Avraam
Avraam este un drept patriarh din Vechiul Testament, considerat strămoșul poporului evreu.
Biserica Ortodoxă face prăznuirea lui, împreună cu Dreptul Lot, nepotul său pe 9 octombrie, dar și în Duminica Sfinților Strămoși (duminica dinaintea praznicului Nașterii Domnului), dimpreună cu ceilalți strămoși ai Domnului Iisus Hristos.
Numele de Avraam
Numele de Avraam are două etimologii posibile:
- în babiloniană: "cel care iubește pe tatăl"
- în aramaică: "tatăl [Dumnezeu] este înălțat"
Viața
Originar din Haran, în Mesopotamia, sau din Ur, în Caldeea, Avraam a trăit către secolul al XIX-lea î.Hr. Viața sa este povestită de Moise în Cartea Facerii 12-35.
Personalitatea lui Avraam domină întreaga Biblie, în așa măsură încât unul din numele lui Dumnezeu este "Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov" (Ieș. 3, 6; Matei 22, 32; Marcu 12, 26; Luca 20, 37; Fapte 3, 13, 25).
În Noul Testament și în tradiția Bisericii în general, Avraam este un model al credinței față de Dumnezeu, pe care le-a dovedit în mai multe ocazii, cum ar fi părăsirea țării lui pentru a merge într-o țară pe care nu o cunoștea (Evrei 11, 8) sau disponibilitatea de a jertfi pe Isaac, fiul său. (Isaac nu este jertfit, îngerul Domnului oprește această jertfă, spunându-i lui Avraam să nu facă vreun rău copilului și face să apară un berbec care este jertfit.(Fac22.1-18) Întâmplarea este o încercare a credinței lui Avraam. Oricum la evrei sacrificiile umane erau interzise, fiind considerate un mare păcat, caracteristic unor popoare ale vremii-Lev18.21, Lev20.1-5, Deut12.29-32, Deut18.10, Ier7.31, Ier.32.35, 2Împ17.17, 2Împ23.10, 2Cron33.6, Ezec20.24-31, 2Regi3.26-27 (Facere 15, 6; 22, 1-19; Evrei 11, 17, 19; Iacov 2, 21).
Avraam este un model de credință și ascultare, de primire a străinilor.
Avraam este "prietenul lui Dumnezeu" (Isaia 41, 8; Iacov 2, 23), tatăl credincioșilor și al tuturor neamurilor (Matei 3, 9; Luca 3, 8; Ioan 8, 33-39; Romani 3, 27 - 4, 25; Galateni 3, 6-29).
Pentru lumea monahismului, patriarhul Avraam este un model de credință, ascultare, lepădare de voia proprie și înstrăinare (gr. xeniteia)[1].
Legături externe
- Sinaxar 9 octombrie, pomenirea dreptului Avraam și a nepotului său, Lot.
Note
- ↑ Sfântul Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuș, cap.3 „Despre înstrăinare”, 28-29. Sfântul Ioan Casian, Convorbiri III, 4–7.