Privegherea de toată noaptea
Privegherea de toată noaptea (în grecește: agrypnia, fără somn, sau pannihis, toată noaptea; în slavonă: vsenoshnoe bdenie) este o combinație din mai multe slujbe a cărei structură diferă foarte mult în funcție de tradiția liturgică locală și regională.
În tradiția bizantină, această slujbă durează toată noaptea fiind formată din întreg ciclul liturgic, culminând cu Sfânta Liturghie. În tradiția slavă, ține mai puțin și conține, de obicei, Vecernia (sau Pavecernița Mare), Utrenia și Ceasul Întâi, fiind slujba regulată de sâmbătă seara. Atunci când se slujește Privegherea, unele porțiuni din slujbele constitutive sunt modificate.
Una din caracteristicile distinctive ale Privegherii este aceea că Vecernia Mică (diferită atât de Vecernia Mare și de cea Zilnică) se slujește la începutul serii (deși de obicei aceasta se slujește doar în catedrale și mănăstiri). Această practică își are originea în aceea că monahii slujeau această formă prescurtată a Vecerniei la ora canonică (apus), apoi luau masa și mai târziu începeau să slujească Privegherea de toată noaptea (ce conține versiunea completă a Vecerniei). În plus, includerea Litiei (cu binecuvântarea pâinilor) are rolul de a-i întări și sprijini pe credincioși în timp ce participă la o slujbă care poate dura peste opt ore din noapte atunci când se ține în maniera tradițională.
Tradiția bizantină
În tradiția bizantină, Privegherea de toată noaptea conține Vecernia Mare inclusiv Litia (gr: artoklasia), Utrenia, Ceasurile Întâi, al Treilea, al Șaselea și se încheie cu Sfânta Liturghie. Dacă Sfânta Liturghie se slujește imediat, se pot omite Ceasurile.
Din cauza lungimii ei, Privegherea de Toată Noaptea este rareori slujită în parohii, dar este slujită în alte locuri, în special în zilele de sărbătoare mare. Totuși, se slujește frecvent în mănăstiri, în special la zile de sărbătoare mare sau de hramul comunității.
Rugăciune de seară a antifonului I al slujbei de priveghere [panychis]. Cei care în vremea zilei ne-am desfătat de vederea măreţei Tale lucrări în făptură [creaţie], Doamne, şi prin ea Te-am slăvit uimiţi pe Tine, Autorul a toate şi Făcătorul minunilor mai presus de fire, îţi aducem laudă cu vrednicie şi după trecerea ei [a zilei] înţelegând purtarea de grijă [pronia] a marii Tale înţelepciuni. Pentru că ai pus întuneric şi s-a făcut noapte [Pi 103, 20], care oamenilor le aduce odihnă de osteneli, iar fiarelor le dă hrană, de aceea împreună cu profetul strigăm Ţie: „Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate în înţelepciune le-ai făcut!” [Ps 103, 24]. Şi Te rugăm, Stăpâne, Iubitorule de oameni, să nu apui peste întărirea păcatelor noastre Tu, Soarele dreptăţii [Ef 4, 26; Mal 3, 20], ci să fim luminaţi mereu cu luminarea harului Tău, ca ziua şi noaptea să slăvim măreţia Ta necuprinsă. Ecfojnis]: Că Ţie se cuvine toată slavaf, cinstea şi închinarea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin]. [136] Rugăciunea antifonului II. Pe Tine, Lumina cea veşnică şi neînserată [Sol 7, 26], Dumnezeul nostru, la Care nu este mutare, nici umbră de schimbare [Iac 1, 17], lăudându-Te în vremea de faţă a nopţii, Te rugăm să priveghezi împreună cu ochii noştri trupeşti. învredniceşte gândurile minţii noastre dc vederea slavei Tale, ca nu cumva, suferind o picoteală a sufletului, să ne lipsim de glasul duhovnicesc al veseliei întru Tine şi al mărturisirii/laudei. Ci în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti [Ef 5, 19; Col 3, 16], cântându-Ţi, Dumnezeule, în inimile şi în gura noastră, să dobândim mântuirea care vine de la Tine [2 Tim 2, 10], ca să ne învrednicim să ne desfâtăm veşnic de glasul celor ce prăznuiesc în ceruri. Ecfo[nis]: Că s-a sfinţit şi s-a preaslăvit preacinstitul şi de mare cuviinţă [Numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin], [137] Rugăciunea antifonului III. Dumnezeule Care primeşti doxologie neadormită şi neîncetată de la puterile netrupeşti şi înţelegătoare din ceruri, unde nu există o lumină materială, ci luminarea veşnică a slavei Tale neapropiate le dăruie neîncetarea adorării Tale sfinţitoare, priveşte spre umilinţa noastră şi primeşte lauda de noapte adusă Ţie de noi prin imitarea pe măsura neputinţei omeneşti a minţilor supracereşti. Nu Te uita la nevrednicia vieţii noastre, ci la nemăsurata Ta bunătate, prin care ne-ai adus de la nefiinţă şi ne păstrezi în fiinţă, şi ne-ai insuflat prin V.5. Cel mai ve ch i Euchologhion bizan tin : Barberini gr. 336 965 Sfintele Tale Scripturi bună-mireasma laudei Tale, în care Te slăvim închinându- ne pe Tine Singurul Sfânt, negrăit şi necuprins Făcător şi Stăpân a toate, cerând izbăvirea noastră din întunericul păcatului şi fericirea fără de sfârşit întru lumina feţei Tale [Ps 4, 7]. Ecfo[nis]: Că a Ta este stăpânirea, şi a Ta este împărăţia[, şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin], [138] Rugăciune de concediere. Stăpâne Atoateţiitorule, Cel necuprins, Fiinţa obârşie a luminii şi neînţeleasă cu mintea, Tatăl înţelepciunii Tale Uneia-Născute şi enipostatice, Purcezătorul Duhului Tău făcător de viaţă şi atotputernic, Care pentru îndurările milei şi negrăită bunătate n-ai trecut cu vederea firea omenească ţinută în întunericul păcatului, ci după ce ai făcut să ne strălucească dumnezeieştile lumini ale învăţăturilor Tale sfinte prin Lege şi profeţi, mai apoi ai binevoit să ne răsară prin taip însuşi adevăratul şi neapusul Soare al dreptăţii [Mal 3, 20], Fiul Tău Unul-Născut, şi să ne călăuzească spre strălucirea luminării Tale [Bar 4, 2]. Să fie cu luare-aminte urechile Tale la glasul rugăciunii noastre [Ps 129, 2] şi ne dă să străbatem cu suflet veghetor şi treaz toată noaptea vieţii de faţă aşteptând venirea zilei Hristosului Tău, Dumnezeul nostru şi Judecătorul a toate; ca să fim găsiţi nu căzuţi din nou şi dormind, ci priveghind şi sculaţi, în lucrarea poruncilor, şi să intrăm în bucuria Domnului [Ml 25, 21 ], de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea [/s 35, 10] şi unde e sălaşul tuturor celor ce se veselesc întru Tine [Pi 86, 7]. Ecfo[nisJ: Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie [slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin], [139] Şi în timp ce diaconul spune: Capetele noastre Domnului să le plecăm!, preotul se roagă: Doamne, Dumnezeul nostru, pleacă inimile noastre spre ascultarea dumnezeieştilor Tale porunci şi întoarce ochii minţii noastre ca să nu se alipească de zădărnicia lumească, ci învredniceşte-i să privească mereu ţintă la frumuseţea slavei Tale. Ecfo[nis]: Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeul milei şi al mântuirii şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tradiția rusă
În tradiția rusă, Privegherea de toată noaptea este slujba obișnuită de sâmbătă seara și constă, de obicei, din Vecernie, Utrenie și Ceasul Întâi — deși, cu anumite ocazii, conține și Pavecernița Mare în loc de Vecernie. În cadrul parohiilor, Privegherea este slujită mai rar decât în mănăstiri, dar structura este aceeași. Adesea, Vecernia conține și Litia, cu binecuvântarea pâinii — întotdeauna la sărbătorile mari.
Diferența dintre slujirea riguroasă și cea mai relaxată a parohiilor constă în aceea că la nivelul parohiilor se folosesc unele prescurtări în timp ce în mănăstiri se cântă pe un ritm mai rar și cu unele citiri incluse. O practică mai puțin riguroasă constă în a opri Privegherea după Ceasul Întâi și apoi continuarea ei cu Ceasurile al Treilea și al Șaselea în dimineața următoare, urmată imediat de Sfânta Liturghie.
