Macarie al II-lea: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(→‎Bibliografie)
m (Adăugare legătură)
 
(Nu s-au afișat 25 de versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{În lucru}}
 
 
[[Fișier:Macarie1508.jpg|thumb|200px|Liturghierul tipărit de Macarie în 1508 (prima pagină)]]
 
[[Fișier:Macarie1508.jpg|thumb|200px|Liturghierul tipărit de Macarie în 1508 (prima pagină)]]
−
[[Ieromonah]]ul '''Macarie''' a fost un [[călugăr]] sârb, tipograf remarcabil, care a realizat primele tipărituri de pe teritoriul actual al României: ''[[Liturghier]]ul'' (1508), ''[[Octoihul]]'' (1510) și ''[[Tetraevanghel]]ul'' (1512).
+
'''Macarie al II-lea''' a fost un [[călugăr]] sârb, tipograf remarcabil, care a realizat [[Începuturile activității tipografice românești|primele tipărituri]] de pe teritoriul actual al României: ''[[Liturghier]]ul'' (1508), ''[[Octoihul]]'' (1510) și ''[[Tetraevanghel]]ul'' (1512). Cunoscut și sub numele de '''Macarie [[ieromonah]]ul''', sau '''Macarie tipograful''', între anii 1512–1521 a fost [[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|mitropolit al Ungro-Vlahiei]].
  
−
==Viața==
+
Liturghierul lui Macarie a fost primul Liturghier tipărit în întreaga lume<ref>Prima carte tipărită în slavonește cu litere chirilice a fost un Octoih tipărit la Cracovia în 1491. În același an, apar tot acolo o Psaltire și un Triod. Această tipografie este închisă din porunca autoritățior catolice. În Cetinje se tipărește prima parte a Octoihului în 1494, o Psaltire în 1495, un Molitvelnic, și a doua parte a Octoihului. Astfel, niciun Litughier nu fusese tipărit înainte de a fi tipărit în Țara Românească. (P. P. Panaitescu, ''Octoihul lui Macarie (1510) și origiele tipografiei în Țara Românească'', revista Biserca Ortodoxă Română anul LVII, nr 9-10, Septembrie-Octombrie 1939).</ref>. Prima ediție a Liturghierului în limba greacă a apărut abia în anul 1526 la Veneția și concomitent la Roma.
−
S-a născut spre sfârșitul secolului al XV-lea în Zeta (partea de sud a actualului stat Muntenegru). După ce a intrat în cinul monahal, a fost trimis la Veneția pentru a învăța meșteșugul de tipograf. După ce s-a întors în Muntenegru a activat la Cetinje (capitala istorică a țării), unde a tipărit mai multe cărți în [[slavona bisericească]].
 
  
−
În anul 1507, domnul Țării Românești, [[Radu cel Mare]], l-a chemat la Târgoviște, pentru a realiza tipărituri care să ajute la o mai bună organizare a Bisericii, precum și la consolidarea prestigiului Bisericii ca principal sprijin al statului. Macarie a răspuns acestei chemări, unul dintre motivele pentru care și-a părăsit locurile natale fiind faptul că cea mai mare parte a Muntenegrului, inclusiv Cetinje, fusese cucerită de Imperiul Otoman. El și-a dat seama că în Țara Românească, unde otomanii nu se amestecau în religia localnicilor, avea șanse reale de a-și continua opera de tipărire a cărților de cult.<ref name=enciclo297>''Enciclopedia orașului Târgoviște'' (2012), Macarie Ieromonahul, p. 297.</ref>
+
{{Citat|Una dintre cele mai frumoase opere culturale ale vechilor domni români a fost [[Începuturile_activității_tipografice_românești|introducerea tipografiei]]. Tipografia slavonă însemna răspândirea cuvântului Bisericii pentru români și pentru alții mai lipsiți. Macarie din Muntenegru venise adus de principii sârbi, [[Maxim_Brancovici|Maxim mitropolitul]] și fost despot și Solomon Țernoević, alungați din patria lor de către turci. Macarie nu înființează tipografia lui [[Radu cel Mare]], ci e angajat de acesta într-o tipografie, pe care o cumpărase el, în care se tipăresc texte slave copiate de călugării mânăstirilor românești. Frontispiciile, inițialele ornate, podoaba de găteală a cărții, sunt lucrate deosebit în țară, după ornamentația manuscriselor bisericești. Numai postfețele Octoihului și ale Tetravanghelului reproduc pe cele din Muntenegru, dar cu înlăturarea pomenirii turburătoare a stricării bisericilor de către păgâni și cu adăugirea rugăciunii pentru pace.|P. P. Panaitescu<ref>P. P. Panaitescu, ''Octoihul lui Macarie (1510) și origiele tipografiei în Țara Românească'', revista Biserca Ortodoxă Română anul LVII, nr 9-10, Septembrie-Octombrie 1939</ref>}}
 +
 
 +
{{OrtodoxiaînRomânia}}
 +
== Viața ==
 +
 
 +
S-a născut spre sfârșitul secolului al XV-lea în Zeta (partea de sud a actualului stat Muntenegru). După ce a intrat în cinul monahal, a fost trimis la Veneția pentru a învăța meșteșugul de tipograf. După ce s-a întors în Muntenegru, a activat la Cetinje (capitala istorică a țării), unde a tipărit mai multe cărți în [[slavona bisericească]].
 +
 
 +
=== Tipograf ===
 +
În anul 1507, domnul Țării Românești, [[Radu cel Mare]], l-a chemat la Târgoviște, pentru a realiza tipărituri care să ajute la o mai bună organizare a Bisericii, precum și la consolidarea prestigiului Bisericii ca principal sprijin al statului. Macarie a răspuns acestei chemări, unul dintre motivele pentru care și-a părăsit locurile natale fiind faptul că cea mai mare parte a Muntenegrului, inclusiv Cetinje, fusese cucerită de Imperiul Otoman. El și-a dat seama că în Țara Românească, unde otomanii nu se amestecau în religia localnicilor, avea șanse reale de a-și continua opera de tipărire a [[Cărți de cult|cărților de cult]].<ref name=enciclo297>''Enciclopedia orașului Târgoviște'' (2012), Macarie Ieromonahul, p. 297.</ref> Este posibil ca el să fi ajuns la Târgoviște odată cu [[Maxim Brancović]] (viitorul [[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|mitropolit al Ungro-Vlahiei]] între anii 1505–1508 și care a fost [[Proslăvire|canonizat]] mai târziu de [[Biserica Ortodoxă Sârbă]]<ref>''Enciclopedia orașului Târgoviște'' (2012), p. 317.</ref>), chemat și el de Radu cel Mare la Târgoviște.<ref>Păcurariu (1991), ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', p. 535.</ref>
 +
 
 +
Din inițiativa lui Radu cel Mare, sprijinitor al Bisericii și al culturii, Macarie a început lucrarea sa de tipărire de cărți în limba slavonă la [[Mănăstirea Dealu]], lângă Târgoviște, devenind astfel primul tipograf din țările române.<ref>Păcurariu (1991), ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', p. 536.</ref> Prima tipăritură realizată aici a fost un [[Liturghier]], cunoscut în istorie ca „''Liturghierul lui Macarie''” (1508) și care este prima carte tipărită pe teritoriul actual al României.<ref name=dictionarul>Păcurariu (2002), ''Dicționarul Teologilor Români'', p. 258.</ref> Deși în limba slavonă, această carte este importantă și semnificativă nu numai ca fiind prima tipăritură din țările române, dar și ca primă carte de cult tipărită pentru cerințele clerului ortodox.<ref>Iorga (1908), ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', p. 70.</ref>
 +
 
 +
Ulterior, Macarie a mai tipărit la Mănăstirea Dealu încă două cărți în limba slavonă: ''[[Octoih]]ul'' (în 1510<ref>[http://cimec.ro/carte/cartev/octoih.htm ''Octoih slavonesc 1510''], Institutul Național al Patrimoniului: Catalogul colectiv al cărții vechi românești, accesat 9 mai 2023</ref>) și ''[[Tetraevanghel]]ul'' (în 1512)<ref>[http://www.cimec.ro/carte/cartev/Ev1512E1.htm ''Evangheliar slavonesc 1512''], Institutul Național al Patrimoniului: Catalogul colectiv al cărții vechi românești, accesat 11 mai 2023</ref>, acesta din urmă fiind și prima ediție tipărită a evangheliilor în alfabet chirilic și în limba slavonă bisericească apărută în Europa.<ref>''Das Tetraevangelium des Makarije aus dem Jahre 1512. Der erste kirchenslavische Evangelien-Druck''. Faksimile-Ausgabe / Besorgt und eingeleitet von H. Miklas unter Mitwirkung von S. Godorogea und Ch. Hannick. Paderborn-München-Wien-Zürich: Ferdinand Schöningh, 1999. ISBN 978-3-506-71668-2.</ref>
 +
 
 +
=== Mitropolit ai Ungro-Vlahiei ===
 +
În anul 1512, Macarie a devenit [[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|mitropolit al Ungro-Vlahiei]], păstorind această [[mitropolie]] până în anul 1521, în aproape tot timpul domniei lui [[Neagoe Basarab]].<ref>[[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991, pp. 536-537. ISBN 973-9130-08-9</ref><ref>Mircea Păcurariu, ''Dicționarul Teologilor Români'', Editura Enciclopedică, București, 2002, p. 258. ISBN 973-45-0409-6</ref><ref>Mihai Stan (coord.), ''Enciclopedia orașului Târgoviște'', ediția a II-a, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2012, p. 297. ISBN 978-973-712-679-5</ref>
 +
 
 +
Nicolae Iorga, în cartea sa ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', scrie:
 +
:''După aceasta dată, oprind astfel cursul lucrărilor singurei tipografii slavone din Balcani, ca răsplată, Neagoe, sau, cum își zicea, după numele tatălui său, Basarab-Vodă, ceru de la Patriarhul Constantinopolului Pahomie - pe care-l întâlnim intre 1505 și 1514 - să-l facă Mitropolit pe Macarie. Că Biserica munteană rămăsese fără cârmuitor de la plecarea lui Nifon, care poate va fi aruncat și blăstămul asupra așezământului creat din nou de dânsul, o dovedesc cuvintele lui Gavriil Protul: „Și, cum rădică David chivotul legii Domnului, așa și Neagoe-Vodă rădică biserica cea căzută și puse pre Macarie Mitropolit a toată Țara Românească, a plaiurilor și a Severinului”''.<ref>Iorga (1908), ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', p. 72.</ref>
 +
 
 +
Mitropolitul Macarie s-a bucurat de o deosebită considerație din partea lui Neagoe Basarab, de vreme ce în „Învățăturile” către fiul său Teodosie există un capitol intitulat: „Cartea lui Neagoe Voevod către chir Vlădica Macarie și către alți egumeni, ieromonahi și preoți și către tot clirosul...” (cap. III, partea II).<ref>[https://ro.wikisource.org/wiki/%C3%8Env%C4%83%C8%9B%C4%83turile_lui_Neagoe_Basarab_c%C4%83tre_fiul_s%C4%83u_Teodosie ''Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie'']</ref>
 +
 
 +
Se pune o întrebare: de ce nu a continuat Macarie activitatea tipografică după ce a ajuns în scaunul mitropolitan, așa cum au făcut alți vlădici ridicați la această treaptă din rândul călugărilor tipografi ([[Mitrofan al Buzăului]], [[Antim Ivireanul]] ș.a.)
 +
 
 +
Conform Pr. [[Mircea Păcurariu]], pricina trebuie căutată în starea în care se afla atunci Biserica din Tara Românească. Timpul prea scurt petrecut în Țara Românească de patriarhul Nifon și de mitropolitul [[Maxim Brancovici]] nu le-a îngăduit să îndrepte stările de lucruri existente, iar după aceea, scaunul mitropolitan a rămas vacant timp de patru ani. În astfel de împrejurări, noul mitropolit a avut rostul de a pune rânduială în viaţa Bisericii, de a purta grija ridicării mănăstirii de la Curtea de Argeş, a bisericii mitropolitane din Târgoviște și a mutării scaunului Mitropoliei în acest oraș.
 +
 
 +
În sfârșit, poate că Macarie nici n-a avut în jurul său oameni pricepuți în meșteșugul tiparului, care să-i continue munca. Din cele trei tipărituri ale sale rezultă că toată truda i-a revenit lui, nepomenind vreun ucenic, așa cum vor face tipografii de mai târziu (Coresi, Antim Ivireanul ș.a.). În sfârșit, Neagoe Basarab, prins în atâtea lucrări de construcție, nu va fi putut face față cheltuielilor legate de tipărirea unor cărți noi. Acestea ar fi motivele pentru care Macarie a întrerupt activitatea tipografică după ce a ajuns în scaunul mitropolitan, îndreptându-și atenția mai mult spre problemele administrative-gospodărești. Și-a va fi încheiat păstoria cam în același timp cu domnul său Neagoe Basarab, care trecuse la cele veșnice la 15 septembrie 1521.
 +
 
 +
Din cele expuse, rezultă că mitropolitul Macarie a fost o mare personalitate bisericească și culturală, care a imprimat un duh nou în viața Bisericii din Țara Românească, în primul rând prin introducerea tiparului.
 +
 
 +
==Tipărituri realizate==
 +
{{main|Începuturile activității tipografice românești}}
 +
* ''Octoih'', Cetinje, 1494
 +
* ''Psaltire cu tâlc'', Cetinje, 1495
 +
* ''Molitvenic'', Cetinje, 1493-1495
 +
* ''Liturghier'', Târgoviște, 1508
 +
* ''Octoih'', Târgoviște, 1510
 +
* ''Tetraevanghel'', Târgoviște, 1512
  
 
==Note==
 
==Note==
−
<references />
+
<small>{{reflist|2}}</small>
  
 
==Bibliografie==
 
==Bibliografie==
−
* Nicolae Iorga, ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', ediția a II-a revăzută și adăugită, vol. I, București, Editura Ministerului de Culte, 1929
+
* Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908
 
* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991, ISBN 973-9130-08-9
 
* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991, ISBN 973-9130-08-9
 +
* [[Mircea Păcurariu]], ''Dicționarul Teologilor Români'', Editura Enciclopedică, București, 2002, ISBN 973-45-0409-6
 
* Mihai Stan (coord.), ''Enciclopedia orașului Târgoviște'', ediția a II-a, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2012, ISBN 978-973-712-679-5
 
* Mihai Stan (coord.), ''Enciclopedia orașului Târgoviște'', ediția a II-a, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2012, ISBN 978-973-712-679-5
 +
 +
 +
{{start box}}
 +
{{succesiune|înainte=[[Maxim Brancovici]]|
 +
titlu=[[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|Mitropolit al Ungro-Vlahiei]]|
 +
ani=1512-1521|
 +
după=Ilarion al II-lea}}
 +
{{end box}}
  
 
[[Categorie:Monahi]]
 
[[Categorie:Monahi]]
 +
[[Categorie:Mitropoliți români]]
 +
[[Categorie:Mitropolia Munteniei și Dobrogei]]
 +
[[Categorie:Educație]]

Versiunea curentă din 19 august 2024 23:54

Liturghierul tipărit de Macarie în 1508 (prima pagină)

Macarie al II-lea a fost un călugăr sârb, tipograf remarcabil, care a realizat primele tipărituri de pe teritoriul actual al României: Liturghierul (1508), Octoihul (1510) și Tetraevanghelul (1512). Cunoscut și sub numele de Macarie ieromonahul, sau Macarie tipograful, între anii 1512–1521 a fost mitropolit al Ungro-Vlahiei.

Liturghierul lui Macarie a fost primul Liturghier tipărit în întreaga lume[1]. Prima ediție a Liturghierului în limba greacă a apărut abia în anul 1526 la Veneția și concomitent la Roma.

„Una dintre cele mai frumoase opere culturale ale vechilor domni români a fost introducerea tipografiei. Tipografia slavonă însemna răspândirea cuvântului Bisericii pentru români și pentru alții mai lipsiți. Macarie din Muntenegru venise adus de principii sârbi, Maxim mitropolitul și fost despot și Solomon Țernoević, alungați din patria lor de către turci. Macarie nu înființează tipografia lui Radu cel Mare, ci e angajat de acesta într-o tipografie, pe care o cumpărase el, în care se tipăresc texte slave copiate de călugării mânăstirilor românești. Frontispiciile, inițialele ornate, podoaba de găteală a cărții, sunt lucrate deosebit în țară, după ornamentația manuscriselor bisericești. Numai postfețele Octoihului și ale Tetravanghelului reproduc pe cele din Muntenegru, dar cu înlăturarea pomenirii turburătoare a stricării bisericilor de către păgâni și cu adăugirea rugăciunii pentru pace.”
(P. P. Panaitescu[2])
Acest articol face parte din seria
Ortodoxia în România
OrtodoxiainRomania.gif
General
Biserica Ortodoxă Română
Sfântul Sinod
Autocefalia — Patriarhatul
Limba română
Specificul spiritual
Sfinți
Cronologia sfinților
Sinaxar
Sfinții Închisorilor
Ierarhi
Mucenicii dobrogeni
Evanghelicus – Efrem – Tit și Gordian
Cărturarii munteni
Macarie – Antim – Grigorie Dascălul
Umaniștii moldoveni
Varlaam – Dosoftei – Veniamin Costachi
Mărturisitorii ardeleni
Iorest – Sava Brancovici – Iosif Mărturisitorul
Arhipăstorii moderni
Șaguna – Melchisedec – Iosif cel Milostiv
Monahism
Mănăstiri — Școli — Spitale
Începuturile monahismului
Istoria isihasmului
Curente duhovnicești
Duhovnicii veacului XX
Stareți
Clasici — Nicodim – Paisie – Calinic
Sec. XX — Cleopa – Papacioc – Pârvu
Preoți
Preoții din vechime
1784 – 1821 – 1848
1859 – 1877 – 1892
1907 – 1916 – 1918
Istorie
Cronologia istorică
Încreștinarea tracilor — Dobrogea antică
Mărturii arheologice — Eparhii dispărute
Educația — Formarea primelor state
Ardeal — Țara Românească — Moldova
Liturghia slavonă — Limba română în slujbe
Nașterea uniației în Transilvania‎
Învățământul teologic — Presa bisericească
Basarabia românilor — Basarabia răpită
România și alte Biserici Ortodoxe
Relațiile cu:
Bisericile grecești — Bisericile slave
Biserica georgiană — Patriarhiile apostolice
Muntele Athos
Literatură
Primele
Scrieri – Scrieri în română – Tipărituri
Scrieri de temelie
Învățăturile lui Neagoe Basarab (sec. XVI)
Pravila de la Govora (1640)
Mărturisirea Ortodoxă (1642)
Cazania lui Varlaam (1643)
Noul Testament de la Alba Iulia (1648)
Psaltirea în versuri (1673)
Biblia de la București (1688)
Mineiele de la Râmnic (1780)
Scrieri moderne
Literatura teologică în epoca fanariotă
Literatura teologică în sec. XIX
Artă
Arhitectură — Pictură — Muzică
Sculptură — Broderie — Argintărie
Biserica și statul
Domniile și Biserica
Regulamentul Organic (1831–1832)
Reformele lui Cuza (1859–1866)
Legea organică (1872)
Legea clerului mirean (1893)
Legea și statutul BOR (1925)
Editaţi această casetă

Viața

S-a născut spre sfârșitul secolului al XV-lea în Zeta (partea de sud a actualului stat Muntenegru). După ce a intrat în cinul monahal, a fost trimis la Veneția pentru a învăța meșteșugul de tipograf. După ce s-a întors în Muntenegru, a activat la Cetinje (capitala istorică a țării), unde a tipărit mai multe cărți în slavona bisericească.

Tipograf

În anul 1507, domnul Țării Românești, Radu cel Mare, l-a chemat la Târgoviște, pentru a realiza tipărituri care să ajute la o mai bună organizare a Bisericii, precum și la consolidarea prestigiului Bisericii ca principal sprijin al statului. Macarie a răspuns acestei chemări, unul dintre motivele pentru care și-a părăsit locurile natale fiind faptul că cea mai mare parte a Muntenegrului, inclusiv Cetinje, fusese cucerită de Imperiul Otoman. El și-a dat seama că în Țara Românească, unde otomanii nu se amestecau în religia localnicilor, avea șanse reale de a-și continua opera de tipărire a cărților de cult.[3] Este posibil ca el să fi ajuns la Târgoviște odată cu Maxim Brancović (viitorul mitropolit al Ungro-Vlahiei între anii 1505–1508 și care a fost canonizat mai târziu de Biserica Ortodoxă Sârbă[4]), chemat și el de Radu cel Mare la Târgoviște.[5]

Din inițiativa lui Radu cel Mare, sprijinitor al Bisericii și al culturii, Macarie a început lucrarea sa de tipărire de cărți în limba slavonă la Mănăstirea Dealu, lângă Târgoviște, devenind astfel primul tipograf din țările române.[6] Prima tipăritură realizată aici a fost un Liturghier, cunoscut în istorie ca „Liturghierul lui Macarie” (1508) și care este prima carte tipărită pe teritoriul actual al României.[7] Deși în limba slavonă, această carte este importantă și semnificativă nu numai ca fiind prima tipăritură din țările române, dar și ca primă carte de cult tipărită pentru cerințele clerului ortodox.[8]

Ulterior, Macarie a mai tipărit la Mănăstirea Dealu încă două cărți în limba slavonă: Octoihul (în 1510[9]) și Tetraevanghelul (în 1512)[10], acesta din urmă fiind și prima ediție tipărită a evangheliilor în alfabet chirilic și în limba slavonă bisericească apărută în Europa.[11]

Mitropolit ai Ungro-Vlahiei

În anul 1512, Macarie a devenit mitropolit al Ungro-Vlahiei, păstorind această mitropolie până în anul 1521, în aproape tot timpul domniei lui Neagoe Basarab.[12][13][14]

Nicolae Iorga, în cartea sa Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, scrie:

După aceasta dată, oprind astfel cursul lucrărilor singurei tipografii slavone din Balcani, ca răsplată, Neagoe, sau, cum își zicea, după numele tatălui său, Basarab-Vodă, ceru de la Patriarhul Constantinopolului Pahomie - pe care-l întâlnim intre 1505 și 1514 - să-l facă Mitropolit pe Macarie. Că Biserica munteană rămăsese fără cârmuitor de la plecarea lui Nifon, care poate va fi aruncat și blăstămul asupra așezământului creat din nou de dânsul, o dovedesc cuvintele lui Gavriil Protul: „Și, cum rădică David chivotul legii Domnului, așa și Neagoe-Vodă rădică biserica cea căzută și puse pre Macarie Mitropolit a toată Țara Românească, a plaiurilor și a Severinului”.[15]

Mitropolitul Macarie s-a bucurat de o deosebită considerație din partea lui Neagoe Basarab, de vreme ce în „Învățăturile” către fiul său Teodosie există un capitol intitulat: „Cartea lui Neagoe Voevod către chir Vlădica Macarie și către alți egumeni, ieromonahi și preoți și către tot clirosul...” (cap. III, partea II).[16]

Se pune o întrebare: de ce nu a continuat Macarie activitatea tipografică după ce a ajuns în scaunul mitropolitan, așa cum au făcut alți vlădici ridicați la această treaptă din rândul călugărilor tipografi (Mitrofan al Buzăului, Antim Ivireanul ș.a.)

Conform Pr. Mircea Păcurariu, pricina trebuie căutată în starea în care se afla atunci Biserica din Tara Românească. Timpul prea scurt petrecut în Țara Românească de patriarhul Nifon și de mitropolitul Maxim Brancovici nu le-a îngăduit să îndrepte stările de lucruri existente, iar după aceea, scaunul mitropolitan a rămas vacant timp de patru ani. În astfel de împrejurări, noul mitropolit a avut rostul de a pune rânduială în viaţa Bisericii, de a purta grija ridicării mănăstirii de la Curtea de Argeş, a bisericii mitropolitane din Târgoviște și a mutării scaunului Mitropoliei în acest oraș.

În sfârșit, poate că Macarie nici n-a avut în jurul său oameni pricepuți în meșteșugul tiparului, care să-i continue munca. Din cele trei tipărituri ale sale rezultă că toată truda i-a revenit lui, nepomenind vreun ucenic, așa cum vor face tipografii de mai târziu (Coresi, Antim Ivireanul ș.a.). În sfârșit, Neagoe Basarab, prins în atâtea lucrări de construcție, nu va fi putut face față cheltuielilor legate de tipărirea unor cărți noi. Acestea ar fi motivele pentru care Macarie a întrerupt activitatea tipografică după ce a ajuns în scaunul mitropolitan, îndreptându-și atenția mai mult spre problemele administrative-gospodărești. Și-a va fi încheiat păstoria cam în același timp cu domnul său Neagoe Basarab, care trecuse la cele veșnice la 15 septembrie 1521.

Din cele expuse, rezultă că mitropolitul Macarie a fost o mare personalitate bisericească și culturală, care a imprimat un duh nou în viața Bisericii din Țara Românească, în primul rând prin introducerea tiparului.

Tipărituri realizate

Articol principal: Începuturile activității tipografice românești.
  • Octoih, Cetinje, 1494
  • Psaltire cu tâlc, Cetinje, 1495
  • Molitvenic, Cetinje, 1493-1495
  • Liturghier, Târgoviște, 1508
  • Octoih, Târgoviște, 1510
  • Tetraevanghel, Târgoviște, 1512

Note

  1. ↑ Prima carte tipărită în slavonește cu litere chirilice a fost un Octoih tipărit la Cracovia în 1491. În același an, apar tot acolo o Psaltire și un Triod. Această tipografie este închisă din porunca autoritățior catolice. În Cetinje se tipărește prima parte a Octoihului în 1494, o Psaltire în 1495, un Molitvelnic, și a doua parte a Octoihului. Astfel, niciun Litughier nu fusese tipărit înainte de a fi tipărit în Țara Românească. (P. P. Panaitescu, Octoihul lui Macarie (1510) și origiele tipografiei în Țara Românească, revista Biserca Ortodoxă Română anul LVII, nr 9-10, Septembrie-Octombrie 1939).
  2. ↑ P. P. Panaitescu, Octoihul lui Macarie (1510) și origiele tipografiei în Țara Românească, revista Biserca Ortodoxă Română anul LVII, nr 9-10, Septembrie-Octombrie 1939
  3. ↑ Enciclopedia orașului Târgoviște (2012), Macarie Ieromonahul, p. 297.
  4. ↑ Enciclopedia orașului Târgoviște (2012), p. 317.
  5. ↑ Păcurariu (1991), Istoria Bisericii Ortodoxe Române, p. 535.
  6. ↑ Păcurariu (1991), Istoria Bisericii Ortodoxe Române, p. 536.
  7. ↑ Păcurariu (2002), Dicționarul Teologilor Români, p. 258.
  8. ↑ Iorga (1908), Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, p. 70.
  9. ↑ Octoih slavonesc 1510, Institutul Național al Patrimoniului: Catalogul colectiv al cărții vechi românești, accesat 9 mai 2023
  10. ↑ Evangheliar slavonesc 1512, Institutul Național al Patrimoniului: Catalogul colectiv al cărții vechi românești, accesat 11 mai 2023
  11. ↑ Das Tetraevangelium des Makarije aus dem Jahre 1512. Der erste kirchenslavische Evangelien-Druck. Faksimile-Ausgabe / Besorgt und eingeleitet von H. Miklas unter Mitwirkung von S. Godorogea und Ch. Hannick. Paderborn-München-Wien-Zürich: Ferdinand Schöningh, 1999. ISBN 978-3-506-71668-2.
  12. ↑ Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991, pp. 536-537. ISBN 973-9130-08-9
  13. ↑ Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români, Editura Enciclopedică, București, 2002, p. 258. ISBN 973-45-0409-6
  14. ↑ Mihai Stan (coord.), Enciclopedia orașului Târgoviște, ediția a II-a, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2012, p. 297. ISBN 978-973-712-679-5
  15. ↑ Iorga (1908), Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, p. 72.
  16. ↑ Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie

Bibliografie

  • Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908
  • Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991, ISBN 973-9130-08-9
  • Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români, Editura Enciclopedică, București, 2002, ISBN 973-45-0409-6
  • Mihai Stan (coord.), Enciclopedia orașului Târgoviște, ediția a II-a, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2012, ISBN 978-973-712-679-5


Casetă de succesiune:
Macarie al II-lea
Precedat de:
Maxim Brancovici 		Mitropolit al Ungro-Vlahiei
1512-1521 		Urmat de:
Ilarion al II-lea


Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Macarie_al_II-lea&oldid=58279”