Leviți

Acest articol face parte din seria Vechiul Testament – Septuaginta
Pentateuhul și Legea lui Moise
Facerea – Ieșirea – Leviticul – Numerii – Deuteronomul
Cărțile istorice
Iosua Navi – Judecători – Rut I Regi – II Regi – III Regi – IV Regi I Cronici – II Cronici – I Ezdra – Neemia – Estera
Cărțile poetice
Cărți de înțelepciune Iov – Cartea Psalmilor – Pildele lui Solomon – Ecclesiastul
Alte cărți Cântarea Cântărilor – Plângerile profetului Ieremia
Cărțile Profeților
Profeții Mari Isaia – Ieremia – Iezechiel – Daniel
Profeții Mici, sau „Cei Doisprezece” Osea – Amos – Miheia – Ioil – Avdie – Iona – Naum Avacum – Sofonie – Agheu – Zaharia – Maleahi
Cărțile deuterocanonice și „bune de citit”
Tobit – Iudita – Baruh – Epistola lui Ieremia Cântarea celor trei tineri – III Ezdra – Cartea înțelepciunii lui Solomon Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) Istoria Susanei Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel I Macabei – II Macabei – III Macabei Rugăciunea regelui Manase
Persoane din Vechiul Testament
Patriarhi: Enoh – Noe – Avraam – Isaac – Lot Iacov (Israel) – Iosif – Moise – Aaron – Finees Judecători: Debora – Ghedeon – Samson Prooroci și Drepți: Ilie Tesviteanul – Elisei – Iezechia Isaia – Ieremia – Iezechiel – Daniel Iona – Osea – David – Solomon Avacum – Iov – Miheia – Maleahi - Baruh Samuel – Zaharia – Ioil – Naum – Amos
Regi Iuda (după diviziune): Roboam – Abia – Asa – Iosafat Atalia – Ioram – Ahazia – Ioas – Amația Ozia – Iotam – Ahaz – Iezechia (Ezechia) – Manase Amon – Iosia – Ioahaz – Eliachim (Ioiachim) Ioiachin (Iehonia) – Sedechia (Matania)
Regi Israel (după diviziune): Ieroboam I – Nadab – Baeșa Ela – Zimri – Omri – Ahab – Izabela Ahazia – Ioram – Iehu – Ioahaz – Ioas – Ieroboam al II-lea Zaharia – Șalum – Menahem – Pecahia – Pecah – Osea (rege)
Descoperiri arheologice biblice
Editați această casetă

Leviții (gr. levites, ebr. lewi) erau descendenți ai tribului sacerdotal al lui Levi (Deuteronom 33, 8-11; Luca 10, 32; Ioan 1, 19; FA 4, 36; Evrei 7, 11), foști preoți ai altarelor de prin sate.

Vechiul Testament

Unul din cele douăsprezece triburi ale lui Israel (copiii patriarhului Iacov), tribul lui Levi, din care proveneau și Moise și fratele său Aaron, au fost desemnați de Dumnezeu prin Moise după ieșirea din Egipt drept slujitori ai altarelor Dumnezeului celui viu: „Iată acum și binecuvântarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a binecuvântat pe fiii lui Israel înainte de moartea sa. [...] Pentru Levi a zis: [...] Învaţă pe Iacov legile Tale și pe Israel poruncile Tale; pune tămâie înaintea feței Tale și arderi de tot pe jertfelnicul Tău.” (Deuteronumul 33, 1, 8, 10).

Mai precis, cartea Ieșirii desemnează expres seminția lui Aaron ca începători ai leviților: ”Eleazar, fiul lui Aaron, și-a luat de femeie pe una din fiicele lui Putiel și aceasta i-a născut pe Finees. Aceștia sunt începătorii familiilor strămoșești ale leviților.” (Ieșirea 6, 25).

În cartea Leviticului leviții sunt desemnați adesea ca „preoți” prin expresia, repetată de zeci de ori în această carte, „preoții, fiii lui Aaron”. Cartea Leviticului explică în detaliu tot cultul și toate jertfele poporului ales al lui Israel și rolul leviților sau al preoților în cultul Vechiului Testament.

Noul Testament

În epoca Noului Testament leviții erau un soi de cler inferior care nu mai avea acces la altar (2 Regi 23, 9; Ezdra 44, 10-16), ci erau însărcinați cu slujirile anexe ale cultului iudaic: executarea muzicii, pregătirea sacrificiilor, perceperea zeciuielii (Evrei 7, 5, 9). Tot leviții erau cei care asigurau poliția Templului de la Ierusalim.

În parabola omului căzut între tâlhari sau a bunului samaritean (Luca 10, 25-37), Mântuitorul Iisus Hristos pune în antiteză un preot al Vechiului Testament și un levit, cărora nu le-a păsat de cel rănit, cu un samaritean, care s-a îngrijit de cel rănit, ca să răspundă la întrebarea unui învățător de lege „Și cine este aproapele meu?” cu „cel care a făcut milă cu el” (cel rănit).

Surse

• Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975, p.337
• Sfânta Scriptură