Cuvine-se cu adevărat

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

„Cuvine-se cu adevărat” (în greacă: Άξιον εστίν, Axion Estin, în slavonă: Достóйно éсть, Dostóino iest) este o stihiră alcătuită în cinstea Născătoarei-de-Dumnezeu (bogorodicină sau theotokion), care se cântă la Sfânta Liturghie slujită în Biserica Ortodoxă și în cele Greco-Catolice.

Imnul sună conform cu originalul grecesc în felul următor:

Vrednic este cu adevărat să te fericim, Născătoare-de-Dumnezeu,

cea pururea-fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru.

Pe cea mai cinstită decât heruvimii
și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii,
care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut,

pe tine, adevărată Născătoare-de-Dumnezeu, te mărim.

A doua jumătate a cântării, începând cu cuvintele „Pe cea mai cinstită decât heruvimii...” este partea cea mai veche a imnului și este un irmos atribuit Sfântului Cosma Melodul (†773). Introducerea, „Cuvine-se/ Vrednic este cu adevărat...” a fost, după predanie, descoperită de Arhanghelul Gavriil unui monah din Muntele Athos.

Imnul se cântă la Utrenie, Pavecerniță și la alte slujbe; dar cea mai importantă folosire este la Sfânta Liturghie, unde se cântă la sfârșitul Anaforalei. A doua parte a imnului, „Pe cea mai cinstită” este cântată frecvent la otpustul care pune capăt slujbelor.

Adesea, cântarea acestui imn este însoțită de o închinăciune sau de o metanie.

Icoană și tradiție

Axion Estin este, de asemenea, și numele unei icoane a Maicii Domnului în fața căreia, potrivit tradiției, a fost descoperit imnul. Este așezată în cel mai înalt loc din altarul katholikon-ului (biserica principală) din Karies în Muntele Athos.

Potrivit predaniei Bisericii, un pustnic și ucenicul său viețuiau într-o chilie din Sfântul Munte. Într-o sâmbătă noaptea, pustnicul a plecat în Karies ca să participe la Privegherea de toată noaptea. I-a spus ucenicului să țină singur slujba. În acea seară, un monah care s-a prezentat cu numele de Gavriil a sosit la chilie și cei doi au început Privegherea împreună. În timpul cântării a noua din Canon, când au început să cânte Imnul Născătoarei de Dumnezeu, „Mărește, sufletul meu, pe Domnul”, ucenicul a cântat partea „Pe cea mai cinstită decât heruvimii” (așa cum este rânduiala Utreniei până astăzi); la sfârșit, monahul oaspete l-a cântat încă o dată, dar adăugând însă la început „Vrednic este cu adevărat...”. În timp ce acesta cânta, icoana a început să strălucească de Lumina Necreată. Când ucenicul i-a cerut oaspetelui să-i scrie și lui cuvintele noi, acesta a luat o țiglă și a scris pe ea cu degetul, de parcă ar fi fost din ceară. Ucenicul și-a dat atunci seama că nu era un monah oarecare, ci Arhanghelul Gavriil. În acea clipă, Arhanghelul a dispărut, dar Icoana Maicii Domnului a răspândit apoi multă vreme Lumina Nezidită.

Icoana Maicii Domnului Eleousa („Milostiva”), în fața căreia s-a cântat întâia dată imnul „Vrednic este cu adevărat”, a fost dusă în katholikonul (biserica cea mare) din Karies, cunoscută sub numele de Protaton. Țigla cu imnul înscris a fost dusă la Constantinopol, unde Sfântul Nicolae al II-lea Hrisoverghis era Patriarh (984–996). Imnul a fost apoi inclus în cărțile de slujbă ale Bisericii Ortodoxe și de atunci joacă un rol important în slujbele de zi cu zi, fiind cântată în Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur și citită la Pavecerniță.

De atunci, această icoană este socotită ocrotitoarea Sfântului Munte.

Zile de sărbătoare

Ziua de prăznuire a descoperirii acestui imn de către Arhanghelul Gavriil și Icoana Maicii Domnului cu același nume este în 11 iunie.

Imnuri care înlocuiesc Axion Estin

În timpul Sfintei Liturghii, cântarea Cuvine-se cu adevărat este uneori înlocuită cu alt imn închinat Maicii Domnului. Aceste imnuri sunt numite în tradiția slavă cărțile de slujbă „în loc de Cuvine-se” (în slavonă: Задостойнникъ, Zadostoinik).

La Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, este înlocuită cu imnul următor:

De tine se bucură, ceea ce ești plină de har, toată zidirea,

soborul îngeresc și neamul omenesc,
ceea ce ești biserică sfințită și rai cuvântător,
lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a întrupat
și Prunc S-a făcut, Cel mai înainte de veci, Dumnezeul nostru.
Că mitrasul tău scaun s-a făcut,
și pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-a lucrat.
De tine se bucură, ceea ce ești plină de har, toată zidirea,

Slavă ție.

La Praznicele Împărătești este înlocuită cu irmosul celei de a noua cântări a canonului sărbătorii.

Probleme în uzul liturgic românesc

O problemă foarte răspândită în practica liturgică românească a ultimului secol constă în folosirea pe alocuri a unei variante greșite de traducere a cântării: Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare-de-Dumnezeu... ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită (ἐνδοξοτέραν) fără-de-asemănare decât serafimii... pe tine... te mărim (μεγαλύνομεν). — astfel, cei doi termeni marcați cu aldine, diferiți în greacă, sunt traduși la fel: „ceea ce ești mai... mărită decât serafimii... te mărim”.

Pr. prof. Paraschiv Anghelescu explică această diferență într-un documentat studiu de liturgică (Tipografia Cărților Bisericești, București, 1932):

...Termenul ἐνδόξεον ne indică precis starea actuală a Maicii Domnului.

Într-adevăr, ἐνδοξεος este un cuvânt compus din prepoziția ἐν (=în) și substantivul δοξα. Forma aceasta prepozițională, întâlnită nu în tălmăcirile slavonești (...) ci în textele originale, vrea să ne demonstreze până la suprema evidență a adevărului că în starea de doxa, în starea de slavă a Dumnezeirii s-a petrecut ceva, și anume: pătrunderea, intrarea Sfintei Fecioare Maria în această stare de slavă, adică înslăvirea ei.

Același fenomen transcendent s-a petrecut și cu toți ceilalți Sfinți, în primul rând cu sfinții evangheliști și cu toți aceia pe care-i pomenim, rugându-ne lor, îndată după sfințirea Darurilor la sfintele și dumnezeieștile Liturghii. Toți sunt înslăviți. (op. cit., pag.73–74)

Celălalt termen-concept grecesc, μεγαλωσυνη, corespunde precis stării de μεγαλωσυνη, adică stării de mărire, de magnificență pe care o posedă cineva. (op. cit., pag.12)

Legături externe


Imnografia Bisericii Ortodoxe
Cărți și perioade liturgice
Acatistier | Aghiazmatar | Apostol | Ceaslov | Evanghelie | Liturghier | Molitfelnic | Minei | Octoih | Panihidă | Penticostar | Tipic | Triod
Noțiuni de imnografie
Acatist | Aleluia| Antifon | Automelă | Axion | Canon | Catavasie | Cântarea Casianei | Cântarea Maicii Domnului | Condac | Cuvine-se cu adevărat | Doxologie | Ecfonis | Ectenie | Fericirile | Glas | Heruvic | Idiomelă | Icos | Imn | Irmos | Luminândă | Ode biblice | Paraclis | Podobie | Polieleu | Prochimen | Psalmii din Tipic | Stihiră | Stihoavnă | Tropar | Tropar dogmatic | Unule Născut
Imnografi
Andrei Criteanul | Casiana | Cosma Imnograful | Efrem Sirul | Ioan Scolasticul | Iosif Imnograful | Nicodim Aghioritul | Roman Melodul | Teodor Studitul | Matei Vlastares