Cartea lui Isaia
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Cartea lui Isaia (gr. Ησαΐας) este una din cele 49 de cărți ale Vechiului Testament. În canonul scrierilor sacre iudaice, Cartea lui Isaia este socotită printre scrierile „profetice”, în subgrupul de „profeții ulterioare”, ir în canonul creștin al Bibliei ea este inclusă printre proorocii mari.
Cuprins
[ascunde]Autor
Tradiția creștină atribuie cartea proorocului Isaia, care a trăit în secolele VIII-VII î.Hr., și a cărui activitate este relatată în Cartea a IV-a a Regilor (sau Cartea a II-a a Cronicilor).
Savanții biblici din secolul XX vorbesc însă de trei autori diferiți pentru diferite părți ale cărții, pe care îi numesc: Proto-Isaia (pentru capitolele 1–39); Deutero-Isaia (capitolele 40–55), care ar fi un autor din secolul al VI-lea î.Hr. scriind pe la sfârșitul epocii captivității babibloneene; Trito-Isaia (capitolele 56–66), fragmente mai poetice, scrise în Ierusalim puțin timp după revenirea poporului din exil, probabil de mai mulți autori[1].
Structură
Cartea lui Isaia conține 66 de capitole:
- capitolele 1-9: Profețiile împotriva lui Iuda și Ierusalim - chemarea lui Isaia
- cap. 10-12: Profeții pentru restul poporului ales.
- cap. 13-23: Profeții către neamuri.
- cap. 24-27: Profeții eshatologice.
- cap. 28-35: Cuvânt pentru Samaria și Ierusalim.
- cap. 36-39: Istorie din timpul domniei lui Iezechia.
- cap. 40-55: Deutero-Isaia - profeții despre izbăvirea poporului lui Israel din mâinile babiboneenilor.
- cap. 55-66: Trito-Isaia - antologie de 12 pasaje diverse.
Isaia în creștinism
În Noul Testament, profeţiile lui Isaia sunt citate de Iisus Hristos şi apostoli de aproape de 50 ori în mod exact şi de vreo 40 de ori în mod liber. Isaia a dat lui Mesia numele de Emanuel, care se tâlcuieşte „Dumnezeu e cu noi”.
Isaia l-a prezis pe Mesia cu atâtea amănunte încât Sfinţii Părinţi l-au numit „Evanghelistul Vechiului Testament”.
Note
- Salt ↑ May, Herbert G. și Bruce M. Metzger. The New Oxford Annotated Bible with the Apocrypha. 1977, pp. 558–562