Cârtirea

Cârtirea este un păcat al limbii care constă în exprimarea nemulțumirii prin murmure, bombăneli sau critici. Ea poate fi îndreptată împotriva unor oameni sau împotriva lui Dumnezeu. Cârtirea este îndepărtată prin însușirea virtuții mulțumirii lui Dumnezeu.

Împotriva cârtirii

Apostolul Pavel le spune filipenilor să facă toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli. Apostolul Iuda amintește de unii păcătoși care, având păcate multe, aveau și pe cel al cârtirii Petru a venit fără cârtire acolo unde i se spusese.

Amintirea cârtirilor unor egipteni

Pavel le spune corintenilor: ,,Să nu cârtiți, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciți de Nimicitorul.” E vorba de Faraon și toți slujitorii lui care-și exprimau nemulțumirea și opoziția față de dorința israelienilor de a pleca din Egipt. Moise își instruiește poporul să ungă cu sânge pragul de sus și cei doi stâlpi ai ușii pentru ca atunci când urma să treacă Domnul să lovească Egiptul cu ultima urgie (moartea întâilor născuți din oameni și animale) să vadă sângele și să treacă de acea ușă, neîngăduind astfel Nimicitorului (diavol) să intre în casele copiilor lui Israel și să-i lovească. Pedeapsa Domnului era aceea de a îngădui lui Satan să lovească cu moartea pe întâii născuți egipteni.

Cârtirile poporului lui Israel

La un moment dat cârtirea a fost cauzată de setea din pustie a copiilor lui Israel, sau de foametea acestora. Uneori ea a fost cauzată de traiul alimentar modest, ceea ce a dus și la o pedeapsă din partea Domnului. Alteori a fost cauzată de teama de unele primejdii, cum a fost aceea simțită de poporul lui Israel în fața dușmanilor din țara Canaanului, pe care trebuia să-i înfrunte`` Cârtitorii au fost pedepsiți de Dumnezeu prin neîngăduirea de a intra în Țara Sfântă (ei fiind pedepsiți prin aceea că vor muri în pustie) iar iscoadele care au înmuiat inima frațilorlor sunt loviți cu moarte năpraznică. Domnul face o minune pentru a pune capăt cârtirilor și pedepselor cu moartea: face ca toiagul lui Aaron să înmugurească, să înflorească și să coacă migdale și să slujească astfel ca un semn pentru cei răzvrătiți.

O cârtire obișnuită

Adunarea poporul lui Israel a cârtit împotriva căpeteniilor lor din pricina unei aparente nedreptăți, aceea de a lăsa cu viață pe unele căpetenii inamice. De fapt, căpeteniile israeliților se legaseră cu jurământ că le vor lăsa în viață pe acele căpetenii fiindcă fuseseră mințiți cu viclenie de aceștia, cum că ar veni dintr-o țară îndepărtată și că sunt robii lor și îi convinseseră astfel să facă un legământ cu ei.

Omul nesăbuit își sucește calea și apoi cârtește împotriva Domnului

,,Nesăbuința omului îi sucește calea, și apoi cârtește împotriva Domnului cu inima lui”, spune înțeleptul Solomon.

Cârtirea din pricina dorinței de putere

Core, împreună cu Datan și Abiram și cu două sute cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntașii adunării, din cei ce erau chemați la sfat, și care erau oameni cu nume, s-au răsculat împotriva lui Moise. Răzvrătiții fuseseră aleși ca să fie întrebuințați la slujirea cortului Domnului, dar își doreau acum preoția și cârteau împotriva lui Aaron. Ei suferă o moarte nemaiauzită, aceea de a fi înghițiți de pământ.

Cârtirea și ochiul rău

Lucrătorii care au muncit la vie de dimineață cârteau împotriva gospodarului că le-a dat aceeași plată pe care le-a dat-o și celor care au muncit numai un ceas, deși aceasta era suma convenită de la început. Ei sunt catalogați de Iisus ca neîngăduind omului să facă ce vrea cu banii săi și ca având un ochi rău în această pilda a lucrătorilor viei.

Cârtirile fariseilor, cărturarilor, iudeilor

Cărturarii și fariseii au cârtit atunci când, Iisus, vindecând un slăbănog i-a zis: ,,Omule, păcatele îți sînt iertate!``, acuzându-l de hulă căci ei, nerecunoscând dumnezeirea Mantuitorului, spuneau că numai Dumnzeu poate ierta păcatele, neincluzându-l și pe Iisus. Iisus le spune că a zis așa tocmai pentru ca ei să știe că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele și astfel să recunoască în el pe Dumnezeu adevărat.

Fariseii cârteau pentru că Iisus mânca cu păcătoșii. Iisus le spune pilda oii pierdute, a banului vecinei și pilda fiului risipitor, arătându-le că așa cum nu cei sănătoși au nevoie de doctor ci cei bolnavi, tot așa nu cei drepți au nevoie de pocăință, ci cei păcătoși.

Iudeii cârteau împotriva lui Hristos, pentru că zisese: ,,Eu sunt pâinea care s-a pogorît din cer.`` (cuvântul dumnezeiesc pogorât din cer și întrupat) căci ei nu puteau crede acest lucru.

Cârtirile ucenicilor

Iisus le spune că acela care mănâncă trupul lui și bea sângele lui (taina împărtășaniei) va avea viață veșnică și El îl va învia în ziua de apoi. Mulți din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: ,,Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?`` Iisus, care știa în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le -a zis: ,,Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? Dar dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?(ceea ce va face când se va înălța la cer-). Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, sunt duh și viață.

Vremea Judecății

Abia la vremea Judecății cârtitorii vor lua învățătură.

Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6.
2. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1997, București, ISBN 973-9130-88-7.
3. Mitropolia Moldovei și Bucovinei- Concordanță biblică tematică, pag 43-44- cârtirea, ediție revăzută și completată de Pr. Vasile Dogaru și Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu și Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 2000, ISBN 973-9272-58-4.