Ispita

Ispita este un îndemn spre rău (păcat) care vine de la Cel rău dar care speculează pofta (dorinţa) din inima omului de a face acel păcat. Acest îndemn poate fi urmat şi astfel păcatul este săvârşit sau, dimpotrivă, i se poate rezista, poate fi răbdat, păcatul nefiind săvârşit. Dumnezeu nu îngăduie celui rău să ne ispitească peste puterile noastre, ci ne-a pregătit şi mijloacele de a ieşi din ispită, de a o putea răbda şi anume veghea şi rugăciunea. Există tot atâtea feluri de ispite câte feluri de păcate există. Şi omul credincios cade uneori în diverse ispite dar el se scoală întotdeauna cu ajutorul lui Dumnezeu.

Iisus a biruit ispitele

Iisus a fost ispitit de diavol în pustie de trei ori după ce postise 40 de zile şi a rezistat celor trei ispite (ispita pâinii, ispita minunii şi ispita bogăţiilor şi a slavei lumii) (Mt4.1-11, Evrei 4.15)

Mecanismul ispitei

Apostolul Iacov explică mecanismul ispitei: ,,Nimeni, când este ispitit, să nu zică: ,,Sunt ispitit de Dumnezeu``. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea (spirituală-n.r).(Iacob1.12-14) Cel ce ispiteşte este Cel rău (căruia i se spune şi ,,Ispititorul”Mt4.3, 1Tes3.5) şi duhurile rele din subordinea lui, care încearcă să speculeze pofta (dorinţa) de păcat aflată în inimle oamenilor, aşa cum spune apostolul Iacov. Omul poate cădea în ispită, adică să înfăptuiască păcatul sau poate rezista ispitei cum au făcut de exemplu Iov, Iisus şi toţi oamenii drepţi şi credincioşi. În rugăciunea Tatăl Nostru noi ne rugăm lui Dumnezeu spunând:,,Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel Rău” adică îl rugăm pe Dumnezeu să ne ferească de ispitele celui Rău prin îndepărtarea dorinţei de păcat din inimi şi prin ajutorul dat în momentele grele. Acest ajutor se realizează inclusiv prin intermediul îngerilor păzitori despre care Mântuitorul spune că văd pururea faţa lui Dumnezeu care este în ceruri.(Mat18.10) Şi chiar dacă, fiind păcătoşi, şi drepţii cad uneori în ispite, cel credincios se scoală de fiecare dată, spune înţeleptul Solomon: ,,Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.”(Prov24.16)

Căderea în ispită sau răbdarea ispitei

În parabola semănătorului o parte din sămânţa aruncată de semănător (Hristos) a căzut pe stâncă şi cum a răsărit, s-a şi uscat, pentru că n-avea umezeală, spune Iisus (Lc8.6) Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă, sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad”, tâlcuieşte Mântuitorul(Lc8.13) Apostolul Iacov spune: ,,Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce -L iubesc.”(Iac1.12)

Măsura ispitei

Apostolul Pavel spune:,,Nu v'a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.(1Cor10.13)

Mijloacele de luptă împotriva ispitei

Mijloacele de luptă împotriva ispitei sunt veghea şi rugăciunea. În grădina Ghetsimani, cuprins de întristare şi mâhnire, Iisus le spune lui Petru şi celor doi fii ai lui Zebedei (Ioan şi Iacob) să vegheze cu el. Mântuitorul se roagă un ceas, zicând: ,,Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.`,`apoi îi găseşte pe cei trei dormind şi îi spune lui Petru:,,Ce, un ceas n'aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!/Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.``(Mt26.41, Mc 14.38 a se vedea Mt26.36-46). S-a dus din nou şi s-a rugat cu aceleaşi cuvinte şi cei trei au fost găsiţi din nou adormiţi şi nu ştiau ce să mai răspundă (Mc14.40). Iisus s-a dus din nou şi s-a rugat cu aceleaşi cuvinte apoi s-a întors şi le -a zis: ,,Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!.. Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor/.Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul.``(Mt26.36-46). Veghea este esenţială şi atunci când un credincios îl ridică din greşeală pe un necredincios cu duhul blândeţii:Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, care sînteţi duhovniceşti, să -l ridicaţi cu duhul blîndeţei. Şi ia seama (veghează-n.r) la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.(Gal6.1). Apostolul Petru scrie: ,,Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită"(1Pet5.8) Apostolul Iacov scrie şi el:,,Împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi"(Iac4.7).

Tipuri de ispită

Există tot atâtea feluri de ispite câte feluri de păcate există. Mai jos ne referim doar la câteva Apostolul Pavel le spune celor căsătoriţi:,,Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre.”(1Cor7.5)

Apostolul Pavel spune:Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns./Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare./Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, cari au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s'au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.(1Tim6.9) Apostolul Pavel se referă şi la ispita necredinţei, când scrie galatenilor:Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, care sînteţi duhovniceşti, să -l ridicaţi cu duhul blândeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.(Gal6.1)

Ispita poate fi:

1)Un obiect (de exemplu multa mâncare sau multa băutură care, întâlnindu-se cu cu dorinţa interioară de a consuma acele lucruri, poate declanşa lăcomia de mâncare sau băutură; sau multele obiecte avute care pot declanşa mândria; sau multele obiecte avute ale altuia care declanşează invidia dacă există dorinţa interioară a noastră de a le avea)

2)O persoană (de exemplu o persoană, pe care dorind-o, săvârşim desfrânarea care poate fi ori la nivelul gândului- Mt 5.28, ori se poate prelungi şi în fapt în cazul tuturor relaţiilor din afara căsătoriei sau o persoană poate, prin calităţile ei fizice, intelectuale sau prin succesul ei să declanşeze invidia altor persoane.

2)Un cuvânt (d.e un cuvânt mânios al altuia poate declanşa un cuvânt mânios al nostru: Nu te împrieteni cu omul mînios, şi nu te însoţi cu omul iute la mînie, ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui, şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet.(Prov24.24-25); un cuvânt gâlcevitor poate declanşa un alt cuvânt gâlcevitor din partea noastră dacă există la noi o dorinţă de gâlceavă; o bârfă despre noi poate determina o bârfă a noastră ca răspuns dacă există la noi o dorinţă de a plăti cu aceeaşi monedă sau o bârfă despre o persoană poate fi amplificată de altcineva dacă există dorinţa interioară de bârfă la acea persoană.

3)O situaţie neplăcută (de exemplu dacă suntem foarte nemulţumiţi de o situaţie, aceasta poate declanşa mânia noastră dacă avem o dispoziţie sau o fire mai iute la mânie sau invidia noastră dacă este vorba de o situaţie bună a cuiva pe care nu o avem şi o dorim, sau poate declanşa violenţa noastră dacă nu ne putem stăpâni firea)

4)Un gând (un gând despre mulţimea posesiunilor sau realizărilor proprii poate declanşa o stare de mândrie, un gând despre o anumită persoană poate declanşa desfrânarea, dacă respectiva persoană este dorită, un gând despre mulţimea posesiunilor altuia sau a realizărilor altuia poate genera invidie sau chiar furt, dacă acele lucruri sunt dorite)

De fiecare dată ispita exterioară (obiect, persoană, situaţie) sau interioară (gând) devine ispită doar dacă şi în măsura în care există la noi dorinţa de a face acel păcat, precum spune apostolul Iacov

În anumite cazuri ispita poate fi întâi un obiect văzut sau o persoană văzută, apoi se poate prelungi cu un gând, plan cum se poate vedea în cazul uciderii, furtului, înşelăciunilor, preacurviei, răzbunării, mâniei în unele cazuri, nedreptăţii, etc.

Ispitirea lui Dumnezeu

Biblia relatează multe situaţii când israeliţii l-ai ispitit pe Dumnezeu (Exod17.2, Num14.22, Deut 33.8, Ps78.18,41,56, 95.9, 106.14. Mal3.15). În Deuteronom există interdicţia ispitirii lui Dumnezeu: ,,Să nu ispitiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, cum L-aţi ispitit la Masa.”(Deut6.16, Mat4.7). Fariseii, saducheii, cărturarii l-au ispitit pe Iisus Hristos (Dumnezeu) de mai multe ori: fariseii şi saducheii i-au cerut semn din cer (Mt16.1), fariseii l-au întrebat dacă este permis unui om să-şi lase nevasta pentru orice pricină(Mt19.3), ucenicii fariseilor şi irodienii l-au întrebat dacă se cădea să plătească bir Cezarului (Mt22.18), un cărturar îl întreabă care este cea mai mare poruncă din Lege (Mt22.35), cărturarii şi fariseii îl ispitesc întrebându-l ce zice în privinţa femeii prinsă în preacurvie (Mat8.6) Ispitirea (încercarea) lui Dumnezeu este greşită căci ea presupune necredinţa (îndoiala) cu privire la puterea lui Dumnezeu din partea oamenilor; mai mult, când face asta omul se pune în locul Ispititorului care este Cel rău. Omul credincios crede în puterea lui Dumnezeu dar ştie că aceasta se manifestă potrivit voii lui Dumnezeu ale cărei raţiuni depăşesc puterea de înţelegere omenească.

Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament cu trimiteri, ISBN 0 564 01708 6
2. Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, pag 384, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
3. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Concordanţă biblică tematică, pag 207-209, ediţie revăzută şi completată de Vasile Dogaru şi Neculai Dorneanu după lucrarea ,,Călăuza predicatorului de Constantin Chiricescu şi Constantin Nazarie, Editura Mitropoliei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4
4. Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, secţiunea Concordanţă biblică, pag 1796, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
5. Carte de învăţătură creştină ortodoxă,pag 187, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978
6. Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 232, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2