Protoevanghelia lui Iacov

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Protevanghelia lui Iacov, cunoscută și sub numele de Evanghelia după Iacov sau Evanghelia copilăriei după Iacov este o scriere datată, în general, ca fiind din secolul al II-lea. Este o evanghelie apocrifă care era citită pe scară largă, dar nu a fost inclusă în canonul Noului Testament. Protoevanghelia lui Iacov este și cel mai vechi text ce atestă explicit pururea fecioria Maicii Domnului.

Autorul

Documentul se prezintă ca fiind scris de Iacov: „Eu, Iacov, am scris această istorisire în Ierusalim”. Astfel, presupusul autor este Iacov cel Drept, fratele Domnului. Până în prezent au fost descoperite peste 140 de manuscrise în limba greacă a acestei lucrări. Ecourile și paralelele cu Vechiul Testament folosesc frazeologia Septuagintei. Cât privește conținutul, o parte importantă a conținutului este dedicată nu circumstanțelor nașterii lui Iisus ci nașterii și vieții Sfintei Fecioare Maria. Acesta este cel mai vechi text care afirmă explicit că Iosif a fost un văduv, cu copii, la vremea când i-a fost încredințată Maria. Prima menționare a protoevangheliei este la Origen, care se referă la ea sub numele de Cartea lui Iacov. Mulți critici o consideră o compilație după mai multe lucrări și tradiții existente în acel moment.

Răspândire

Evanghelia după Iacov a fost tradusă în siriacă, etiopiană, coptă, georgiană, slavonă veche, armeană, arabă, irlandeză și latină. Nu se cunosc versiuni în latină apropiate originilor sale, dar este inclusă printre apocrife în decretul Ghelasian. Spre deosebire de evangheliile canonice, marea majoritate a manuscriselor provin din secolul al X-lea sau mai târziu. Cel mai vechi manuscris cunoscut, un papirus datând din secolul al III-lea sau începutul secolului al IV-lea, a fost găsit în anul 1958; se păstrează în Biblioteca Bodmer, din Geneva (Papyrus Bodmer 5). Dintre manuscrisele grecești care s-au păstrat, cel mai aproape de întreg este un codex din secolul al X-lea care se găsește în Bibliotheque Nationale, Paris (Paris 1454).

Conținut

Conținutul acestei evanghelii descrie nașterea și copilăria Maicii Domnului, creșterea ei și logodna cu Iosif și apoi nașterea și copilăria lui Iisus Hristos. Una dintre cele mai dezvoltate secțiuni este Plângerea Anei. O temă centrală este lucrarea și harul lui Dumnezeu în viața Mariei, curăția ei personală și fecioria ei pururea, înainte, în timpul și după Nașterea Mântuitorului, așa cum a confirmat moașa după naștere și „Salomeea” (poate Sfânta Salomeea, ucenica lui Iisus menționată ca prezentă la locul Răstignirii în Evanghelia după Marcu). Cu toate că lucrarea nu este parte componentă a canonului biblic, fiind deci o „apocrifă”, Evanghelia după Iacov poate fi considerată a fi cel mai vechi document păstrat până în zilele noastre atestând cinstirea Maicii Domnului și pururea fecioria ei (este posibil ca lucrări anterioare acesteia să se fi păstrat sub formă de citate în lucrări ulterioare).

Lucrarea se împarte în trei părți egale: primele opt capitole conțin povestea nașterii și copilăriei deosebite ale Mariei, următoarele opt capitole privesc criza declanșată de iminenta transformare în femeie a Mariei și deci posibilitatea de a „întina” astfel templul, încredințarea ei lui Iosif ca logodnic și ocrotitor și testarea fecioriei ei, iar ultimele opt capitole relatează Nașterea Domnului împreună cu vizita moașelor, ascunderea lui Iisus de Irod într-o iesle și chiar, în paralel, ascunderea lui Ioan Botezătorul de Irod în munți împreună cu mama sa Elisabeta. Ecouri ale acestor întâmplări apar și în evangheliile după Matei și Luca.

Printre tradițiile extracanonice descrise în Protoevanghelia lui Iacov se mai numără și prezentarea lui Iosif ca văduv cu mai mulți copii, nașterea lui Iisus într-o peșteră și mucenicia lui Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, în timpul masacrului copiilor.

Receptarea textului în tradiția creștină

Deși nu a fost preluată în canonul biblic, recunoașterea și respectul de care s-a bucurat Protoevanghelia lui Iacov în rândul creștinilor este atestată și de faptul că mai multe elemente din aceasta sunt păstrate în iconografie, ca și în imnografie. Astfel, scenele iconografice privind nașterea și copilăria Maicii Domnului, nașterea Mântuitorului, precum și nașterea și copilăria Sfântului Ioan Botezătorul sunt direct inspirate din acest text.

Legături externe