Arborele lui Iesei

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Arborele lui Iesei de la Mănăstirea Voroneț

Arborele lui Iesei (sau Rădăcina lui Iesei) este o reprezentare simbolică a genealogiei lui Iisus, atât în iconografia apuseană cât și în cea răsăriteană, ortodoxă.

Tema apare în sec. al XI-lea, într-o miniaturădin Codex Vysehrad, pe un Evangheliar din Praga, unde e reprezentat Iesei și Isaia Proorocul, din textul căruia se inspiră pictura: „O mlădiță va ieși din tulpina lui Iesei și un lăstar din rădăcinile lui va da“ (Isaia 11,1).

Din sec. al XII-lea, reprezentarea acestei teme e confirmată de Erminiile athonite[1].

Arborele lui Iesei - fragment de la Mănăstirea Moldovița

În Țările Române, în sec. al XVI-lea, reprezentarea Arborele lui Iesei e ilustrată în pictura exterioară, în mari panouri, la Voroneț, Humor, Vatra Moldoviței, Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, pe suprafața zidului de miazăzi, în dreptul naosului. Scena înfățișează pe Iesei, tatăl lui David, culcat, dormind. Din pieptul lui răsare tulpina unei vițe, din care se desfac trei ramuri principale, pornind fiecare în direcții diferite, încolăcindu-se din loc în loc în rotocoale (medalioane) cu frunziș sărac sau în corole de flori, în care sunt zugrăvite miniatural, chipurile câtorva dintre principalii strămoși după trup ai Mântuitorului, enumerați în cartea genealogiei Sale — până la David, fiul lui Iesei, și Iesei, „rădăcina“ (Matei 1, 1-17 și Luca 3, 23-38). Sunt zugrăvite și chipuri de prooroci care au prezis întruparea și Nașterea Domnului din Fecioară. Cel mai bine s-a păstrat pictura acestei teme la Voroneț, unde ocupă aproape toată suprafața exterioară a peretelui sudic și e zugrăvită pe fond verde. În alte biserici această pictură se află în pronaos, pe peretele de apus, sus, deasupra ușii.

Tema o găsim și în cântările Bisericii (Catavasiile Crăciunului, peasna a IV-a), unde Iesei e comparat cu rădăcina sau tulpina unei vițe din care a odrăslit, ca o mlădiță tânără, Hristos-Mântuitorul prin Sf. Fecioară: „toiag din rădăcina[2] lui Iesei și floare dintr-însul, Hristoase, din fecioară ai odrăslit“ (Minei pe decembrie). Inspirându-se din această cântare, zugravii au ilustrat-o cu ajutorul motivului viței de vie, motiv foarte răspândit în Asia.

Note

  1. Scena este descrisă în Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, traducere în limba română, Editura Sophia, București, 2000, p. 99.
  2. Gr. Ραβδος εκ της ριζης - Cosma Melodul.

Surse