Drept ebraic

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.

Legea ebraică sau Halakha (evr.: הלכה‎) reprezintă întregul corpus legislativ care reglementează viaţa comunităţii evreieşti, cuprinzând poruncile biblice (mitzvot) pozitive şi negative (613 în total), la care s-au adăugat mai târziu legislaţia talmudică (după sec. al VI-lea d.Hr.) şi rabinică. Legea ebraică nu distinge în general între legislaţia religioasă şi cea seculară (distincţie apărută mai târziu din întâlnirea dreptului roman cu normele interne ale Bisericii creştine), Halakha desemnând mai degrabă drumul de urmat în viaţa de zi cu zi de către poporul evreu, atât în cadru individual şi familial cât şi comunitar. Legea ebraică cuprinde prevederi de natură religioasă, rituală, morală, ţinând şi de viaţa familială şi comunitară.

În cele de mai jos ne vom referi la unele aspecte din Legea evreiască aşa cum apar ele în textul biblic propriu-zis, întrucât multe dintre acestea au constituit puncte de referinţă în formularea reglementărilor morale creştine şi în formularea dreptului canonic.

Rostul Legii ebraice

Halakha reprezintă practic aplicarea celor 613 porunci biblice; Legislaţia talmudică şi rabinică nu fac decât să clarifice şi să aprofundeze semnificaţiile şi implicaţiile acestora în viaţa de zi cu zi, rod al eforturilor colective ale tradiţiei rabinice. Diferitele şcoli de interpretare biblică au dus la interpretări diferite ale corpusului biblic încă din antichitate.

Împreună cu diferitele cutume şi tradiţii locale, acestea formau ansamblul codului religios, moral şi legal după care se călăuzea societatea evreiască a vremurilor vetero-testamentare şi neo-testamentare.

În exegeza biblică de natură teologică, diferitele aspecte ale Legii ebraice sunt organizate tematic. Redăm mai jos câteva elemente ţinând de practica juridică, penală, rituală şi politică.

Păcate pedepsite cu moartea

În Vechiul Testament, un mare număr de ofense, greşeli sau păcate erau considerate a fi de neiertat, având efecte ireversibile. Scopul sancţiunilor severe - pedeapsa cu moartea în special - era acela de a păstra sfinţenia comunităţii întregi. Nedreptatea aducea cu sine un fel de "impuritate" morală care risca să atragă mânia lui Dumnezeu asupra comunităţii şi retragerea ajutorului Lui, ca urmare a încălcării Legământului prin comiterea faptelor respective. Pentru acest motiv, de multe ori, în situaţii grave, salvarea comunităţii presupunea "nimicirea" celui vinovat.

Vrăjitorie, ghicire, chemarea morţilor, idolatrie

1. vrăjitorie, ghicire, chemarea morţilor(Exod22.18, Lev 20.27. Deut 13.1-18)
2. închinarea la alţi dumnezei prin aducerea de jertfe(Exod22.20), prin închinarea la oştirea cerului (Deut17.2-5), prin încercarea de atragere spre alţi dumnezei (Deut13.6-11) 20Cine aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur, să fie nimicit cu desăvârşire.(Exod22.20)

Grave ofense aduse lui Dumnezeu, împăratului şi autorităţii

1. hulă şi blestemul Numelui Domnului(Lev 24.10-16)
2. blestemarea unsului Domnului, împăratul (2Sam19.15-23). Solomon îl pedepseşte cu moartea pe Simei, care îl blestemase pe David. Acesta îi jurase lui Simei că nu-l va omorî., pedeapsa pentru aducerea de grele blesteme fiind amânată.

Când află de jurământul pe care Saul îl făcuse cu poporul potrivit căruia nimeni nu avea voie să mănânce miere şi în urma căruia vă fi blestemat cel care îl încalcă, Ionatan îl sfidează şi spune că tatăl său a tulburat poporul şi că înfrângerea filistenilor ar fi fost mai mare dacă poporul ar fi mâncat atunci din pradă pe care a găsit-o la vrăjmaşii lui. Saul vrea să-l pedepsească cu moartea pentru sfidarea blestemului dar poporul îl scăpă pe Ionatan. (1Sam14.24-46) Saul se face că nu-i aude pe unii oameni răi care spuneau ,,Ce ne poate ajuta acesta’’, îl dispreţuiau şi nu i-au adus niciun dar, iar când poporul cere pedepsirea cu moartea a acestora, Saul refuză spunând că nimeni nu va fi omorât în ziua respectivă căci atunci Domnul dăduse o izbăvire lui Israel.(adică înfrângerea amoniţilor) (1Sam 10.26-27, 11.12-13)

1. nerespectarea zilei Sabatului(Exod 31.15, Numeri 15.32-36)
2. refuzul, din mândrie, de a accepta decizia unui preot sau judecător într-un caz dificil de omor, neînţelegere sau rană(Deut 17.8)

Sfidarea unor reguli rituale

1. fabricarea tămâii şi folosirea ei în scopuri profane(Exod 30.34-38)
2. fabricarea untdelemnului pentru ungerea sfântă şi folosirea lui în scopuri profane(Exod30.22-33)
3. neîndeplinirea ritualului de curăţire după atingerea unui mort(Num19.11-13)
4. sustragerea de la actul circumciziei(Fac17.9-14)
5. refuzul consumării mielului pascal sau serbarea Paştelui în stare de necurăţie(Num9.13)

Păcate de natură sexuală

1. homosexualitate (Lev 20.13,18.22)- lucru scârbos; o mişelie
2. incest (Lev 20.11, 18.7; Deut 22.30; 27.20 Fac 49.4, 1Cor 5.1; Lev 20.17, 18.9,11, Ezec 22.11; Lev 20.12, 18.15; Ezec22.11; Lev 20.14, 18.17)
3. zoofilie(Lev 20.15-16, 18.23); în cazul femeii-mare mişelie ; sângele lor să cadă asupra lor!
4. relaţia sexuală în timpul ciclului(Lev 20.18,18.19)
5. adulterul femeii (Deut 5.22, Num 5.13)
6. curvia fetei reclamată de bărbat(Exod 22.13-21); curvia fiicei de preot atrăgea pedeapsa arderii în foc (Lev21.9)
7. curvia fetei logodite (Deut 21.23-24)
8. curvia (preacurvia) cu femeia măritată ori cu cea logodită (Deut 5.22, Num 5.13)

Alte cazuri

1. furtul unui om urmat de vinderea ori sechestrarea sa (Exod 21.16)
2. mărturie mincinoasă în caz de omor(Deut 19.15)
3. fiul neascultător şi îndărătnic, lacom şi beţiv(Deut 21.20)
4. lovirea părinţilor(Exod 21.15)
5. blestemarea părinţilor(Exod 21.17, Lev 20.9, Mc 7.10, Prov 20.20)

Moşteniri

Părinţii au datoria de a le lăsa copiilor o anumită agoniseală. Apostolul Pavel arată că nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor. Solomon spune că averea şi casa le moştenim de la părinţi.Legea moştenirii prevede împărţirea moştenirii între fii, întâiul-născut beneficiind de o parte dublă de moştenire(adică 2/3din total), celorlalţi fii revenindu-le cealaltă treimeÎn lipsa fiilor naturali, moştenitor putea fi un fiu adoptat, care putea fi un slujitor născut în casă, aşa cum se plânge Avraam, că va fi moştenit de Eliezer din Damasc.În cazul absenţei fiilor legitimi, moştenitoare sunt fiicele (cu condiţia să se mărite după cineva dintr-o familie din seminţia tatălui ei, apoi fraţii (dacă nu există fii şi nici fiice) şi apoi fraţii de tată (dacă nu există nici fii, nici fiice şi nici fraţi).Moştenitorii de drept pot fi dezmoşteniţi, cum s-a întâmplat cu Ruben, care a fost astfel pedepsit pentru că a îndrăznit să se culce cu Bilha, ţiitoarea tatălui său.sau îşi pot pierde singuri acest drept, cum s-a întâmplat cu Esau, care şi-a vândut dreptul de întâi-născut lui Iacob, în schimbul unei ciorbe de linte.Orice fată, care are o moştenire în seminţiile copiilor lui Israel, trebuie să se mărite după cineva dintr-o familie din seminţia tatălui ei, pentru ca fiecare din copiii lui Israel să-şi aibă moştenirea părinţilor săi.Tatăl poate decide lăsarea unei părţi din avere şi fetelor, cum face dreptul Iov cu cele trei fete ale sale.

Vătămarea trupească

Articolul principal Lovirea

Dacă, în urma vătămării, cel vătămat va putea să meargă sprijinit de un toiag, vinovatul va fi pedepsit doar cu plata despăgubirilor pentru zilele nemuncite şi cu îngrijirea vătămatului până la vindecare(Exod 21.18)

Dacă stăpânul loveşte cu băţul un rob şi acesta moare în urma loviturii, acesta va fi pedepsit cu moartea; dacă însă acesta mai trăieşte o zi, stăpânul nu va fi pedepsit căci este argintul lui.(Exod 21.20-21).

Dacă doi oameni se ceartă şi lovesc o femeie însărcinată şi ea va naşte înainte de vreme ei vor trebui să plătească despăgubire de o gloabă, plătită după hotărârea judecătorilor(Exod 21.22). Dacă stăpânul îşi loveşte robul şi acesta pierde un ochi sau un dinte stăpânul va trebui să-l elibereze(Exod 21.27).

Dacă un bou va împunge un om şi-l va omorî, boul va trebui omorât iar dacă boul avea obiceiul să împungă şi stăpânul ştia asta şi nu l-a închis, stăpânul va fi pedepsit cu moartea sau va plăti un preţ de răscumpărare(Exod 21.28-30).

Dacă boul împunge un rob şi-l omoară se vor plăti trei sicli de argint pentru stăpânul robului şi boul va fi ucis cu pietre(Exod 21.32).

Dacă un bou cade într-o groapă, stăpânul gropii va plăti stăpânului vitei preţul vitei în argint iar vita moartă va fi a lui(Exod 21.33-34)…

Omorul involuntar, accidental

Pedeapsa pentru omorurile involuntare, accidentale este exilul într-una din cetăţile de scăpare special amenajate în acest scop, întocmite special pentru că lungimea drumului să potolească mânia răzbunătorului sângelui”. Făptaşul va trebui să trăiască în cetăţile de scăpare până la moartea marelui preot. Nici el nu va putea să plătească vreo sumă de răscumpărare pentru a se întoarce în cetatea lui.

Ucigaş fără voie este acela care nu i-a întins laţuri aproapelui, şi nici nu i-a fost vrăjmaş înainte. Nu este ucidere dacă a)cel care aruncă ceva asupra cuiva fără să-l fi pândit, împinge pe aproapele său dar nu din vrăjmăşie, aruncă din nebăgare de seamă o piatră care-i poate pricinui moartea şi acesta moare b)dacă cineva aruncă asupra altcuiva din nebăgare de seamă o piatră care-i poate pricinui moartea şi moare, fără să-l urască şi fără să-i caute să-i facă rău. c)moartea a survenit printr-o lovire cu o piatră sau cu o unealtă de lemn care nu puteau provoca moartea în mod normal.d)moartea hoţului care este prins spărgând casa noaptea.e)dacă un om împinge pe aproapele lui fără veste şi nu din vrăjmăşie.

Uciderea

Uciderea înseamnă distrugerea chipului lui Dumnezeu, ceea ce face ca pedeapsa pentru ucidere să fie moartea.ea însemnând călcarea poruncii a 6-a a Decalogului. Ucigaş este acela care

a) ucide prin viclenie (prin întinderea de laţuri)b) ucide un om prin lovirea fie cu o unealtă de fier, fie cu o piatră sau cu o unealtă de lemn capabile de a produce moarteac) ucide prin împingere din ură sau prin lovire cu mâna din vrăjmăşied) ucide pe spărgătorul casei în timpul zilei. e)vătămarea corporală ce duce la moartea robului în mai puţin de o zi f)lovirea unei femei însărcinate soldată cu moartea bebeluşului

În acest caz răzbunătorul sângelui trebuie să-l omoare pe ucigaş, când îl va întâlni Iar dacă ucigaşul încearcă să se ascundă în cetăţile de scăpare, el va fi adus înapoi şi dat în mâinile răzbunătorului sângelui pentru a fi omorât. Pentru aceşti ucigaşi nu va putea fi primită vreo sumă de răscumpărare.

Violul

Violul pe câmp a unei fete logodite era pedepsită cu moartea făptaşului. Fata nu trebuia să păţească nimic, ea nu era vinovată de o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, căci era ca şi cu un om care se aruncă asupra aproapelui lui şi-l omoară.

Violul unei fecioare nelogodite cu parteneri prinşi în fapt, se pedepsea cu obligaţia de a plăti tatălui 50 de sicli de argint şi violatorul era obligat s-o ia de nevasta fără dreptul de a o putea repudia (goni) toată viaţa. Acest drept al bărbatului era prevăzut pentru cazul de curvie al femeii.

Un caz de calomnie

Calomnia bărbatului care-şi acuza nejustificat nevasta de preacurvie se pedepsea cu plata a o sută de sicli de argint şi interzicerea repudierii pentru toată viaţa.

Furtul

Articolul principal: Furtul

Furtul înseamnă încălcarea poruncii a 8-a din Decalogul primit de Moise de la Dumnezeu pe muntele Sinai.

Pedepsele pentru furt

Furtul se pedepsea de la 2 ori (în cazul găsirii lucrului), până la 4-5 ori (dacă este vorba de un bou sau o oaie tăiată sau vândută) şi 7 ori (dacă bunul respectiv este furat de foame-), iar dacă hoţul nu putea plăti despăgubirea, prin vânzarea bunurilor sale, era vândut ca rob. Dacă hoţul îşi recunoaştea furtul, el urma să restituie bunul, la care urma să adăuge o cincime din preţul acestuia şi, aducând o jertfă de vină, era iertat. Dacă hoţul intra într-o casă în timpul nopţii şi în urma luptei hoţul era omorât, stăpânul nu purta nicio vină. Dacă însă spargerea se petrecea în timpul zilei, proprietarul era pe deplin responsabil de eventuala moarte a hoţului. Furtul unui om era pedepsit cu moartea..

Legea prevedea dreptul oricui (străini, săraci, călători) de a mânca dintr-o vie oarecare dar fără să ia în vas sau de a culege spicele cu mâna dar fără a folosi secerea.

Mărturia a cel puţin 2 martori

În Cartea Deuteronomului se arată că orice acuzaţie împotriva cuiva nu avea valoare decât sprijinită pe mărturia a cel puţin doi martori.

Mărturia mincinoasă

Articolul principal Mărturia mincinoasă

Porunca a 9-a din Decalogul primit de Moise pe muntele Sinai incriminează mărturia mincinoasă.. În Exod există interdicţia de a ne uni cu cel rău pentru a face o mărturie mincinoasă pentru el.

Pedepsele pentru mărturie mincinoasă

Aceeaşi carte prevedea că, în caz de mărturie falsă, autorii urmau sa indure aceeaşi pedeapsă cu aceea pentru care au depus mărturie falsă, pentru a sluji de exemplu celorlalţi.Se scotea astfel răul din mijlocul poporului. În felul acesta, ceilalţi vor auzi şi se vor teme, şi nu se va mai face o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul cetăţii. În această privinţă nu trebuia să se manifeste milă ci să se ceară: viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.

În Levitic se menţionează ca martorul care tăinuia vreo informaţie îşi lua asupra lui păcat şi trebuia să aducă o jertfă de vină ispăşitoare

Robia

Robul evreu va putea sluji doar şase ani, în al 7-lea an urmând să fie eliberat fără despăgubire . Şi nu cu mâna goală ci cu daruri din toată averea ta şi fără părere de rău (Exod 21.2, Deut 15.12-18).El va ieşi aşa cum a intrat, cu sau fără nevastă. Dacă stăpânul i-a dat nevastă atunci el va ieşi singur. Dacă va declara că vrea să rămână la stăpânul lui pentru că îl iubeşte pe el şi îşi iubeşte şi familia atunci stăpânul său îi va găuri urechea cu o sulă şi va rămâne robul lui pe vecie(Exod 21.3-6, Deut 15.16-18).

Dacă cineva îşi va vinde fata ca roabă, stăpânul său va fi obligat ca, dacă nu-i va plăcea, să-i înlesnească răscumpărarea; dacă o va da fiului de nevastă, acesta va trebui să se poarte cu ea după dreptul fiicelor, indiferent dacă fiul său va mai lua o nevastă; iar dacă nu-i convin aceste lucruri ea va putea să plece fără nici o despăgubire (Exod 21.7-11).

Robul evreu va fi folosit ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic şi nu va putea fi pus să facă munca de rob (Lev 25.39-41). El nu va fi vândut cum se vând robii (Lev 25.41), nu va fi stăpânit cu asprime, ci cu teama de Dumnezeu (Lev 25.43,46,53).

Robii străini pot fi cumpăraţi (Lev 25.44,45) sau lăsaţi moştenire (Lev 25.46). Evreul căzut în robie va putea fi răscumpărat de unul din fraţii lui sau chiar de el însuşi, răscumpărarea fiind calculată raportat la numărul anilor care mai sunt până la anul de veselie. (Lev 25.46-54)

Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n'ascultă. (Prov29.19) Slujitorul pe care -l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu. (Prov29.21) Nu cleveti pe un slujitor la stăpînul lui, ca să nu te blesteme şi să te faci vinovat.(Prov30.10)

Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
2. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
3. English Standard Version Bible, 1971
4. Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti
5. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
6. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4

Alte surse

• w:Halakha, w:613 Mitzvot.