Nepăsarea

Nepăsarea creştină este un păcat care constă în indiferenţa faţa de anumite valori şi reguli creştine, care se manifestă în variate domenii (educaţie, viaţă familială, căsătorie, sănătate, societate, justiţie, credinţă creştină). Nepăsarea în formele ei extreme (dezinteresul faţă de o minimă siguranţă materială a familiei, nepăsarea absolută faţă de cel aflat în nevoie, necredinţa îndărătnică până la moarte) îl exclude pe păcătos de la moştenirea vieţii veşnice dacă nu arată pocăinţă pentru păcatul săvârşit. Mijloacele de luptă împotriva acestui păcat sunt sporirea în virtuţile milei, prieteniei, iubirii aproapelui, mersul regulat la biserică, citirea Sfântei Scripturi.

Câteva situaţii comune

Neacoperirea unei gropi care a fost descoperită sau a fost săpată de cineva era pedepsită, în cazul morţii animalului căzut în ea, cu plata vitei în argint, urmând ca vita moartă să fie a stăpânului gropii (adică a celui neglijent).Neînchiderea unui bou despre care se ştia că obişnuia să împungă era pedepsită, în cazul uciderii altui bou, cu obligaţia de a înlocui boul omorât, urmând ca boul mort să fie al vinovatului. În cazul în care stăpânul nu închidea boul despre care se ştia că obişnuia să împungă, şi acesta ucidea un om, boul era omorât iar stăpânul era pasibil de pedeapsa cu moartea care putea fi înlocuită cu plata răscumpărării vieţii luate. Aceasta putea fi oricât de mare în cazul oamenilor liberi şi era de trei sicli de argint pentru sclavi. Ocolirea lucrului pierdut (vită, obiect) de aproapele este un păcat Apostolul Iacov îi mustră pe cei care, deşi ştiu să facă bine, nu îl fac şi preferă să se fălească cu lăudăroşenii deşarte. Nepăsarea faţă de duşman nu este o atitudine creştinească. Astfel dacă cineva întâlneşte boul sau măgarul rătăcit al duşmanului să i-l ducă acasăIar dacă vrăjmaşul cuiva este flămând, acesta să-i dea să mănânce, dacă este însetat, să-i dea să bea, căci astfel adună cărbuni aprinşi pe capul lui şi Domnul îi va răsplăti.

Nepăsarea în educaţia copiilor

Părintele care cruţă nuiaua îşi urăşte, de fapt, copilul, dar cine-l iubeşte îl pedepseşte îndată. Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale; fără nuiaua disciplinei (corecţiei) nu va dezlipită nesăbuinţa de inima copilului.. Un caz tipic este Adonia care, nefiind niciodată mustrat de tatăl său, David, s-a sumeţit până la a se întoarce împotriva propriului tată, făcându-se împărat fără ştirea acestuia.

Nepăsarea copiilor faţă de sfaturile şi mustrările părinţilor

La rândul lor copiii care nu-şi ascultă părinţii, ci le nesocotesc sfaturile, mustrările şi învăţăturile vor fi o amărăciune pentru aceştiaCel ce uită mustrarea va apuca pe căi greşite pe când cine ia seama la mustrare ajunge înţelept.

Nepăsarea faţă de datoria conjugală

Apostolul Pavel le spune celor căsătoriţi să nu se lipsească unul pe altul de datoria conjugală decât prin bună-îmvoială pentru un timp, pentru a se îndeletnici cu postul şi rugăciunea apoi să se împreuneze iarăşi pentru a nu fi ispitiţi de Satana din pricina nestăpânirii care ar putea duce (pe amândoi sau pe unul din ei) spre preacurvie.

Nepăsarea faţă de sănătate

Neîngrijirea sănătăţii trupului este un atentat la ,,templul Duhului Sfânt’’”

Tăinuirea

Dacă cineva, fiind pus subt jurământ ca martor, va păcătui, nespunând ce a văzut sau ce ştie, va cădea astfel sub vină. Potrivit legii ebraice, el trebuia să-şi mărturisească păcatul, apoi să aducă lui Dumnezeu ca jertfă de vină fie o oaie sau o capră ca jertfă ispăşitoare, fie, dacă nu-şi permitea, două turturele sau doi pui de porumbel, unul ca jertfă de ispăşire, iar celalalt ca ardere de tot sau, daca nu avea nici această posibilitate, să aducă un dar de ispăşire a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii, iar preotul urma să facă ispăşirea păcatului acestuia şi păcatul său era iertat.

Neîndeplinirea îndemnurilor predicate

Neîndeplinirea îndemnurilor şi principiilor predicate este un păcat de care se făceau vinovaţi şi cărturarii şi fariseii vremurilor lui Iisus, aşa cum ne încredinţează însuşi Mântuitorul

Nesocotirea stăpânirii

Nesocotirea stăpânirii este un păcat de care se făceau vinovaţi unii păcătoşi atei. Neascultarea, din mândrie, a judecătorului sau preotului însărcinat cu judecata cazurilor dificile se pedepsea cu moartea. Se scotea astfel răul din mijlocul lui Israel pentru ca tot poporul să audă şi să se teamă şi să nu se mai îngâmfe.

Păcate ale nepăsării care ne duc spre pedeapsa veşnică

Părintele care nu poartă grijă (eng.provide asigurarea unui minim necesar traiului) de familia lui, şi mai ales de cei din casa lui, (căci uneori copiii nu locuiesc în aceeaşi casă) s-a lepădat prin însuşi acest fapt de credinţă, fiind mai rău decât un necredincios. Este o credinţă moartă aceea lipsită de fapte bune faţă de cei goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,învaţă apostolul Iacov. Indiferenţa faţă de cel bătut cu sălbăticie şi jefuit de tâlhari din pilda samarineanului milostiv este un caz elocvent şi tipic.Indiferenţa faţă de săraci, văduve, orfani, străini este un păcat de care Iov s-a ferit.Cei indiferenţi faţă de cel aflat în lipsuri materiale, cel străin, cel bolnav, cel aflat în temniţă se vor duce în iad, în focul cel veşnic, aşa cum ne spune însuşi Mântuitorul. Stăpânirea cu asuprire şi asprime a oilor slabe, bolnave, rănite, rătăcite sau pierdute reprezintă mai mult decât nepăsare. Lacomii de avere care, prin natura lor, nu dăruiesc (fiind nepăsători faţa de cei aflaţi în nevoie), necredincioşii (care sunt nepăsători faţă de adevărurile credinţei creştine) de orice fel sunt printre aceia care nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu.

Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
2. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
3. English Standard Version Bible, 1971