Tipic

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Imnografie
Cărți și perioade liturgice
Acatistier | Aghiazmatar | Apostol
Ceaslov | Evanghelie | Liturghier
Molitfelnic | Minei | Octoih
Panihidă | Penticostar | Tipic | Triod
Noțiuni de imnografie
Acatist | Aleluia | Antifon
Automelă | Axion | Canon | Catavasie
Cântarea Casianei | Cântarea Maicii Domnului
Condac | Cuvine-se cu adevărat | Doxologie
Ecfonis | Ectenie | Fericirile | Glas | Heruvic
Idiomelă | Imn | Irmos | Luminândă
Ode biblice | Paraclis | Polieleu | Prochimen
Psalmii din Tipic | Stihiră | Stihoavnă
Tropar | Tropar dogmatic | Unule Născut
Imnografi
Andrei Criteanul | Casiana Imnografa
Cosma Imnograful | Efrem Sirul
Ioan Scolasticul | Iosif Imnograful | Nicodim Aghioritul
Roman Melodul | Teodor Studitul | Matei Vlastares
Editați această casetă
Acest articol face parte din seria
TEOLOGIE
Teolog și Teologie
Teolog - Teologie
Teologie dogmatică
Hristologie - Soteriologie
Eclesiologie - Eshatologie
În jurul Sfintelor Scripturi
Studiul Noului Testament
Studiul Vechiului Testament
Arheologia biblică
Alte discipline
Patristică - Hagiografie - Spiritualitate
Liturgică - Imnografie - Iconografie
Iconologie - Drept canonic - Tipic
Apologetică
Editați această casetă

Tipicul (din grecește: τυπικόν/typikon, pl. τυπικα/typika, "respectând ordinea"; slavonă: ѹставъ/ustav) este cartea care conține instrucțiunile și rubricile care în Biserica Creștină Ortodoxă stabilesc ordinea cultului divin pentru fiecare zi din an. Necesită existența cărților liturgice care conțin componentele fixe și variabile ale acestor slujbe. În uzul monahal, tipicul mănăstiresc include atât regulile de viețuire în mănăstire cât și pravila de rugăciune.

Tipicul Sfântului Sava și Tipicul Studit - Origini

Cărțile liturgice folosite în prezent de Biserica Ortodoxă își au originea în mănăstiri sau au fost puternic influențate de practicile călugărești. Slujbele ciclului zilnic de rugăciune folosit în zilele noastre în Răsăritul ortodox reflectă tradițiile și practicile monastice, în special cele din principalele centre unde au apărut și unde s-au dezvoltat, Lavra Sfântului Sava din Ierusalim și Mănăstirea Studion din Constantinopol.

Tradiția liturgică a Tipicului Sfântului Sava, apărută prima dată în această Lavră a fost influențată, în forma sa primară, de obiceiurile și practicile comunităților ascetice din Orientul Apropiat, Egipt, Palestina și Asia Mică. Sub Sfântul Teodor, Mănăstirea Studion din Constantinopol a devenit centrul renașterii și reformei monahale din orașul imperial. În vremea controversei iconoclaste, tipicul monahal palestinian a fost adoptat de mănăstirile din Constantinopol. În Mănăstirea Studion a fost realizată o sinteză liturgică, prin adăugarea unor elemente din slujbele Marii Biserici din Constantinopol (Aghia Sophia) la tipicul palestinian. În timp, această sinteză studită a fost la rândul ei modificată de călugării palestinieni care au alcătuit Tipicul Sfântul Sava revizuit, acesta rămânând în uz până în secolul al XIX-lea.

Tipicul Marii Biserici

Dificultățile în utilizarea tipicului monahal la nivelul parohiilor a ajuns la apogeu la începutul secolului al XIX-lea, iar scurtările și omiterea de părți ale slujbelor au devenit larg răspândite. În consecință, Patriarhul Ecumenic a autorizat revizuirea tipicului pentru uzul parohiilor. Această revizuire a devenit cunoscută sub numele de Tipicul bisericesc conform cu Stilul Marii Biserici a lui Hristos și a fost publicată în anul 1838. Această ediție a fost la rândul ei revizuită de Protopsaltul George Violakis în Tipicul Bisericii Mari a lui Hristos, publicată în 1888.[1]

Episcopul Kallistos notează:

"Violakis a făcut modificări importante și adesea greșite, în special în structura Utreniei de Duminică: de exemplu, catavasiile sunt trecute a fi cântate toate împreună la sfârșitul cântării a opta a canonului, în loc să fie câte una la sfârșitul fiecăreia; iar citirea Evangheliei este mutată din poziția ei în vechime de după canon și inserată penibil între cântările a opta și a noua. Astfel, cântarea a noua este separată de cele care o precedă, iar întreaga structură a canonului este din nefericire compromisă." [2]

Totuși, mai departe el observă:

"Când a făcut aceasta și alte schimbări, probabil, Violakis nu inventa, ci doar dădea o formă oficială unor practici care deja erau urmate la nivelul parohiei. Probabil, Evanghelia a fost mutată mai aproape de sfârșitul slujbei deoarece prea puțini membri ai comunității ajungeau la timp pentru începutul Utreniei!"[3]

Diferențe între practica slavă și cea bizantină

În întâmpinarea necesităților lumii slave, imediat ce misiunea în rândul slavilor a început, a demarat și traducerea tipicului. Din cauza revizuirilor provenind din lumea mediteraneeană, la care s-au adăugat invaziile mongole, tipicul slav și-a pierdut conformitatea cu standardul liturgic al lumii bizantine. Acest fapt a fost conștientizat de Biserica Rusiei în secolul al XVII-lea. Revizuirea tipicului slav (împreună cu cea a cărților de cult) a dus la controversele care au dus la schisma Vechilor Credincioși în vremea Țarului Alexei și a Patriarhului Nikon al Moscovei.

Principalele diferențe dintre practicile liturgice bizantine și cele slave stau în originile lor diferite, în tipicul Sfântului Sava și respectiv studit, la care s-au adăugat revizuirile aferente. Cu toate acestea, tipicele grec, românesc și slav au fost în mare parte armonizate înainte de publicarea ediției lui Violakes a Tipicului Bisericii Mari în 1888.[4]

Pentru mai multe informații în acest subiect, a se vedea: Some differences between Greek and Russian divine services and their significance, de Arhiep. Vassili Krivoșin al Bruxelles-ului și Belgiei

Note

  1. The Festal Menaion (Tr. Mother Mary and Archimandrite Kallistos Ware, Faber and Faber, London, 1984), p. 543.
  2. The Festal Menaion (Tr. Mother Mary and Archimandrite Kallistos Ware, Faber and Faber, London, 1984), p. 543.
  3. The Festal Menaion (Tr. Mother Mary and Archimandrite Kallistos Ware, Faber and Faber, London, 1984), p. 543.
  4. The Festal Menaion (Tr. Mother Mary and Archimandrite Kallistos Ware, Faber and Faber, London, 1984), p. 542.

Legături externe - discuții despre tipic

Legături externe cu rubrici din tipic

Legături externe cu traduceri ale tipicului