Căsătorie

Căsătoria (numită şi cununie) este una din cele şapte sfinte taine sau sacramente ale Bisericii Ortodoxe. Căsătoria este o taină rânduită de Dumnezeu împotriva desfrânării, împotriva singurităţii, pentru a fi ajutor potrivit unul altuia ,la necazuri şi împotriva duşmanilor, pentru împlinirea planului lui Dumnezeu de a umple pământul şi de a-l supune. Are scopul de a uni un bărbat şi o femeie printr-o uniune veşnică în faţa lui Dumnezeu, pentru a-L urma pe Hristos şi Evanghelia Sa şi realizarea unei familii sfinte şi pline de credinţă. Vechiul şi Noul Testament se referă pe larg la aceasta. Hristos afirmă în Evanghelie, într-un mod esenţial, legătura de nedesfăcut a căsătoriei. (Matei 19, 6) Complementaritatea bărbat-femeie şi sfinţenia căsătoriei sunt afirmate de însuşi Mântuitorul., prezenţa sa la nunta din cana Galileii fiind elocventă în acest sens.

Căsătoria împotriva desfrânării

Apostolul Pavel spune: ,,din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului."

În căsătorie fiecare este stăpân pe trupul celuilalt, ne învaţă apostolul neamurilor:,,Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia."

Apostolul Pavel spune:

,,Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre. "(1Cor7.5)

Căsătoria Împotriva singurităţii, pentru a fi ajutor potrivit unul altuia la necazuri şi împotriva duşmanilor

În Facere stă scris:Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el".

Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam.

Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.

Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne.

Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.

Şi a zis Adam: "Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.

De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup. (Fac2.18-24).

Când a fost tras la răspundere pentru greşeala de a fi mâncat din pomul cunoaşterii binelui şi răului, Adam a răspuns: ,,Femeia pe care mi-ai dat -o ca să fie lângă mine, ea mi -a dat din pom şi am mîncat.`` (Fac3.12)

Eclesiastul scrie: Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor.

Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice!

Tot aşa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzescă dacă e singur?

Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să -i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.(Ecclesiast 4.9-12)

Sfânta căsătorie

Eclesiastul arată că funia împletită în trei nu se rupe uşor, referindu-se la soţ, soţie şi Dumnezeu. Iisus spune:,,dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. /Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.``

Soţia creştină

Femeia creştină şi soţia creştină trebuie să evite cu orice chip să fie

a)curvă sau uşuratică. (Prov12.4, Deut24.1-4, Mat19.2-9, Mt5.31-32)

b)gâlcevitoare (certăreaţă) (Prov21.9, 25.24, Prov19.13, 27.15-16)

c)gâlcevitoare şi supărăcioasă în acelaşi timp(Prov21.19)

Aceste trei caracteristici sunt indicate de Sfânta Scriptură ca fiind cele mai respingătoare defecte ale femeii.

a) Femeia curvă sau uşuratică

Femeia virtuoasă este o cunună pentru bărbatul ei, iar femeia fără cinste este un cariu în oasele lui. (Prov12.4)

Femeia fără cinste sau femeia care-i face ruşine (alte traduceri), care-l dezonorează (shameless, dizgraceful) este femeia curvă sau uşuratică (cf. Deut24.1-4 şi Mat19.2-9).

Curvia femeii este singurul motiv admis de Sfânta Scriptură pentru divorţ. (Mt5.31-32)

Sensul versetului din Proverbe acoperă şi caracterul de uşuratic care nu implică actul curviei propriu-zis (curvie potenţială în acelaşi mod în care Iisus spune că o persoană căsătorită comite adulter chiar dacă doar se uită la o altă femeie pentru a o pofti- Mt5.28).

b) Femeia certăreaţă

Mai degrabă să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât cu o femeie certăreaţă şi într-o casă mare. (Prov21.9, Prov25.24)

Un fiu neascultător este nenorocirea tatălui lui, iar certurile unei femei un jgheab care curge întruna.(Prov19.13)

Un jgheab care curge în vreme de ploaie şi o femeie arţăgoasă sunt la fel;

Cel care vrea s-o oprească opreşte vânt şi mâna lui cea dreaptă parcă ar ţine în ea untdelemn.( Prov 27.15-16)

c) Femeia certăreaţă şi supărăcioasă

Mai bine să locuieşti în pustiu decât cu o femeie certăreaţă şi supărăcioasă. (Prov21.19)

Slujba căsătoriei

Nunta din Cana

Pentru Creştinii Ortodocşi, slujba de căsătorie (nunta) este recunoaşterea formală a Bisericii pentru unitatea unui cuplu, o imagine creată a iubirii lui Dumnezeu care este eternă, unică, indivizibilă şi fără sfârşit. Biserica primară doar asista la exprimarea reciprocă a dragostei celor doi membrii ai cuplului, iar unirea lor era binecuvântată prin participarea împreună la Sfânta Împărtăşanie.

Când slujba de căsătorie a apărut în Biserică, a fost modelată ulterior slujbei de botez şi încreştinare. Adresarea către cuplu este similară cu cea individuală din botez. Cei doi mărturisesc credinţa şi dragostea lor faţă de Dumnezeu. Ei sunt conduşi prin biserică în procesiune. Li se fac rugăciuni şi sunt binecuvântaţi. Ascultă cuvântul Domnului.

Slujba nu conţine jurăminte sau legăminte. Este, în esenţă, "botezarea şi confirmarea" iubirii umane în Dumnezeu prin Iisus Hristos, în Sfântul Duh. Este îndumnezeirea dragostei omeneşti în perfecţiunea divină şi unitatea eternă a Împărăţiei lui Dumnezeu aşa cum este ea revelată oamenilor prin Biserică. Nu există "legalizare" prin taina Ortodoxă a căsătoriei. Nu este un contract juridic, este o legătură spirituală.

Slujba de nuntă este împărţită în două părţi, ţinute separat în vechime, dar acum celebrate împreună.

Slujba logodnei

În slujba de Logodnă, ceremonia principală constă în binecuvânatrea şi schimbarea inelelor. Inelele sunt binecuvântate de către preot în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Apoi, cei doi fac schimb de inele, luând inelul miresei şi punându-l pe degetul mirelui şi invers. Apoi, ei le schimbă iarăşi, simbolizând prin aceasta că fiecare soţ va fi permanent complementarul şi ajutorul celuilalt prin acest cuplu. Este, de asemenea, şi un simbol exterior că cei doi s-au angajat în această căsnicie prin voinţa şi consimţământul propriu. Este sărbătorită în pronaosul bisericii înainte de procesiunea din naosul bisericii.

Slujba încoronării

A doua parte a slujbei de căsătorie este ceremonia de încoronare, în care capetele mirelui şi miresei sunt încoronate de către preot. În tradiţia rusă, coroanele sunt din aur sau argint, în timp ce tradiţia greacă foloseşte coroane din frunze şi flori. Coroanele sunt coroane ale bucuriei, dar şi coroane ale martirajului, atât timp cât căsătoria implică şi sacrificiul de sine de ambele părţi.

La sfârşitul slujbei, cei doi proaspăt căsătoriţi beau din aceeaşi cupă de vin. Această cupă comună este un simbol al faptului că după aceea ei vor avea o viaţă comună. De asemenea, acet gest aminteşte nunta din Cana Galileii.

Naşii

Rostul şi datoria naşilor la cununie sunt asemănătoare cu acelea ale naşului/ei de la botez. Ei sunt martori şi chezaşi ai tememiciei făgăduinţelor făcute de viitorii soţi unul faţă de altul şi ai trainiciei legăturii pentru tot restul vieţii.

De aceea pun mâna pe pe inele (la logodnă) şi pe cununii (la cununie), atât atunci când sunt puse pe capul mirilor, cât şi atunci când sunt luate. Naşii de cunumie trebuie să fie ortodocşi şi cu bună vieţuire creştinească, purtându-se faţă de miri ca nişte părinţi şi învăţători ai acestora. Naşii sunt o familie creştină care asumă şi îndrumă noua familie. De aceea, naşii trebuie să fie o familie care are deja experienţa vieţii de familie creştină.

În timpul slujbei, naşii ţin în mână făclii aprinse, simbol al curăţiei mirilor, al luminii darului de sus şi al bucuriei nuntaşilor.

Căsătorii mixte

Sfânta taină a căsătoriei este doar pentru cei care fac parte din biserică; aceasta este doar pentru membrii botezaţi.

Văduve şi văduvi

Tradiţia Creştină Ortodoxă încurajează văduvele şi văduvii să rămână credincioşi soţilor lor morţi în această lume dar vii în Hristos.

Divorţul

Ortodoxia priveşte căsătoria ca indisolubilă, şi condamnă ruperea căsătoriei ca păcat şi un dezastru. Biserica Ortodoxă permite divorţul şi recăsătoria ca o excepţie, o concesie necesară condiţiei umane păcătoase. În timp ce condamnă păcatul, Biserica doreşte să ajute păcătoşii şi să le mai dea o şansă, printr-un act de iconomie numită canonic dispensă. În mod concret, Biserica Ortodoxă nu acordă "divorţul bisericesc" atunci când soţii decid să se despartă, şi nici măcar atunci când se pronunţă divorţul civil, ci doar atunci când unui din soţi, după divorţul civil, doreşte să se recăsătorească. Acestă cerere este înaintată de preot episcopului locului, care decide asupra dispensei.

A doua căsătorie

Biserica Ortodoxă învaţă că a doua căsătorie nu mai poate niciodată să fie la fel ca prima. În slujba pentru a doua căsătorie, o parte din ceremoniile pline de bucurie sunt scoase şi înlocuite cu rugăciuni de penitenţă.

Viaţa de familie

• Creşterea copiilor în Hristos, Compasiune şi implicare by Fr. Peter E. Gillquist (Again Magazine and Beliefnet)

Vezi şi

• Linii pastorale călăuzitoare pentru cununii

Legături externe

• Nuntă - Căsătorie - Familie - materiale pe SfaturiOrtodoxe.ro
• Despre Taina Căsătoriei
• Taina Nunţii - capitol din Catehism ortodox - Învăţătura despre credinţa creştină
• Scara Raiului - apologetică a familiei creştine

1Cor7.2-5

Fac2.18-24

Fac3.12

Ecclesiast 4.9-12

Ecclesiast 4.9-12

Fac1.27-28

Matei 19.4-6

Ioan2.1-11

1Cor7.2-3

1Cor7.4

Ecl4.12

Matei 18.19-20