Mulțumirea

Mulţumirea este o virtute creştinească. Ea se poate referi fie la mulţumirea adusă lui Dumnezeu, fie la mulţumirea cu situaţia dată. Omul trebuie să mulţumească lui Dumnezeu pentru darurile primite şi să mulţumească Domnului înainte de masă. El nu trebuie să uite să mulţumească, sau să mulţumească într-un mod nepotrivit precum fariseul din pilda vameşului şi fariseului sau să fie mulţumit de nefericirea duşmanilor săi. Pe de altă parte omul trebuie să fie mulţumit cu situaţia dată. Apostolul Pavel afirmă: ,,Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: ,,Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.`` El ne asigură că: ,,Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig.” Iar unul din câştiguri este chiar faptul că ,,omul cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat”, precum spune înţeleptul Solomon.

Mulţumirea adusă lui Dumnezeu

Jertfele de mulţumire

În vechea lege ebraică exista jertfa de mulţumire pe care trebuiau s-o facă atât oamenii obişnuiţi cât şi împăraţii.Proorocul Amos avertiza că jertfele de mulţumire fără dreptate şi neprihănire nu valorează nimic în ochii lui Dumnezeu.

Mulţumirile

Pe de altă parte existau mulţumiri pe care oamenii erau datori să le aducă lui Dumnezeu. Credincioşii aduceau mulţumiri lui Dumnezeu atât separat cât şi împreună, la sărbători Oamenii erau chemaţi să aducă mulţumiri ca jertfe. ,,Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu” spune psalmistul Cântecele Domnului erau însoţite de mulţumiri şi laude

Mulţumirile înainte de masă

Iisus a mulţumit lui Dumnezeu şi a înmulţit pâinile şi peştii şi oamenii au mâncat. Apostolul Pavel scrie:,, orice făptură a lui Dumnezeu este bună: şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţămiri” Acelaşi Pavel scrie:,,Dacă mănânc, aducând mulţumiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru, pentru care mulţumesc?/Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.

Uitarea mulţumirii

Uneori oamenii uită să mulţumească chiar şi când primesc un mare dar, cum s-a întâmplat cu cei 9 leproşi care n-au venit să mulţumească lui Iisus pentru vindecarea primită. Doar un singur lepros, care era samaritean, i-a mulţumit lui Iisus pentru vindecare.

O mulţumire făcută cu înălţare de sine

Vameşul şi fariseul

Alteori unii mulţumesc lui Dumnezeu într-un mod total nepotrivit înălţându-se pe sine. Mulţumirea către Dumnezeu a fariseului este una greşită căci el se considera neprihănit bazându-se pe o anumită corectitudine a sa şi, comparându-se cu ceilalţi, se înălţa pe sine dispreţuindu-i pe ceilalţi .``

Mulţumirile la Cina cea de Taină

Iisus binecuvântează pâinea (care este trupul Său) şi o dă ucenicilor apoi mulţumeşte lui Dumnezeu şi le dă vin (care este sângele Său).

Mulţumirea la învierea lui Lazăr

Iisus îi mulţumeşte lui Dumnezeu că L-a ascultat atunci când l-a înviat pe Lazăr, cel mort de 4 zile.

Mulţumirea pentru toate

,,Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Iisus Hristos”, spune apostolul Pavel efesenilor. Şi tesalonicenilor le scrie:,,Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Iisus, cu privire la voi. Similar vorbeşte colosenilor: ,,Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Iisus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.Apostolul Pavel îi mulţumea lui Dumnezeu în diverse situaţii.

Cererile şi rugăciunile să fie însoţite de mulţumiri

Apostolul Pavel scrie efesenilor:,,Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. ,,Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri”, scrie el colosenilor.

Sfaturi pentru apostoli

Apostolul Pavel le spune celorlalţi apostoli:,,Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.”

Îngerii aduceau slavă însoţită de mulţumiri lui Dumnezeu

Apostolul Ioan scrie în apocalipsa sa:

11Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrînilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pămînt în faţa scaunului de domnie, şi s-au închinat lui Dumnezeu,

12şi au zis: ,,Amin.`` ,,A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţămirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.``

Mulţumirea la răul altuia

Prorocul Obadia evocă o stare de mulţumire a duşmanilor cetăţii Iuda într-un moment greu al acestora:,,Nu trebuiai să te uiţi mulţumit la ziua fratelui tău, în ziua nenorocirii lui, nu trebuiai să te bucuri de copiii lui Iuda în ziua pieirii lor, şi nu trebuiai să vorbeşti cu semeţie în ziua strâmtorării!”

Omul cu inima mulţumită

Ioan Botezătorul le spune ostaşilor romani că a se mulţumi cu lefurile lor reprezintă una din condiţiile mântuirii lor:,,Nişte oştaşi îl întrebau şi ei, şi ziceau: ,,Dar noi ce trebuie să facem?`` El le -a răspuns: ,,Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţămiţi cu lefurile voastre.”

Apostolul Pavel afirmă: ,,Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: ,,Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.`` Iar în epistola către Timotei el scrie: Negreşit, evlavia însoţită de mulţămire este un mare câştig. Apostolul Pavel scrie filipenilor: ,,… m-am deprins să fiu mulţămit cu starea în care mă găsesc.

12Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă.

13Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.

14Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strâmtorarea mea. Iar unul din câştiguri este chiar faptul că ,,Omul cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat”, precum spune înţeleptul Solomon.

Există o stare de mare satisfacţie care este descrisă de Biblie ca fiind una în care omul este vesel şi cu inima mulţumită.. După o mare sărbătoare organizată de Solomon oamenii ,,au binecuvântat pe împărat, şi s-au dus în corturile lor, veseli şi cu inima mulţumită pentru tot binele pe care -l făcuse Domnul robului Său David, şi poporului Său Israel.