Hula

Hula (sl. хоула - hula) sau blasfemia (lat. blasphemia, de la lat. blasphemare) este un păcat al limbii care constă în a vorbi defăimător sau batjocoritor la adresa lui Dumnezeu și a celor sfinte (Biserica, sfinții, icoanele, cultul etc.). Și înjurăturile de cele sfinte sunt tot o formă de hulă sau blasfemie. Cele mai importante cauze ale hulei sunt: sărăcia, bogăţia, durerea, păcatele drepţilor. Mijloacele de luptă împotriva acestui păcat sunt: deschiderea faţă de credinţa creştină, citirea Sfintei Scripturi, mersul regulat la biserică, rugăciunea.

Caracterizare generală

Iisus Hristos arată că hula se numără printre acele lucruri care îl spurcă pe om pentru că iese din inima sa.Porunca a treia din Decalog exprima interdicţia de a lua Numele Domnului în deşert., acest lucru Dumnezeu nelăsându-l nepedepsit. În Exod stă scris: Să nu huleşti pe Dumnezeu, şi să nu blestemi pe mai marele poporului tău.

Cauze: sărăcia, bogăţia, durerea, păcatele drepţilor

Iov şi prietenii săi-I. Y. Repin, sec al XIX-lea, The State Russian Museum, St. Petersburg; Nevasta lui Iov îl îndeamnă pe acesta la hulă dar Iov refuză, făcând-o nesăbuită

Agur se roagă lui Dumnezeu să nu-i dea nici sărăcie, nici bogăţie, ci să-i dea pâinea care-i trebuie, ca nu cumva, în belşug, să se lepede de Dumnezeu şi să zică: ,,Cine este Domnul?`` sau ca nu cumva, în sărăcie, să fure, şi să ia în deşert Numele Dumnezeului lui. Proorocul Isaia arată şi el că atunci când poporul va pribegi prin ţară, apăsat şi flămând, şi, când îi va fi foame, se va mânia, şi va huli pe Împăratul şi Dumnezeul lui.Apostolul Ioan arată în Apocalipsa că el a văzut cum unii oameni, fiind îndureraţi de urgiile (arşiţa, grindină) căzute peste ei, au hulit Numele lui Dumnezeu sau pe Dumnezeu şi nu s-au pocăit de faptele lor. Văzând boala şi suferinţa soţului, nevasta lui Iov îl îndeamnă pe acesta să-L blesteme pe Dumnezeu şi să moară dar Iov îi răspunde că vorbeşte ca o femeie nesăbuită şi că omul trebuie să primească de la Dumnezeu atât binele cât şi răul. Pentru că David l-a ucis pe Urie Hetitul cu sabia fiilor lui Amon (prin tentativa de omor care este şi ea un fel de ucidere), astfel dispreţuind pe Dumnezeu, Acesta îl pedepseşte prin faptul că de-atunci înainte niciodată nu se va depărta sabia din casa lui, iar pentru preacurvia cu nevasta acestuia, Batşeba, lucrată pe ascuns, Dumnezeu va ridica nenorocirea din casa sa, luând pe nevestele lui şi dându-le altuia să se culce cu ele în faţa întregului Israel. Dumnezeu i-a iertat păcatul şi el nu va muri dar pentru că a făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească, săvârşind fapta aceasta, fiul care i se va naşte va muri.Iisus arată că Numele lui Dumnezeu este hulit printre Neamuri din pricina iudeilor care nu respectă ceea ce propovăduiesc, ci fură, preacurvesc, fălindu-se cu legea, dar călcând-o.

Pedepse

David l-a ucis pe hulitorul Goliat cu o praştie, apoi i-a tăiat capul

Cel ce blestema pe Dumnezeu urma să-şi ia păcatul pentru fapta sa , iar blestemarea Numelui Domnului (hula împotriva Numelui Domnului) se pedepsea cu moartea. Hula împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertată îi avertizează Iisus pe farisei.Imeneu şi Alexandru sunt aceia care, căzuţi din credinţă, au fost daţi pe mâna Satanei ca să înveţe să nu hulească, arată apostolul Pavel.Moartea nemaiauzită a unor oameni poate fi un indiciu de hulă.

Cazuri de hulă

Înainte de convertire, apostolul Pavel fusese un hulitor şi unul care-şi dădea silinţa să-i facă pe creştini să hulească. O reprezentaţie de hulă dă uriaşul filistean războinic Goliat, filisteanul, care blestemă îndelung pe Dumnezeu şi care va fi înfrânt de David cu praştia sa. O adevărată demonstraţie de hulă face şi Rabşache, slujitorul lui Sanherib, împăratul Asiriei.. La venirea a doua a Mântuitorului mulţi oameni vor fi hulitori, foarte răi şi cu o evlavie făţarnică.Antihristul va veni rostind vorbe de hulă împotriva lui Dumnezeu.

Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
2. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
3. English Standard Version Bible, 1971
4. Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti
5. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
6. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4