Ziua Domnului

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Învierea Domnului
Pentru creștinul ortodox, ziua Domnului sau duminica este prima zi a săptămânii. Adesea, mai este numită și ziua a opta în cinstea Învierii Domnului și a vieții noi pe care El ne-a adus-o. În limba engleză sau alte limbi de origine germanică, numele zilei înseamnă ziua soarelui. În multe din limbile din jurul Mării Mediterane, numele acestei zile derivă din ziua Domnului în timp ce alte limbi, inclusiv cele slave, folosesc un cuvânt care derivă din cuvântul înviere.

Istoric

În Sfânta Scriptură iudeo-creștină, în Facere, săptămâna de șapte zile este definită prin descrierea eforturilor lui Dumnezeu în crearea lumii și a universului cu a șaptea fiind sabatul, care amintește de ziua de odihnă a Domnului. În vremurile apostolice, este menționat în Fapte faptul că se adunau împreună în prima zi a săptămânii pentru Jertfa Euharistică, zi numită Ziua Domnului în amintirea Învierii Domnului. Începând cu secolul al II-lea, Ziua Domnului a devenit zi de odihnă și ziua slujirii Sfintei Liturghii, înlocuind astfel sabatul evreiesc. În 325, Sinodul de la Niceea a declarat oficial că Ziua Domnului, duminica, este ziua de închinare a creștinilor ortodocși.

Calendarele civile

Acordarea de nume zilelor săptămânii a început când romanii au adoptat săptămâna de șapte zile din Egipt în primele secole ale epocii creștine folosind numele planetelor cunoscute pe atunci. Când popoarele germanice au adoptat săptămâna de șapte zile de la romani, ei au folosit numele zeităților teutonice la numirea zilelor săptămânii. Aceste nume romane și teutone au continuat să fie folosite până în zilele noastre, cu excepția faptului că numele primei zile a fost schimbat cu unul provenind din Ziua Domnului sau din Înviere în timp ce a șaptea zi poate fi numită sabat. În unele țări, calendarele civile au fost modificate, făcând ca luni să devină prima zi a săptămânii, iar duminica devenind a șaptea zi.

Practică

Practica slujirii Sfintei Liturghii în prima zi a săptămânii datează din vremurile apostolice. Pe atunci, prima zi a săptămânii era o zi de ceremonie aparte pentru comunitatea creștină care se aduna pentru prăznuirea frângerii pâinii așa cum se specifică Fapte 20:7 și 1 Cor 16:2. Mai târziu, Didahia din secolele I și al II-lea dă următoarea dispoziție: „În Ziua Domnului strângeți-vă împreună și frângeți pâinea. Și mulțumiți, după ce v-ați mărturisit păcatele ca jertfa voastră să fie curată.” Scriitorii creștini Sfântul Iustin Martirul și Tertulian, din secolele II și III, menționează adunarea credincioșilor pentru închinare în prima zi a săptămânii. Începând cu secolul al IV-lea, practica primelor secole de alocare a primei zile a săptămânii pentru adunare și odihnă a început să fie inclusă atât în codurile juridice civile cât și în canoanele bisericii. Pentru Biserica Ortodoxă, momentul exact al adoptării canoanelor îl constituie Sinodul de la Niceea.

Ziua a opta

Ziua sabatului este ziua a șaptea, este ziua de odihnă a lumii acesteia, ultima zi a săptămânii. Ziua, următoare, duminica, simbolizează prima zi a creației dar și ultima zi a Împărăției lui Dumnezeu, ziua a opta. Prima zi este, în plus, și ziua a opta, ziua de dincolo de hotarele lumii acesteia, ziua din lumea care va să vină, ziua de odihnă din Împărăția lui Dumnezeu. Numărul opt are o semnificație simbolică atât în tradiția spirituală ebraică cât și în cea creștină, unde semnifică mai mult decât completare și deplinătate. Opt semnifică Împărăția lui Dumnezeu și viața în lumea ce va să vină, șapte fiind numărul timpurilor din lumea aceasta pământeană. Pentru creștinii ortodocși, duminica este ziua învierii Domnului din morți, ziua judecății lui Dumnezeu și a victoriei anunțate de profeți. Duminica inaugurează prezența și puterea „împărăției ce va să vină”, deja prezentă în viața lumii acesteia. Este prăznuirea săptămânală a Sfintelor Paști.

Prăznuire

Liturgic, Ziua Domnului începe la apusul de sâmbătă, cu slujirea vecerniei. În multe parohii, după această slujbă, se țin spovedanii ale credincioșilor care se pregătesc pentru Împărtășanie în dimineața următoare. De asemenea, ei nu mai mănâncă nimic, de obicei începând cu miezul nopții. Înainte de Sfânta Liturghie de duminica dimineața, în multe parohii se slujește Utrenia, iar în altele doar se citesc Ceasurile. Sfânta Liturghie este întotdeauna slujită duminica dimineața înainte de amiază. Din cauza temei învierii care este nota zilei, credincioșii nu îngenunche la Liturghia de duminică, în unele parohii. În mod tradițional istoric, în această zi nu sunt permise rugăciuni pentru cei adormiți, parastase sau binecuvântarea crucilor de pe morminte, dar în practica curentă acestea au loc destul de des.

Imnografie

În fiecare duminică se cântă unul din glasurile următoare:

Troparul Învierii (Glas 1)

Piatra fiind pecetluită de iudei și ostașii străjuind preacurat Trupul Tău, înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, dăruind lumii viață. Pentru aceasta, Puterile cerurilor strigau ție, Dătătorule de viață: Slavă învierii Tale, Hristoase! Slavă împărăției Tale! Slavă iconomiei Tale, Unule Iubitorule de oameni!.

Condacul Învierii (Glas 1)

Ai înviat din mormânt, în mărire, ca un Dumnezeu, și lumea împreună cu Tine ai înviat-o; firea omenească Te laudă ca pe un Dumnezeu, moartea a pierit și Adam tresaltă, Doamne, și Eva, acum dezlegată fiind de legături, se bucură strigând: Tu ești, Cristoase, Cel ce dai tuturor învierea.

Troparul Învierii (Glas 2)

Când Te-ai pogorât la moarte, Cela ce ești Viața cea fără-de-moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii; și când ai înviat pe cei morți din cele de dedesubt, toate Puterile cerești au strigat: Dătătorule de viață, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă ție!

Condacul Învierii (Glas 2)

Ai înviat din mormânt, Mântuitorule atotputernic, și iadul văzând minunea s-a înspăimântat, morții s-au sculat, făptura privind se bucură de Tine și Adam împreună se veselește, și lumea, Mântuitorul meu, Te laudă pururea.

Troparul Învierii (Glas 3)

Să se veselească cele cerești și să se bucure cele pământești! Că a făcut biruință cu brațul Său Domnul, călcat-a cu moartea pe moarte, Cel Întâi-născut din morți S-a făcut; din pântecele iadului ne-a mântuit pe noi și a dat lumii mare milă.

Condacul Învierii (Glas 3)

Ai înviat azi din mormânt, Milostive, și pe noi din porțile morții ne-ai scos; astăzi Adam tresaltă și se bucură Eva și, împreună cu Profeții și Patriarhii, laudă neîncetat puterea dumnezeiască a stăpânirii Tale.

Troparul Învierii (Glas 4)

Propovăduirea Învierii cea luminată înțelegând-o de la înger ucenițele Domnului și lepădând osândirea cea strămoșească, Apostolilor lăudându-se au zis: Jefuitu-s-a moartea, sculatu-S-a Hristos Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.

Condacul Învierii (Glas 4)

Mântuitorul și Răscumpărătorul meu din mormânt, ca un Dumnezeu, i-a înviat din legături pe pământeni; porțile iadului le-a zdrobit și, ca un Stăpân, a înviat a treia zi.

Troparul Învierii (Glas 5)

Pe Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Duhul, Carele S-a născut din Fecioara spre mântuirea noastră, să-L lăudăm, credincioșii, și să I ne închinăm; că bine a voit a Se sui cu trupul pe Cruce și moarte a răbda și a scula pe cei morți, întru slăvită Învierea Sa.

Condacul Învierii (Glas 5)

În iad, Mântuitorul meu, Te-ai coborât și porțile sfărâmându-le ca un Atotputernic, pe cei morți, ca un Ziditor, împreună cu Tine i-ai înviat, acul morții, Cristoase, l-ai frânt și pe Adam din blestem l-ai dezlegat, iubitorule de oameni. Pentru aceasta strigăm către Tine: mântuiește-ne pe noi, Doamne.

Troparul Învierii (Glas 6)

Puterile îngerești la mormântul Tău și străjerii au amorțit și sta Maria la mormânt, căutând preacurat Trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul; întâmpinat-ai pe Fecioara, dăruind viață. Cela ce ai înviat din morți, Doamne, slavă ție!

Condacul Învierii (Glas 6)

Cu mâna cea începătoare de viață, pe toți cei morți din adâncurile întunecoase înviindu-i, dătătorul de viață, Cristos Dumnezeu, înviere a dăruit neamului omenesc; că este Mântuitorul tuturor, înviere și viață și Dumnezeu a toate.

Troparul Învierii (Glas 7)

Stricat-ai cu Crucea Ta moartea, deschis-ai tâlharului raiul; plângerea mironosițelor o ai schimbat și Apostolilor a propovădui ai poruncit că ai înviat, Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.

Condacul Învierii (Glas 7)

Nu va mai putea împărăția morții să-i țină legați pe oameni, că Cristos S-a coborât, sfărâmând și stricând puterile ei; legat este iadul, profeții cu un glas se bucură zicând celor ce erau în credință: a sosit Mântuitorul, ieșiți, credincioșilor, la înviere.

Troparul Învierii (Glas 8)

Dintru înălțime Te-ai pogorât, Milostive; îngropare ai luat de trei zile, ca să ne slobozești pe noi din patimi. Cela ce ești Viața și Învierea noastră, Doamne, slavă ție!

Condacul Învierii (Glas 8)

Înviind din mormânt, pe cei morți i-ai ridicat și pe Adam l-ai înviat; Eva tresaltă de învierea Ta și marginile lumii prăznuiesc scularea Ta din morți, Multmilostive.

A se vedea și

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ziua_Domnului&oldid=44516”