Închinarea la dumnezei străini
Închinarea la dumnezei străini este un păcat împotriva Duhului Sfânt,[1][2] Cei ce se închină unor dumnezei străini încălcă prima poruncă a Decalogului:,,Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei/Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!” [3].
Cuprins
Creştinismul şi celelalte credinţe
Dumnezeu este unic[4]Creştinii acoperă 33% din populaţia globului(cca 55% catolici, 30 % protestanţi,15% ortodocşi). Teiştii necreştini (19-20%- islamul, 13%- hinduismul, 6% budismul, 6% religiile populare chinezeşti, 4%-religii tribale, şamanism, animism) acoperă 48-49% din populaţia globului, restul fiind non-religioşi (14% agnostici, umanişti, liber-cugetători, etc din care 2% atei-cf Enciclopediei Britanice). Zeii la care se închină neamurile nu au fiinţă[5] sau sunt draci.[6]
Slujirea sau închinarea la alţi dumnezei este interzisă.[7]Credincioşii adevăraţi refuză cu orice preţ închinarea la alţi dumnezei.[8] Rostirea numelor altor dumnezei este interzisă.[9]Locurile, obiectele de închinare, altarele acestora trebuiau nimicite cu desăvârşire.[10]Mâncatul din jertfele aduse altor dumnezei este interzis.[11]
Închinarea la alţi dumnezei era pedepsită cu moartea
Cine aducea jertfe altor dumnezei decât Domnului singur urma să fie nimicit cu desăvîrşire.[12]. Dacă era găsit cineva care mergea după alţi dumnezei, care să se închine lor şi să-i slujească după soare, lună sau toată oştirea cerurilor, acela urma să fie nimicit cu pietre pentru această urâciune.[13]Proorocul sau visătorul de vise care vestea cuiva un semn şi o minune şi se împlinea semnul sau minunea aceea de care i-a vorbit, el îndeamnând pe acea persoană să slujească altor dumnezei, acela urma a fi pedepsit cu moartea. Dumnezeu a pus la încercare credinţa.[14]Proorocul care avea îndrăzneala de a spune în Numele Domnului un cuvânt pe care El nu l-a spus (care va fi cunoscut după faptul că acesta nu se împlinea) sau proorocul ce vorbea în numele altor dumnezei urma a fi pedepsit cu moartea.[15]Dacă cineva apropiat (frate, fiu, fiică, nevastă, prieten apropiat) aţâţa pe cineva în taină să meargă după alţi dumnezei, acela urma a fi pedepsit cu moartea.[16]Cetăţile amăgite de închinătorii altei credinţe trebuiau nimicite cu desăvârşire.[17]
Poporul Israel şi închinarea la dumnezei străini
Unor popoare (heviţii, cananiţii şi hitiţii) nu trebuia să li se permită să locuiască în ţara evreilor pentru a nu deveni o cursă pentru aceştia.[18] Anumite popoare (hitiţi, amoriţi, cananiţi, fereziţi, heviţi, şi iebusiţi) trebuiau nimicite cu desăvârşire în luptă pentru ca evreii să nu cadă în capcana închinării la dumnezei străini.[19]Încuscrirea cu anumite popoare (hitiţi, pe ghirgasiţi, amoriţi, cananiţi, fereziţi, heviţi şi iebusiţi) era interzisă. [20]Solomon a făcut păcatul de a-şi lua neveste din neamurile interzise( moabite, amonite, edomite, sidoniene, hitite).[21]Domnul a prevestit curvia după alţi dumnezei a poporului Israel [22]şi poporul evreu a confirmat proorocirea Domnului.[23]Închinarea la alţi dumnezei a declanşat gelozia Domnului[24] şi a atras mânia Domnului.[25] Proorocii au fost trimişi să întoarcă poporul de la slujirea altor dumnezei.[26]Dumnezeu poruncise poporului evreu să nu-i fie teamă de alţi dumnezei.[27]Samuel i-a îndemnat pe copiii lui Israel să îndepărteze dumnezeii străini şi să se întoarcă la Domnul.[28]Ieroboam a fost prototipul închinătorului la dumnezei străini.[29]Amaţia s-a închinat la dumnezeii Edomului.[30]Când s-a smerit, Manase a înlăturat din Casa Domnului dumnezeii străini.[31]
Bibliografie
- Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
- Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
- English Standard Version Bible, 1971
- Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti
- Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
- Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4
Note
- ↑ Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, cap ,,Despre păcat", pag 395, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
- ↑ Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti, cap ,,Păcatul şi felurile lui", pag188
- ↑ Exod20.2-3
- ↑ Deut4.34-39, Mal2.10, Ioel2.27, Osea3.4, Is45
- ↑ Ier5.7, FA19.26, Gal4.8,1Cron16.26, Ier16.20, Ps96.5, Is37.18-19, Ier10
- ↑ Deut32.17
- ↑ Exod20.3, Deut5.7,6.14, 11.16, Deut7.16, Exod23.24, Deut12.30,31, 28.13-14, 29.18, Ps16.4
- ↑ Daniel 3.12-18
- ↑ Exod23.13, Ios23.7, Ps16.4
- ↑ Deut12.2, Deut7.5,1Cron14.12,2Imp19.18, Ier43.12-13,2Cron14.1-3, Is21.9
- ↑ Exod34.15,Num25.2, Ps16.4
- ↑ Exod22.20
- ↑ Deut17.1-5
- ↑ Deut13.1-4
- ↑ Deut18.20-22
- ↑ Deut13.6-11
- ↑ Deut13.12-18
- ↑ Exod23.28-33
- ↑ Deut20.16-18
- ↑ Exod34.16, Deut7.1-4, Jud3.6
- ↑ 3Regi11.1-13
- ↑ Deut31.16-22
- ↑ 1Sam8.8, 1Cron5.25, Ier1.16, Ier2.25, Ier3.13, Ier5.19, Ier11.10, Ier7.6-18, Ier16.11-13, Ier19.4-13, Ier44.1-8
- ↑ Deut32.16, Exod34.14,Deut6.14-15
- ↑ Deut29.22-26, Iosua23.
- ↑ Ier35.15
- ↑ 2Imp17.35-38
- ↑ 1Sam7.3
- ↑ 1Imp14.6-11, 2Cron13.8
- ↑ 2Cron25.14-20
- ↑ 2Cron33.10-19