Templul din Ierusalim

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Țara Sfântă și Iudaismul
în timpul Mântuitorului
Curente religioase și partide politice
SaducheiiFariseii
EsenieniiZeloțiiIrodienii
Instituții
Sanhedrinul - Marele Preot
Templul din Ierusalim
Legea lui Moise
Oameni
Irod cel MareArhelauIrod Antipa
Irod Agripa al II-lea
Pilat din Pont
AnnaCaiafa
Iosif din ArimateeaFariseul Nicodim
Femeile mironosițe
Fotini samarineanca
Mariamna - Irodiada
Locuri
Ierusalim
BetleemNazaret
GalileeaMuntele TaborMarea Galileei
BetaniaGhetsimaniMuntele Măslinilor
Golgota
SamariaIerihon
Cezareea
Editați această casetă

Templul din Ierusalim este o construcţie impozantă, cu un perimetru de aproximativ 1500 m, reconstruit sub regele Irod cel Mare, şi apoi distrus de romani în anul 70 d. Hr.

Templul la poporul evreu

Templul reprezenta epicentrul vieţii religioase a poporului evreu. În fiecare zi se aduceau jertfe, se făceau rugăciuni şi ritualuri. Măcar o dată pe an, în perioada paştilor evreilor, credincioşii veneau în pelerinaj din toată Ţara Sfântă; cu această ocazie se jertfea mielul pascal care mai apoi era consumat acasă.

Templul în Vechiul Testament

  • Fc. 22, 2: Jertfa lui Avraam; Muntele Moria
  • 2Rg. 7, 1-17: David vrea să-I construiască o casă lui Dumnezeu
  • 2Rg. 24, 18-25: David cumpără aria lui Aravna
  • 3Rg. 7, 51: Construirea templului lui Solomon
  • 3Rg. 8: Ungerea templului
  • Is. 6, 1-8 : Viziunea proorocului Isaia în templu
  • Ir. 7, 1-15: Iată templul Celui Veşnic
  • 4Rg. 11, 1-20: Moartea lui Atalia la ieşirea din templu
  • 4Rg. 12, 1-22: Repararea în timpul stăpânirii regelui Ioaş
  • 4Rg. 22, 1-20: Cartea Legii găsită în templu
  • Iz. 8, 1-18: Viziunea lui Iezechiel despre idoli
  • Iz. 10, 18-22: Slava lui Dumnezeu părăseşte templul
  • 4Rg. 24,18; 25,1-9: Distrugerea templului de către Nabuccodonosor 587
  • Iz. 40; 44: Visiunea noului templu: noul Ierusalim
  • Ezr. 6, 3-5: Reconstrucţia şi ungerea templului
  • 1Mac. 1, 20-42: Devastarea templului de către Antioh Epifan
  • Dt. 6, 4-9: „Ascultă, Israele”: poporul ales
  • Dt. 7, 7-11: Zidul Plângerii
  • Ies. 29, 38-42: Jertfele zilnice
  • Nm. 28; 29: Ritualul jertfelor
  • Lv. 16, 17-19: Ritualul marii zile a ispăşirii

Templul în Noul Testament

  • Lc. 1, 5-15: Vestea naşterii Sfântului Ioan Botezătorul
  • Lc. 2, 22-38: Întâmpinarea Domnului
  • Lc. 2, 40-52: Găsirea lui Iisus copil în templu
  • Lc. 4, 9-13: Ispitirea lui Iisus pe aripa templului
  • In. 2, 13: Izgonirea negustorilor (porticul lui Solomon), vezi şi Mc. 11, 15-19
  • In. 2, 18: Iisus, noul templu, vezi şi Mt. 27, 51
  • In. 8, 12: Lumina lumii
  • In. 5, 14: Iisus îl întâlneşte pe beteagul vindecat la Vitezda
  • In. 7, 1-53: Dajdia Cezarului / Căutaţi slava lui Dumnezeu
  • In. 8, 2-11: Femeia adulteră
  • In. 8, 51-59: Discuţii cu evreii
  • Mt. 21, 23: Cu ce putere faci acestea?
  • In. 11, 45-53: Uneltiri împotriva lui Iisus
  • Mc.12, 42-44: Banul văduvei
  • Mt. 24, 1-25: Vestirea distrugerii templului
  • Mt.27, 3-10: Iuda dă înapoi cei 30 de arginţi
  • FA 3: Vindecarea unui neputincios
  • FA 21, 15-29: Sfântul Pavel în templu

Iisus şi Templul

În timpul vieţii Sale pământeşti, Iisus a practicat şi aprobat ritualurile cultuale de la Templul din Ierusalim, dar a condamnat formalismul şi ipocrizia care cuprindeau uneori aceste practici (Matei 5, 23 ş.u.; 12, 2-7; 23, 16-22; Luca 2, 20-50). El cere ucenicilor săi evrei să respecte Templul (Matei 21, 12-17; Marcu 11, 11-17; Luca 19, 45 ş.u.), dar anunţă în acelaşi timp apropiata sa distrugere (Mt 23, 38 ş.u.; 24, 2; 26, 60 ş.u.; 27, 39 ş.u.). La moartea Sa pe cruce catapeteasma Templului se rupe în două şi Templul îşi pierde caracterul său sacru (Matei 27, 51; Marcu 15, 38; Luca 23, 45).

Credincioşii creştini au văzut în Iisus Hristos adevăratul Templu, templul trupului care se reconstituie la înviere şi care devine adevăratul loc de cult (Ioan 2, 19-21).

Creştinii şi Templul

După ce ucenicii evrei au frecventat un timp Templul (Fapte 2, 46; 3, 1-11; 21, 26), creştinii din evrei şi din păgâni au considerat că Biserica (în sensul de comunitate locală) este adevăratul Templu, având ca piatră de temelie pe Hristos (I Corinteni 3, 16 ş.u.; II Corinteni 6, 16-18; "piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos" - Efeseni 2, 20).

Fiecare creştin este templu al lui Dumnezeu (I Cor. 3, 17) sau templu al Duhului Sfânt (I Cor. 6, 19), piatră a templului nefăcut de mână omenească despre care au vorbit proorocii (Isaia 66, 1 ş.u.; Fapte 7, 49-51; 17, 24).

Imaginea Bisericii ca adevărat templu având ca temelie pe Hristos este preluată de literatura creştină timpurie, cum ar fi în Păstorul lui Herma (vedenia a 3-a, a turnului).

La rândul lui, sfântul Marcu Ascetul preia imaginea templului, ca să vorbească despre omul botezat: "Templul este lăcaşul sfânt al sufletului şi al trupului şi este zidit de Dumnezeu. Altarul este masa nădejdii aşezată în acest templu. Pe ea se aduce de către minte şi se jertfeşte gândul cel întâi născut al fiecărei întâmplări ca un animal întâi născut adus ca jertfă de ispăşire… Acest templu are şi el un loc tainic în partea dinăuntru a catapetesmei. Acolo a intrat Iisus ca Înaintemergător, locuind de la Botez în noi… Acest loc este încăperea cea mai dinăuntru care deschizându-se, arhiereul ceresc primeşte gândurile întâi născute ale minţii şi le mistuie în focul dumnezeiesc de care spune că a venit să-l arunce de pe pământ." (Sfântul Marcu Ascetul, "Răspuns acelora care se îndoiesc despre Dumnezeiescul Botez", Filocalia I, p. 283).

Templul şi biserica în arhitectură

Arhitectura bisericilor creştine reia într-o anumită măsură arhitectura Templului din Ierusalim, cu structura ei: pronaos, naos, altar cu sfânta masă.

Templul ceresc

În Epistola către Evrei, Apostolul Pavel vorbeşte adesea despre templul sau cortul ceresc (după imaginea celui pământesc), în care a intrat Iisus Hristos, singur Mare Preot, după rânduiala lui Melchisedec, pentru a deschide tuturor calea spre Dumnezeu prin jertfa Sa (Evrei 4, 14; 6, 19 ş.u.; 9, 11-14, 24; 10, 19 ş.u.).

În Apocalipsă, templul ceresc (Apoc. 5, 6-14; 7, 15) este în ultimă instanţă însuşi Dumnezeu şi Mielul (Apoc. 21, 22).

Descoperirea unui sigiliu la Ierusalim

În 25 decembrie 2011 s-a anunţat găsirea unui mic sigiliu de lut sub Oraşul Vechi din Ierusalim. Pe sigiliu sunt scrise două cuvinte în aramaică care se tălmăcesc:,,pur pentru Domnul". Sigiliul era folosit pentru a aproba un obiect folosit în cadrul unui ritual, cum ar fi uleiul sau un animal sacrificat. ,,Sigiliul este prima dovadă arheologică legată de practicile rituale din templu", a spus arheologul Reich, de la Universitatea din Haifa. În plus, el este primul sigiliu scris din a perioada sec I î.e.n-70 e.n (an în care romanii au distrus templul din Ierusalim). Sigiliul a fost descoperit în cursul unor săpături desfăşurate de arheologi aparţinând Israel Antiquities Authority. Este printre puţinele artefacte legate de Templu. Sigiliul a fost găsit chiar lângă Templu.[1][2][3][4][5][6][7]Sigilii similare sunt menţionate în Mişna (Tractate Shekalim 5:1-5): Oricine cere libaţii, va merge la Yohanan, care este responsabil de sigilii şi îi va da (suma potrivită) de bani şi va primi în schimb un sigiliu. El va merge apoi la Ahiyah, care este responsabil cu libaţiile, îi va da lui sigiliu şi va primi libaţiile de la el. [8]

Note

Bibliografie

  • Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2