[[Image:Cercetarea 1.jpg|thumb|200px|right|Cercetător în domeniu medical]]

{{Spiritualitate didactică}}

'''Cercetarea''' este ,,o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor”.<ref>Ecl1.13</ref> Ea poate îmbrăca diverse forme: cercetarea lumii, lucrurilor în general, cercetarea istoriei, cercetarea [[Sfânta Scriptură|Scripturilor]], cercetarea morală a oamenilor, inclusiv cercetarea de sine care trebuie să preceadă împărtăşania, cercetarea celor necăjiţi pentru ajutorarea lor. [[Dumnezeu]] este cel care cercetează inimile şi rărunchii oamenilor. Din moment ce cunoaşterea (cercetarea) îngâmfă, precum spune apostolul Pavel<ref>1Cor8.1</ref>, ea trebuie însoţită permanent de [[smerenia|smerenie]]. [[Înţelepciunea]] este cu cei smeriţi, spune [[Solomon]]<ref>Prov11.2</ref> ,,Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa", arată acelaşi Solomon.<ref>Prov12.23</ref>

==Cercetarea de sine==

Apostolul Pavel scrie galatenilor:,,Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce -l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii."<ref>Gal6.4</ref> ,,Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul”, stă scris în Plângerile lui Ieremia.<ref>Pl3.40</ref>,, Veniţi-vă în fire, şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine.", scrie proorocul Sofonie.<ref>Sof2.1</ref>

Cercetarea de sine trebuie făcută şi înainte de [[euharistie|împărtăşanie]]:

==Cercetarea celor necăjiţi==

[[Apostolul Iacov]] scrie:,,Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii."<ref>Iac1.27</ref> [[Iov]] spune: ,,Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut."<ref>Iov29.16</ref>