Istoria dezvoltărilor liturgice ortodoxe (cronologie)

Acest articol este incomplet.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc.

Istoria dezvoltărilor liturgice ortodoxe relatează schimbările liturgice ce s-au produs de-a lungul timpului în cadrul cultului ortodox. Aceste date sunt de multe ori estimative nu doar din cauza lipsei izvoarelor, ci și pentru că, precum a spus Nikolai Afanasiev, „în Biserică nu există inovații care apar pe nepregătite, spontan, fără o perioadă de tranziție”.

Secolul I

• Se instituite cele mai vechi sărbători: Duminica, Cincizecimea, și Sfintele Paști.
• Prima frescă pictată a Maicii Domnului (în Catacomba Priscilla).
• Începutul slujbelor celor 7 laude (Uternia, Vecernia, Ceasurile 3, 6, și 9)

Secolul II

• Compunerea imnului Lumină lină.

Secolul III

• Începuturile tipicului (Sf. Hariton Mărturisitorul)
• Postul Săptămânii Mari era păzit în mod universal, chiar dacă încă cu mari diferențe regionale.
• Se instituite „disciplina arcana” (expresie datând din sec. XVII).
• Sf. Ciprian al Cartaginei dezvolta ideea identificării lui Hristos cu Lumina duhovnicească și veșnică, ce va defini interpretarea Vecerniei.
• Tradiția Apostolica a Sf. Ipolit Romanul include primele rânduieli pentru unele slujbe.
• Nașterea Domnului începe a fi prăznuită, deocamdată în aceeași zi cu Boboteaza, ambele sub numele de Arătarea Domnului.
• Apar cele mai vechi biserici.

Secolul IV

• Temele din Vechiul Testament încep să dispară din slujbele biesricești.
• Sunt menționați Psalmii Laudelor (148, 149, 150) în slujba de dimineață de către Sf. Ioan Casian. Ele sunt totuși de așteptat să fie moștenire iudaică, deci mult mai vechi.
• Ceasul I, menționat de Sf. Vasile cel Mare.
• Disciplina penitențială slăbește (spre sfârșitul secolului).
• Creștinii încep să nu se mai împărătășească la fiecare Liturghie.
• Crezul este adăugat la rânduiala Botezului.
• Apare slujba la ieșirea cu greu a sufletului.
• Prima mențiune documentată a cădelniței.
• Zilele din Săptămâna Mare încep să se diferențieze între ele.
• Introducerea troparului, forma imnografică care va forma tropologhioanele, ce stau la baza tuturor cărților de slujbă.
• Sf. Niceta de Remesiana introduce Tedeum.
• Apare cântarea antifonică.
• Psalmul 91 se citește la finalul slujbei de priveghere.
• Postul de 40 de zile (Păresimi) este instituit în Siria.
• Teodor de Mopsuestia menționează combinarea Vinului și a Pâinii Euharistice în Potir.
• Începe să fie cunoscută practica spovedaniei particulare, în fața unui duhovnic.
• Consacrarea Laudelor bisericești ca slujbe obligatorii.
• Litanii de noapte sunt organizate de Sf. Ioan Gură de Aur pentru combaterea ereziilor.
• Sărbătoarea Nașterii Domnului începe să se prăznuiască pe 25 decembrie, separat de Bobotează.
• Este atestat praznicul Floriilor.
• Este atestat praznicul Înălțării dar se sărbătorea în aceeași zi cu Cincizecimea.
• În acest secol încep să se prăznuiască Bunavestirea și Nașterea Maicii Domnului.

Secolul V

• Se introduc troparele speciale ale Ceasurilor și ale Născătoarei de Dumnezeu.
• Folosirea termenului de Liturghie pentru Dumnezeiasca Liturghie.
• Catehumenatul decade.
• Se dezvoltă Ectenia Mare.
• Apare Trisaghionul liturgic (437-445)
• Se introduce erezia „Cel ce te-ai răstignit pentru noi” la Trisaghion.
• Se introduce Sfinte Dumnezeule....
• Anaforaua începe a fi citită în taină.
• Începe să apară Liturghia Darurilor mai înainte sfințite.
• Încep reprezentările Maicii Domnului cu pruncul în brațe.
• Crezul este introdus la Dumnezeiasca Liturghie în Antiohia (471)
• Începe să fie întrebuințată o notație muzicală.
• Se generalizează praznicul Tăierii Împrejur.
• Se generalizează praznicul Schimbării la Față.
• Este atestat praznicul Adormirii Maicii Domnului.

Secolul VI

• Se adaugă stihiri la Laude.
• Se mută Proscomidia de la începutul Liturghiei credincioșilor înainte de Liturghia catehumenilor.
• Catehumenii pot lua parte la toată Liturghia.
• Este scris imnul Unule Născut al Sf. Iustinian cel Mare.
• Generalizarea Heruvicului prin Iustin al II-lea.
• Începe generalizarea caracterului solemn al Vohodului Mare.
• Este introdusă căldura în Liturghie.
• Mărturie asupra icoanei Maicii Domnului pictată de Sf. Ap. Luca.
• Cea mai veche reprezentare a Sfinților Trei Ierarhi.
• Iustin al II-lea impune recitarea Crezului la Dumnezeiasca Liturghie (565).
• Încă există împotrivire contra întrebuințării imnelor în serviciul divin public.
• Introducerea condacului (în forma veche, complexă).
• Sf. Iustinian cel Mare încearcă, fără succes, să oblige clericii să rostească toate rugăciunile cu glas tare, nu în taină.
• Eutihie al Constantinopolului protestă împotriva cinstirii intense a Darurilor încă nesfințite în timpul Vohodului Mare.
• Se generalizează praznicul Întâmpinării Domnului.
• Se dezvoltă, la Ierusalim, praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică.

Secolul VII

• E finalizat ciclul celor 11 Evanghelii de la Utrenie - la Constantinopol se citeau dupa Doxologie, iar la Ierusalim erau citite unde sunt și azi.
• Dispare ultima lectura rămasă din Vechiul Testament de la Liturghie.
• Liturghia Darurilor mai înainte sfințite este definitiv formată.
• Se începe scoaterea Sf. Agnețului.
• Începuturile canoanelor imnografice, posibil începând cu diode și triode, înainte de a include nouă cântări.

Secolul VIII

• Introducerea sedealnelor.
• Sunt atestate rugăciunile de la Ceasul I.
• Ectenia întreită se rostește după Evanghelie la Dumnezeiasca Liturghie.
• Este compusă Ceea ce ești mai cinstită... de Sf. Cosma al Maiumei, ca irmos în trioda de la Denia de joi.
• Majoritatea credincioșilor încă se împărtășeau de sărbători și duminică.
• Începe să se facă diferența dintre hirotesie și hirotonie.
• Prima mențiune documentată a copiei.
• Răspândirea tipicului ierusamilitean înspre o uniformizare tipiconală.
• Se formează cartea Octoihul Mare.
• Se introduce Săptămâna Lăsatului de brânză.
• Imnografia Triodului începe să includă elemente de cateheză duhovnicească.
• Există cea mai veche mărturie a canonului (papirusul Rylands 466).

Secolul IX

• Se definitivează iconostasul.
• Constantin Porfirogenetul introduce luminândele duminicale.
• Prima mențiune documentată a Obedniței.
• Liturghia Sf. Iacov încă se folosește în Palestina.
• Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur înlocuieste Liturghia Sf. Vasile cel Mare pentru zilele de rând.
• În Apus începe să se facă Botez prin stropire.
• Împărtășirea încă nu se făcea cu lingurița, ci se dădea Pâinea în mână și se sorbea Vinul.
• Mențiune despre sfințirea apei în prima zi a lunii.
• Se adaugă celelalte două săptămâni pregătitoare dinainte de Postul Mare.

Secolul X

• Leon Filosoful alcătuiește stihiri de la Slavă... de la Laudele duminicale (Voscresne).
• Se introduce Cuvine-se cu adevărat... în Muntele Athos.
• Se începe scoaterea miridelor la Proscomidie.
• Se face o reformare a imnografiei, reducând dimensiunea canoanelor.
• Apare Antologhionul, extras din Minei.
• Triodul ajunge într-o formă aproape finală, cu mici modificări până în secolul XII, și completat în secolul XIV.

Secolul XI

• Miridele pentru sfinți sunt atestate.
• Rugăciunile de curățire din rânduiala curăției lăuzei apar în cărțile de slujbe
• Arborele lui Iesei începe a fi reprezentat.
• Triodul începe să se desprindă de Tropologhion.
• Accentul începe să se pună pe crearea melodiilor noi, diferit față de curentul imnografic început în secolul IX, unde accentul era pus pe scrierea imnurilor noi.

Secolul XII

• Dispare slujba catedrală de la Constantinopol (e.g. Ceasurile festive)
• Liturghia Sf. Iacov încă se folosea în Siria.
• Ipodiaconii încep a fi hirotesiți în naos în loc să fie hirotesiți în diaconicon.
• Se găsește prima mențiune documentată a steluței.
• Ioan Cucuzel crează o semiografia complexă.
• Se introduce Duminica Vameșului și Fariseului.
• Slujba Litiei începe să se răspândească și în afara privegherilor.
• Apare rânduiala Vecerniei mici.

Secolul XIII

• Liturghia Sf. Marcu încă se folosește în Egipt.
• Se încheie procesul de înlocuire a celorlalte liturghii cu cea bizantină.
• Teodor Lascaris compune paraclisul Maicii Domnului.
• Ia naștere Pavecernița mică ca o formă mai scurta a Paverceniței mari.

Secolul XIV

• Se finalizează rânduiala Proscomidiei.
• Psalmii antifonici (91, 92, 94) rămân doar la Liturghia zilelor de rând la mănăstiri și în rest sunt înlocuiți cu Psalmii tipici (102, 145).
• Rugăciunile de curățire din rânduiala zilei întâi apar în cărțile de slujbe.
• Apar slujbe de înmormântare diferite pentru clerici, monahi, și mireni.
• Forma actuală a cântării Prohodului din Denia de Vineri
• Din această perioadă datează cele mai vechi epitafe, din care 3 de la români.
• Se introducere sărbătoarea Sfântului Grigorie Palama în Triod, încheiând ciclul duminicilor. Tot acum, Sf. Nichifor Calist compune Sinaxarul din Triod.

Secolul XV

• Apare pridvorul la bisericile românești, mai întâi deschis, care va predomina până în secolul XIX.
• Practica împărtășirii cu un Agneț îmbibat în Sfântul Sânge dobândește acceptare universală.

Secolulul XVI

• Încep să apară erminiile de pictură.
• Liturghierul este tipărit pentru prima dată (1508, Țara Românească).
• Triodul este tipărit pentru prima dată (1522, Viena).

Secolul XVII

• Există încercări eșuate de a reforma semiografia lui Ioan Cucuzel.
• Este completat procesul de introducere a limbii române în slujbele din țările românești.
• Începe să dispară practica împărtășirii private în Rusia.
• Reforma patriarhului Nicon.

Secolulul XVIII

• Începe controversa colivelor.

Secolul XIX

• Reforma constantinopolitană a notației muzicii psaltice din 1814 (Grigorie Protopsaltul, Hourmouz Hartofilaxul, Hrisant Parousul).
• Se tipăresc Tedeum-uri în limba română.

Secolul XX

• O parte din jurisdicțiile ortodoxe adoptă calendarul pe stil nou.

Surse

• Ene Braniște, Liturgica Generală, vol 1, Editura Basilica, București, 2015.
• Ene Braniște, Liturgica Generală, vol 2, Editura Basilica, București, 2015.
• Ene Braniște, Liturgica Specială, Editura Basilica, București, 2016.
• Petre Vintilescu, Despre poezia imnografică din cărțile de ritual și cântarea bisericească, Ediția II, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2005.
• Makarios Simonopetritul, Triodul explicat: Mistagogia timpului liturgic, Ediția a III-a, Deisis, Sibiu, 2008, ISBN 978-973-7859-39-6.
• Karl Christian Felmy, De la Cina de Taină la Dumnezeiască Liturghie a Bisericii Ortodoxe, Deisis, Sibiu, 2008, ISBN 978-973-7859-42-6</ref>
• Nikolai Uspensky, Slujba de seară în Biserica Ortodoxî, Editura Patmos, Cluj-Napoca, 2008, ISBN 978-973-1799-09-4
• Iacob Yameos, Principalele aspecte ale istoriei muzicii bisericești, Editura Reîntregirea, Alba, 2010, ISBN 978-606-509-126-9.