Pretexte și justificări pentru necredință

Pretextele şi justificările pentru necredinţă sunt acele raţionamente eronate pe care unii oameni le folosesc şi le invocă în disputele verbale pentru a-şi justifica depărtarea faţă de credinţa creştin-ortodoxă, în ultimă instanţă faţă de Dumnezeu. Cele mai importante sunt: afirmarea incompatibilităţii între nenorociri (boli, suferinţă, necazuri, moarte) şi existenţa unui Dumnezeu iubitor şi milostiv, inchiziţia, invocarea dictonului ,,Crede şi nu cerceta", ,,păcătoşenia" preoţilor, ,,legitima" apărare, lipsa intermediarilor (Biserica, preoţii), amânarea pentru bătrâneţe, afirmarea nevinovăţiei în raport cu unele păcate grave, restrângerea domeniului lui Dumnezeu, îngăduinţa faţă de pedepsirea infractorilor, în special a criminalilor, largheţea morală.

Nenorocirile (boala, suferinţa, necazul, moartea)

Cei ce văd în orice nenorocire (boală, suferinţă, necaz, moarte) suferită de cineva aparent nevinovat un pretext de hulă, un motiv să zică:,,Ce vină avea săracul… nu putea Dumnezeu să-l salveze? De ce nu l-a iubit şi pe acela şi a permis aşa ceva (o suferinţă, o boală, un necaz care i se întâmplă cuiva)?

Răspuns:

De multe ori omul respectiv are chiar o vină. Există proverbul că ,,ce-şi face omul cu mâna lui…”. Dacă omul să zicem că bea şi se îmbolnăveşte nu poate spune că Dumnezeu e de vină. Sau dacă mănâncă prea mult şi se îngraşă, sau dacă fumează şi capătă diverse boli sau dacă este sedentar şi face diverse boli. Apoi uneori păcatele ne rămân nouă necunoscute dar Dumnezeu le ştie şi le pedepseşte. Proorocul Mica scrie: 12. Că bogaţii din cetate sunt plini de silnicie şi locuitorii grăiesc cuvinte mincinoase şi limba lor este numai viclenie în gura lor. 13. Şi Eu am început să te bat şi să te pustiesc din pricina păcatelor tale. (Miheia 6.13) Proorocul Ieremia spune şi el: Toţi prietenii tăi te-au uitat şi nu te mai caută; că Eu te-am lovit ca pe un vrăjmaş, cu pedeapsă crudă, pentru mulţimea fărădelegilor tale, pentru că se înmulţiseră păcatele tale Ier30.14. Aşadar uneori omul respectiv este pedepsit prin suferinţă pentru păcatele sale.

Alteori el suferă pentru păcatele părinţilor sau a înaintaşilor precum spune Decalogul ,,pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam”(Exod 20.5)

Uneori Dumnezeu îngăduie suferinţa, boala, împrejurările nefericite tocmai pentru îndreptarea respectivului, pentru a-i da încă o şansă de a se pocăi de păcatele sale. Astfel Dumnezeu a îngăduit o foamete pentru a-l determina pe fiul risipitor să se pocăiască. (Lc15.11-32). Similar Manase, împărat criminal, vrăjitor, idolatru a fost lăsat de Dumnezeu să fie prins de asirieni pentru ca, în această strâmtoare, să se smerească adânc în faţa lui Dumnezeu, să se pocăiască şi să se întoarcă la credinţa adevărată (2 Cron 33.11-20).

Alteori Dumnezeu îngăduie o boală pentru a îi face pe unii să nu cadă în anumite păcate. Apostolul Pavel are o boală, o ţepuşă în carne pentru că să nu se îngâmfe din pricina descoperirilor făcute lui de Dumnezeu, care nu vrea să-l vindece de acea boală, în pofida rugăminţilor lui stăruitoare. (2Cor12.7) În cazul lui Pavel boala i-a fost dată pentru a nu cădea în păcatul mândriei.

În unele cazuri Dumnezeu îngăduie moartea respectivului tocmai din iubire, ştiind că dacă moare atunci se va mântui, pe când dacă l-ar fi lăsat să mai trăiască ar fi căzut din credinţă şi în loc să ajungă în rai ar fi ajuns în iad.

Oricum, Dumnezeu este drept şi nu este cazul să ne dăm noi cu părerea pe cine trebuie să salveze şi pe cine nu căci în acest fel ne substituim lui Dumnezeu.

,,Păcătoşenia" preoţilor

Este exprimată prin ,, Lasă ca ştiu eu ce fac preoţii” Răspuns: Iată un pasaj din Evanghelia după Matei

1. Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,

2. Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;

3. Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac. (Mt23.1-3)

Aceasta idee a fost preluată de zicala populară: ,,Fă ce zice popa, nu ce face el”. Aşadar atât înţelepciunea lui Iisus cât şi cea populară ne zic acelaşi lucru: preoţii sunt şi ei oameni şi greşesc, educaţia creştină se face nu de îngeri sau de Dumnezeu direct, ci de oameni. Noi trebuie să urmăm ceea ce propovăduiesc preoţii, nu ceea ce fac greşit ei, aşa cum învaţă însuşi Mântuitorul.

,,Legitima” apărare

Exprimată prin formula:Nu cred în chestia cu ,,întoarcerii obrazului celalalt”. Face referire la următorul fragment:

38. Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte". 39. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. (Matei 5.38-39)

A întoarce obrazul celălalt înseamnă că:

1. Nu te încarci cu un păcat, acela al lovirii celuilalt.

2. Dacă întorci şi obrazul celălalt, celălalt se va ruşina şi nu te va lovi din nou

3. Cererea de socoteală pentru lovitură e suficientă, aşa cum a făcut Iisus. Iată fragmentul concret:

19. Deci arhiereul L-a întrebat pe Iisus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui.

20. Iisus i-a răspuns: Eu am vorbit pe faţă lumii; Eu am învăţat întotdeauna în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii şi nimic nu am vorbit în ascuns.

21. De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce au auzit ce le-am vorbit. Iată aceştia ştiu ce am spus Eu.

22. Şi zicând El acestea, unul din slujitorii, care era de faţă, I-a dat lui Iisus o palmă, zicând: Aşa răspunzi Tu arhiereului?

23. Iisus i-a răspuns: Dacă am vorbit rău, dovedeşte ce este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi? 24. Deci Anna L-a trimis legat la Caiafa arhiereul.(Ioan 18.19-24)

Deviza ,,crede şi nu cerceta”

Există destui oameni care cred că în Biblie ar exista deviza ,,crede şi nu cerceta". Nimic mai fals. Deviza ,,crede şi nu cerceta" aparţine duşmanului credinţei creştine, filosoful roman Celsus, sec 2, care a pus în gura apostolilor din primele veacuri această zicere, pe care ei, chipurile, ar fi folosit-o pentru a-i atrage la credinţă pe oamenii simpli.

Răspuns:Această deviză contravine Bibliei, după cum se vede din fragmentele următoare:

13. Şi m-am sârguit în inima mea să cercetez şi să iau aminte cu înţelepciune la tot ceea ce se petrece sub cer. Acesta este un chin cumplit pe care Dumnezeu l-a dat fiilor oamenilor, ca să se chinuiască întru el.(Eccl.1.13)

,,Mari sînt lucrările Domnului, cercetate de toţi cei ce le iubesc”(Ps111.2).

25. Şi eu m-am silit şi inima mea a cercetat şi a urmărit ştiinţa şi înţelepciunea şi buna chibzuială şi mi-am dat seama că răutatea este o nebunie, iar prostia este zănatică răutate.(Eccl7.25)

1. Argintul are zăcămintele lui de obârşie şi aurul are locul lui de unde-l scoţi şi-l lămureşti.

2. Din pământ scoatem fierul şi din stânca topită scoatem arama.

3. Omul a pus hotare întunericului şi cercetează până în cele mai depărtate adâncuri, sfredelind piatra ascunsă în umbră şi în beznă.

4. Un popor străin a săpat cărări pe sub pământ, uitate de piciorul celor de deasupra şi departe de oameni; scormonitorii se spânzură pe funii şi se clatină încoace şi în colo. (Iov28.1-4)

Fără intermediari

Pretextul pentru necredinţă este exprimat astfel:,,Nu am nevoie de intermediari, preoţi sau Biserică, eu am credinţa mea”

Răspuns: Iisus Hristos însuşi a fondat Biserica, după cum rezultă lămurit din fragmentul următor:

15. Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt?

16. Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.

17. Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri.

18. Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.

19. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri. (Matei 16.15-19)

Importanţa vitală a Bisericii este afirmată foarte clar de Iisus şi în următoarul fragment

15. De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. 16. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. 17. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş. 18. Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer. (Matei18.15-18)

Amânarea pentru bătrâneţe

Este exprimată prin expresia:,,Lasă că mă voi ocupa la bătrâneţe de Dumnezeu"

Răspuns:Cel care spune acest lucru refuză un ajutor incredibil de preţios pentru o lungă perioadă de timp. Pe lângă asta este posibil să moară dintr-o întâmplare nefericită (accidente, etc) până atunci. Se mai poate întâmpla să fie amăgit de diavol să tot amâne şi să moară necredincios.

Afirmarea nevinovăţiei în raport cu unele păcate grave

Este exprimată prin expresia: ,,Dar ce, am omorât pe cineva, am dat în cap cuiva pe stradă?”

Cel care exprimă acest pretext presupune că numai ucigaşii sau hoţii ajung în iad, ceea ce este neadevărat. Categoriile de păcătoşi care nu vor avea acces la împărăţia lui Dumnezeu sunt mult mai multe:

1. Ucigaşii
2. Necredincioşii, închinătorii la idoli (idolatrii), vrăjitorii, nepăsătorii faţă de cei înfometaţi, însetaţi, străini, bolnavi sau aflaţi în temniţă., nepăsătorii faţă de adevărurile credinţei., cel nepăsător care nu asigură familiei din casa sa un minim necesar vieţii. Acestea sunt păcate legate de credinţă
3. Hoţii, escrocii, lacomii, beţivii, chefuitorii. Acestea sunt păcate legate de bani, mâncare şi băutură.
4. Fricoşii
5. Pizmaşii
6. Cei scârboşi, cei întinaţi, cei care trăiesc în spurcăciune
7. Curvarii şi desfrânaţii, preacurvarii (adulterii), homosexualii, pervertiţii erotici . Acestea sunt păcate sexuale.( a se vedea desfrânarea)
8. Mânioşii
9. Mincinoşii, defăimătorii Acestea sunt unele păcate ale limbii.
10. Cei se seamănă certuri, cei ce creează dezbinări, cei ce creează diviziuni, cei ce creează gelozii.

Restrângerea domeniului lui Dumnezeu

Unii spun ca Dumnezeu nu se amesteca in cutare domeniu (d. e. fotbal), ci acţiunea lui se restrânge la sfera morală.

Răspuns: Dumnezeu are grijă de absolut toate aspectele vieţii.

Îngăduinţa, toleranţa faţă de ucigaşi şi ceilalţi infractori

Este exprimată prin formula:,,Creştin şi eşti de acord cu pedeapsa cu moartea…” Răspuns:

Potrivit Legii vechi ebraice, pedeapsa pentru ucigaşi, certificată de mărturia a cel puţin doi martori, era moartea(Fac 9.6; Exod 21.12-14; Lev 24.17; Num 35.33; Deut 19.12-13; 21). Sfinţii Părinţi au fost divizaţi în acestă privinţă, unii au susţinut-o, alţii nu. La ora actuală în lume există o împărţire în jumătăţi aproximativ egale între cei care susţin pedeapsa cu moartea şi cei care sunt împotriva ei.

Largheţea morală

Este exprimată prin ,,Hai să nu fim mai catolici decât Papa”

Răspuns: Pretextul este invocat de cei care simt nevoia de a avea libertatea să păcătuiască fără a fi monitorizaţi pentru fiecare ,,mic” păcat. De multe ori din ignoranţă ei nu-şi dau seama că păcatele lor nu sunt nicidecum mici sau de faptul că fie şi cele mici se adună şi formează obişnuinţe de care este foarte greu să scapi.

A se vedea şi

Necredinţa

Închinarea la dumnezei străini

Vrăjitoria

Astrologia

Nepăsarea

Hula

Cârtirea

Nesăbuinţa

Mândria

Boala

Suferinţa

Biserica

Preoţie

Libertate

Judecată

Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7.