Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Noul Testament

25 de octeți adăugați, 27 noiembrie 2010 10:37
fără descrierea modificării
[[Image:NTmanuscript.jpg|right|thumb|Manuscris aurit al Evangheliei (din secolul VI), reprezentând pe Iisus Hristos vindecând un orb]] {{Noul Testament}}'''Noul Testament''' (gr. Καινή Διαθήκη) este numele celei de-a doua părţi a [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] (după [[Vechiul Testament]]), care a fost scrisă după învierea lui [[Iisus Hristos]]. Termenul încetăţenit astăzi este o traducere din [[limba latină|latinul]]: ''Novum Testamentum'', care traduce aproximativ [[limba greacă|grecescul]] Η Καινη Διαθηκη, ''I Keni Diathiki'', ce înseamnă "Noul Legământ". Acest termen a fost folosit iniţial de către primii creştini pentru a descrie relaţia lor cu [[Dumnezeu]] (vezi 2 Corinteni 3:6-15; [[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel|Evrei]] 9:15-20) şi mai târziu pentru a desemna o colecţie anume de 27 de cărţi.
Noul Testament, numit şi Noul Legământ, detaliază viaţa Mântuitorului şi învăţăturile Bisericii Primare; el este o împlinire a profeţiilor vechi testamentare şi cel mai important text din viaţa Bisericii. Este acceptat de majoritatea creştinilor că a fost scris de numeroşi autori între anii 48 şi 140 A.D..
==Istoric==
[[Image:NTmanuscript.jpg|left|thumb|Manuscris aurit al Evangheliei (din secolul al VI-lea), reprezentând pe Iisus Hristos vindecând un orb]] La sfârşitul secolului I, au fost adunate şi apoi publicate o serie de epistole ale lui Pavel. Cunoaştem acest fapt din spusele lui Clement al Romei (c. 95), [[Ignatie de Antiohia]] (adormit în 117) şi ale lui [[Policarp al Smirnei]] (c. 115). Cu toate acestea, aceste texte nu erau denumite în mod uzual Scriptură aşa cum era numită [[Septuaginta]] şi, mai ales, nu erau lipsite de contestatari. Anumiţi eretici au încercat să tăgăduiască veridicitatea unor părţi din canonul Biblic, în special Epistolele Pauline. Spre sfârşitul secolului al IV-lea, Epifanie din Salamis (adormit în 402) în Panarion 29 spune că Nazarineenii au respins epistolele Pauline; Ireneu' în ''Împotriva ereticilor'' 26.2 spune că ebioniţii l-au respins pe el. Faptele Apostolilor 21:21 prezintă un zvon cum că Pavel ar urmări subminarea Vechiului Testament (vezi Romani 3:8, 31). 2 Petru 3:16 spune că epistolele lui au fost denaturate de eretici care le-au întors pe dos "cum au făcut şi cu celelalte Scripturi." În secolele al II-lea şi al III-lea, Eusebiu' în a sa ''Istorie Bisericească'' 6.38 spune că Elchasai "foloseşte texte din Vechiul Testament şi din Evanghelii; el îl respinge complet pe Apostol (Pavel)"; 4.29.5 Tatian spune că asirienii resping Epistolele lui Pavel şi Faptele Apostolilor; 6.25 Origen spune că a acceptat 22 de cărţi canonice ale Evreilor şi pe Macabei plus cele patru Evangheliidar Pavel spune că "nu a făcut toate câte le-a scris bisericilor ca învăţături; şi chiar celor la care le-a scris, le-a trimis câteva rânduri."
Împăratul roman [[Constantin cel Mare]] (272-337) a avut un impact foarte mare asupra creştinismului ortodox. Prin al său [[Edict de la Milano]] din 313, creştinii au primit mult mai multă libertate iar conducerea Bisericii a luat o atitudine publică mult mai agresivă. Ca urmare, controversele Bisericii au dus la schisme publice, uneori violente. Constantin a considerat stingerea acestor răscoale religioase ca o sarcină a împăratului de drept divin şi a convocat în 314 Sinodul din Arles împotriva [[Donatism|donatiştilor]] şi apoi [[Primul Sinod Ecumenic]] pentru a fixa unele probleme dogmatice care năpăstuiau Creştinismul timpuriu. O mare parte dintre scrierile creştine au fost pierdute sau distruse în acele vremuri.
4.112 modificări