Niceta de Remesiana

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sf. Ier. Niceta de Remesiana (dreapta), împreună cu sf. Ioan cel Nou de la Suceava (stânga)
Icoană de Adriana Rotaru
Sfântul Niceta de Remesiana, originar din Dacia Mediteraneea, a fost episcop în cetatea Remesiana (astăzi în Serbia)[1], între anii 366-414. Este considerat unul din principalii evanghelizatori ai Daciei. Prăznuirea lui se face la data de 24 iunie[2] în Biserica Ortodoxă (iar în Occident la 7 ianuarie și pe 22 iunie).

Viața

Timp de 50 de ani, între aproximativ 366 și 414, episcopul Niceta de Remesiana a propovăduit Evanghelia în Dacia Mediteraneea,[3] care tocmai fusese călcată de invaziile barbare ale goților și hunilor. Sfântul Niceta a propovăduit goților, dacilor, ilirilor, sciților, hunilor și chiar triburilor bessilor, care trăiau în munții Rodopi din Bulgaria de azi.

Mai apoi a propovăduit în provincia romană Sciția Mică și în toată Dobrogea de astăzi.

A făcut și două călătorii în Italia, unde a fost foarte prețuit și admirat. Aici s-a cunoscut și s-a împrietenit cu Paulin de Nola (prăznuit la 23 ianuarie și 22 iunie), care îl laudă ca ascet, misionar și poet.

Scrieri

Moștenirea literară a sfântului Niceta ajunsă până la noi îl arată ca un erudit teolog al timpului, care priveghea cu strășnicie la apărarea dreptei-credințe.

Sfântului Niceta i se atribuie următoarele scrieri: „Despre diferitele denumiri ale Domnului nostru Iisus Hristos”, „Despre privegherea robilor lui Dumnezeu”, „Despre folosul cântării de psalmi”, precum și o lucrare care l-a făcut foarte cunoscut pe neobositul apostol al daco-romanilor, un catehism pentru cei ce se pregătesc pentru Botez, care ulterior a fost intitulat „Cărticele de învățătură” (sau „Cărți despre Credință”).

Mai este autorul mai multor tratate pentru instruirea catehumenilor și a monahilor, precum și a mai multor omilii.

Începând cu specialistul benedictin Germain Morin (1861-1946), liturgiștii moderni îi atribuie tot lui Niceta imnul Te Deum laudamus (Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm), despre care se credea a fi fost opera sfântului Ambrozie al Milanului. Ușor de reținut, cuprinzând pe scurt învățături esențiale mântuirii, de o curăție cristalină a credinței, imnul Sfântului Niceta s-a răspândit în tot creștinismul latin occidental.

Posteritatea

Memoria sfântului Niceta s-a păstrat în sinaxarele slave și occidentale, care îl pomenesc la 7 ianuarie și 22 iunie (împreună cu prietenul său Paulin de Nola). În Martirologiul Roman, mențiunea de pe 7 ianuarie spune „În Dacia, sfântul Niceta, episcop; prin propovăduirea Evangheliei a preschimbat neamuri cumplite și barbare, în popoare dulci și blânde († pe la 414).”, iar mențiunea de pe 22 iunie spune „Întru aceeași zi, sfântul Niceta, episcopul Remesianei, vestit datorită științei și curăției moravurilor sale († pe la 414).”. Martirologiul ieronimian are o însemnare în plus pe data de 22 iunie: „Punerea [în raclă, etc] sfântului Niceta, episcopul cetății Remesiana.” Scriitorul Flor de Lyon (Florus Lugdunensis), în secolul al IX-lea, spune că fi vorba despre aducerea moaștelor unuia și aceluiaș personaj; probabil că moaștele lui Niceta au fost puse lângă cele ale prietenului său, Paulin de Nola, care se sărbătorește pe 22 iunie.[4]

Biserica Ortodoxă Română l-a proclamat solemn ca sfânt în anul 1992, cu data de prăznuire 24 iunie.

Imnografie

Tropar (glas 1)

Propovăduitor și apărător al dreptei credințe, în multe necazuri cu smerenie cele înalte ai câștigat, Părinte Ierarhe Niceta; și așa, roagă-te Lui Hristos Dumnezeu să ne mântuiască de tot răul și necazul.

Note

  1. Remesiana este un oraș întemeiat de împăratul Traian, care se afla la aproximativ 30 de kilometri est de orașul Naisus (astăzi Niș), într-o regiune deluroasă, pe valea râului Nișava; astăzi Remesiana este orașul Bela Palanka, situat între Niș și Pirot, în Serbia.
  2. Din cauza unei confuzii cu Niceta Gotul sau Nichita Daco-Romanul, unele sinaxare l-au menționat greșit pe sfântul Niceta de Remesiana pe 15 septembrie.
  3. Dacia Mediteraneea făcea parte din Dioceza Dacia, aflată la sud de Dunăre.
  4. După http://ro.wikipedia.org/wiki/Niceta_de_Remesiana