Septuaginta

Acest articol face parte din seria Vechiul Testament – Septuaginta
Pentateuhul și Legea lui Moise
Facerea – Ieșirea – Leviticul – Numerii – Deuteronomul
Cărțile istorice
Iosua Navi – Judecători – Rut I Regi – II Regi – III Regi – IV Regi I Cronici – II Cronici – I Ezdra – Neemia – Estera
Cărțile poetice
Cărți de înțelepciune Iov – Cartea Psalmilor – Pildele lui Solomon – Ecclesiastul
Alte cărți Cântarea Cântărilor – Plângerile profetului Ieremia
Cărțile Profeților
Profeții Mari Isaia – Ieremia – Iezechiel – Daniel
Profeții Mici, sau „Cei Doisprezece” Osea – Amos – Miheia – Ioil – Avdie – Iona – Naum Avacum – Sofonie – Agheu – Zaharia – Maleahi
Cărțile deuterocanonice și „bune de citit”
Tobit – Iudita – Baruh – Epistola lui Ieremia Cântarea celor trei tineri – III Ezdra – Cartea înțelepciunii lui Solomon Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) Istoria Susanei Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel I Macabei – II Macabei – III Macabei Rugăciunea regelui Manase
Persoane din Vechiul Testament
Patriarhi: Enoh – Noe – Avraam – Isaac – Lot Iacov (Israel) – Iosif – Moise – Aaron – Finees Judecători: Debora – Ghedeon – Samson Prooroci și Drepți: Ilie Tesviteanul – Elisei – Iezechia Isaia – Ieremia – Iezechiel – Daniel Iona – Osea – David – Solomon Avacum – Iov – Miheia – Maleahi - Baruh Samuel – Zaharia – Ioil – Naum – Amos
Regi Iuda (după diviziune): Roboam – Abia – Asa – Iosafat Atalia – Ioram – Ahazia – Ioas – Amația Ozia – Iotam – Ahaz – Iezechia (Ezechia) – Manase Amon – Iosia – Ioahaz – Eliachim (Ioiachim) Ioiachin (Iehonia) – Sedechia (Matania)
Regi Israel (după diviziune): Ieroboam I – Nadab – Baeșa Ela – Zimri – Omri – Ahab – Izabela Ahazia – Ioram – Iehu – Ioahaz – Ioas – Ieroboam al II-lea Zaharia – Șalum – Menahem – Pecahia – Pecah – Osea (rege)
Descoperiri arheologice biblice
Editați această casetă

Septuaginta (nume care derivă din latinescul „șaptezeci”, citată uneori prin LXX) este o traducere din secolul al III-lea î.Hr. a Scripturilor ebraice în grecește. Este Vechiul Testament canonic din Biserica Ortodoxă.

Istoric

Traducerea Septuagintei a avut loc în Alexandria la porunca regelui egiptean Ptolemeu al II-lea Philadelphos (283-246 î.Hr.), care dorea să extindă celebra bibliotecă din Alexandria astfel încât să includă înțelepciunea tuturor vechilor religii din lume. Deoarece greaca era limba oficială din Alexandria, Scripturile au fost în consecință traduse în această limbă. Filosoful Philon din Alexandria (cunoscut și sub numele Filon Iudeul) spune că un motiv al traducerii ar fi fost și acela de a suplini uitarea limbii ebraice de către evreii din diaspora. Conform altei ipoteze, Ptolemeu însuși s-ar afla la originea acestei inițiative, din dorința de a cunoaște codul de legi al unei comunități importante din Egipt, cum era comunitatea evreiască.

Scrisoarea lui Aristeas, cea mai veche mărturie cunoscută despre originea Septuagintei, descrie cum Ptolemeu a luat legătura cu marele preot Eleazar din Ierusalim și i-a cerut să îi trimită traducători. Din fiecare din cele doisprezece triburi ale lui Israel au fost aleși câte șase traducători, ajungându-se astfel la numărul larg acceptat de șaptezeci și doi (alte relatări vorbesc de șaptezeci sau de șaptezeci și cinci).

Termenul Septuaginta provine din expresia latină versio septuaginta interpretum („traducerea celor șaptezeci de interpreți”, sau, în limba greacă ἡ μετάφρασις τῶν ἑβδομήκοντα - „hē metáphrasis tōn hebdomēkonta”).

Inițial a fost tradusă doar Tora (primele cinci cărți), dar ulterior au fost adăugate traduceri ale altor cărți sfinte (și chiar compoziții) acestei colecții. În vremea Domnului, Septuaginta era Biblia folosită de majoritatea evreilor eleniști. Astfel, atunci când Apostolii au citat Scripturile evreiești în propriile lor scrieri, izvorul dominant pentru cuvintele lor l-a constituit Septuaginta (LXX). Dat fiind faptul că Evanghelia s-a răspândit cu precădere printre evreii eleniști, este evident că LXX urma să devină Biblia Bisericii primare. Pășind pe urmele acestor prime generații de creștini, Biserica Ortodoxă a continuat să considere Septuaginta ca fiind singurul text canonic al Vechiului Testament.

Există anumite diferențe între canonul Septuagintei și cel al Bisericii Romano-Catolice și creștinilor protestanți, bazate pe diferențe de tradiție a traducerii sau de doctrină.

Diferențe față de alte canoane creștine

Diferențele dntre canonul Septuagintei și cel al Bisericii Romano-Catolice (Vulgata) sunt minore și nu au fost niciodată subiectul controverselor dintre ortodocși și romano-catolici. Listele canonice sunt, în esență, aceleași (unele dintre nume sunt diferite) cu următoarele diferențe:

Septuaginta:
o coloană cu textul din Cartea I a lui Ezdra

• canonul latin nu conține I Ezdra (cu toate că îi folosește numele pentru ceea ce ortodocșii numesc II Ezdra);
• sunt numai 150 de Psalmi în canonul latin, în timp ce Septuaginta are 151 (iar Psalmii sunt numărați și împărțiți diferit între cele două canoane, deoarece canonul latin modern se bazează pe textul masoretic evreesc, deși Vulgata folosește numărătoarea Psalmilor din Septuaginta);
• Epistola lui Ieremia este în Septuaginta o carte separată, în timp ce în canonul latin este inclusă ca parte componentă în Baruh;
• canonul latin nu conține nici III și nici IV Macabei;
• deși tradiția romano-catolică folosea numărătoarea din Vulgata latină, care urmează Septuaginta, după Conciliul Vatican II, publicațiile romano-catolice, inclusiv Biblia catolică și textele liturgice, au început să folosească numărătoarea din textul masoretic ebraic.

Diferențele dntre canonul Septuagintei și canonul protestant provin din înțelegerea greșită a lui Martin Luther, din secolul al XVI-lea. Când el a tradus Vechiul Testament în germană, a crezut în mod greșit că cea mai veche sursă pentru Vechiul Testament ar fi în ebraică, prin urmare el a găsit și urmat așa-numitul Text masoretic (MT), un canon ebraic din secolul al IX-lea, compilat cu larghețe ca reacție față de afirmațiile creștinilor că Scripturile Vechiului Testament aparțin Bisericii. Astfel, MT este, de asemenea, baza textului Vechiului Testament din versiunea autorizată în limba engleză din secolul al XVII-lea („Versiunea Regelui James”).

Există numeroase diferențe între LXX (Septuaginta) și MT (textul masoretic). Astfel, MT nu conține următoarele texte:

• I Ezdra
• porțiunea din II Ezdra (pe care MT o numește simplu „Ezra”) numită „Rugăciunea regelui Manase”
• Cartea lui Tobit
• Cartea Iuditei
• porțiuni din Cartea Esterei
• Cartea înțelepciunii lui Solomon
• Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
• Cartea lui Baruh
• Epistola lui Ieremia, așa-numita „adăugare la Daniel” (Cântarea celor trei tineri)
• Istoria Susanei
• Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel
• Psalmul 151
• toate cele patru cărți ale Macabeilor.

În plus, în textul masoretic, Psalmii sunt numărați și împărțiți diferit.

Diferențe față de textul masoretic (MT)

Există variații interne multiple între Septuaginta și Textul masoretic. Textele sună diferit în multe locuri, dând Septuagintei un ton mult mai hristologic și care a fost în mod deliberat evitat atunci când masoreții au întocmit canonul lor anti-creștin. Aceste diferențe de nuanțe dovedesc faptul că Apostolii au folosit Septuaginta. Mai departe sunt prezentate câteva exemple de diferențe radicale în formulare (s-a folosit pentru textul Septuagintei traducerea Sf. Sinod de la 1914 și pentru textul masoretic traducerea lui D. Cornilescu):

	LXX	TM
Facerea 4:7	De ai fi adus drept și ai fi împărțit drept, n-ai fi păcătuit. Taci, la tine se va întoarce și tu îl vei stăpâni pe acela.	Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpânești.
Facerea 4:13	Şi a zis Cain către Domnul: "Mai mare este vina mea decât a mi se ierta mie".	Cain a zis Domnului: "Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi."
Ieșirea 21:16/17	Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, cu moarte să se omoare.	Cine va blestema pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.
Psalmul 39/40:6	Jertfe și prinoase nu ai voit, dar trup mi-ai săvârșit...	Tu nu dorești nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile...

Manuscrisele de la Marea Moartă

Odată cu descoperirea Manuscriselor de la Marea Moartă pe la mijlocul secolului XX, au fost recuperate multe exemplare ale Vechiului Testament ebraic din vremea Mântuitorului și a Apostolilor și chiar mai vechi. Pe baza acestor descoperiri de la Marea Moartă, savanții din ultima jumătate de secol au pus în evidență o asemănare puternică între Septuaginta și textele evreești pre-masoretice. Într-o recenzie a mai mulți astfel de savanți, Hershal Shanks notează că ”…multe texte ebraice [care sunt disponibile] constituie textul de bază pentru traducerile din Septuaginta…”. Mai departe, el precizează că ”…texte, cum ar fi 4QSama, arată că traducerile din Septuaginta sunt într-adevăr de încredere” și ”…acordă o autoritate nouă traducerilor grecești în fața textului masoretic”. Citându-l pe Frank Moore Cross (un coautor al cărții recenzate), Hershal continuă ”Putem doar spera să găsim o mai mare apropiere între tradiția Septuagintei din greaca veche și 4QSama decât a fost descoperită până în prezent în fragmentele noastre”.

Pe baza noilor informații furnizate de Manuscrisele de la Marea Moartă, savanții confirmă tradiția veche de milenii privind folosirea Septuagintei de către Biserica Ortodoxă.

A se vedea și

• Vechiul Testament
• Hexapla
• Sfânta Scriptură
• Vulgata

Legături externe

• Sir Lancelot C.L. Brenton, The Septuagint LXX: Greek and English, published by Samuel Bagster & Sons, Ltd., London, 1851 online
• Wikipedia.ro - Septuaginta