20). În cealaltă referire este adusă în discuţie înţelepciunea lui Daniel pe care împăratul Tirului credea că o depăşeşte (Ezec14.14). Iisus Hristos arată că venirea urăciunii pustiirii de care a vorbit Daniel (Dan 9.27,12.11) este unul din semnele venirii apocalipsei (Matei 24.14, Mc 13.14). Cartea întâi a Macabeilor spune că ,,Anania, Azaria şi Misail, crezând, s-au izbăvit de para focului/Daniel intru nevinovăţia sa a scăpat din gura leilor”(1Mac2.59-60)

Daniel în alte surse

Iosif Flavius istoriseşte că lui Alexandru Macedon, când a intrat în Ierusalim, i s-au arătat profeţiile lui Daniel despre el, ceea ce l-a făcut să trateze mai blând pe evrei

Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament cu trimiteri, traducere Dumitru Cornilescu, ISBN 0 564 01708 6
2. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
3. Nicolae Ciudin- Studiul Vechiului Testament, pag 175-185, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9332-59-5, Bucureşti, 2002
4. Vladimir Prelipcean, Nicolae Neagă, Gheorghe Bârnă, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, 195-202, manual pentru Facultăţile Teologice, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4