Linguriță

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Lingurița (Gr. λαβίδα, clește) este un obiect liturgic folosit în primul rând în timpul Sfintei Liturghii, pentru distribuirea Sfintei Împărtășanii. De obicei este confecționată din aur, argint sau alte materiale prețioase și are la capăt o cruce.

Simbolistică

Apelativul de clește dat linguriței trimite la viziunea proorocului Isaia (Isaia 6, 6-7):

Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleștele de pe jertfelnic. Și l-a apropiat de gura mea și a zis: „Iată s-a atins de buzele tale și va șterge toate păcatele tale, și fărădelegile tale le va curăți”.

După cum serafimul ia cu cleștele cărbunele și se atinge de buzele proorocului ca semn al curățirii de păcate și al misiunii sale profetice, cărbunele este văzut ca o prefigurare a lui Hristos euharistic, iar lingurița este cleștele cu care se atinge acesta de buzele credincioșilor. Această interpretare este reflectată și în rugăciunile pe care credincioșii le rostesc înaintea Împărtășaniei, care vorbesc despre cărbunele Preasfântului Tău Trup și despre Sfânta Împărtășanie ca foc curățitor pentru cei vrednici.

Utilizare

Lingurița se folosește pentru distribuirea Sfântului Trup și Sânge al lui Hristos credincioșilor. În practica liturgică din primele veacuri, lingurița se folosea doar atunci când se administra Sfânta Euharistie pruncilor și bolnavilor. Restul credincioșilor primeau Sfântul Trup în mână, iar diaconul le oferea Potirul cu Sfântul Sânge, practică folosită și în prezent de clerici.

Odată cu dezvoltarea ritualului liturgic în Biserica Ortodoxă și după ce a apărut nevoia ca preoții să slujească Sfânta Liturghie și fără a fi asistați de diaconi, folosirea linguriței pentru administrarea Sfintei Împărtășanii s-a generalizat.

În secolul al IX-lea, lingurița este pentru prima dată enumerată printre Sfintele Vase din Altar în Canonul 10 al Sinodului de la Constantinopol (861).

În unele practici liturgice (rusă sau greacă) lingurița nu se atinge de buzele celui care se împărtășește.

Discuții recente

În timp ce majoritatea credincioșilor acceptă practica împământenită a împărtășirii cu aceeași linguriță, unii credincioși consideră că împărtășirea cu aceeași linguriță este o practică neigienică și evită chiar să se împărtășească din acest motiv. Pentru liniștirea conștiințelor acestora, o posibilitate de evitare a acestor preocupări este preluarea practicii altor Biserici Ortodoxe de a nu atinge lingurița de buzele credincioșilor. De asemenea, dat fiind că practica împărtășirii cu aceeași linguriță nu este obligatorie (semnul comuniunii cu Hristos a credincioșilor este considerat a fi împărtășirea din același Potir), unii preoți sfințesc mai multe lingurițe pentru împărtășirea credincioșilor sau pot găsi alte soluții potrivite.

Surse