A treia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan

Acest articol face parte din seria Noul Testament
Evangheliile și Faptele Apostolilor
Matei – Marcu – Luca – Ioan
Faptele Apostolilor
Epistolele Sfântului Apostol Pavel
Romani I Corinteni – II Corinteni Galateni – Efeseni Filipeni – Coloseni I Tesaloniceni – II Tesaloniceni I Timotei – II Timotei Tit – Filimon Evrei
Epistolele sobornicești
Iacov I Petru – II Petru I Ioan - II Ioan – III Ioan Iuda
Apocalipsa
Apocalipsa lui Ioan
Persoane din Noul Testament
Iisus Hristos – Fecioara Maria – Dreptul Iosif Ioachim și Ana – Ioan Botezătorul
Cei 12 apostoli: Petru – Ioan – Iacov (fiul lui Zevedei) Matei – Filip – Toma Iacov (fiul lui Alfeu) – Iuda – Simon Matia – Bartolomeu Iuda Iscarioteanul Apostolul Pavel
Farisei drepți: Nicodim – Iosif din Arimateea Pavel – Gamaliel Simeon
Conducători: Irod cel Mare – Arhelau Irod Antipa – Irodiada Pilat din Pont
Femei credincioase: Maria Magdalena - Salomeea - Ioana - Maria lui Cleopa Maria din Betania – Marta din Betania
Alte persoane: Lazăr
Descoperiri arheologice biblice
Locuri din Noul Testament
Locuri din Evanghelii: Betleem – Nazaret Muntele Tabor – Betania – Samaria – Ierihon Ierusalim Cezareea
Alte locuri: Antiohia – Damasc – Efes – Iconium
Editați această casetă

Epistola a treia a sfântului apostol Ioan este una dintre cele trei epistole soborniceşti ale apostolului Ioan şi una din cele şapte epistole soborniceşti ale Noului Testament. Apostolul Ioan îl laudă pe Gaius pentru că umblă în adevăr şi pentru credincioşia sa, îi dă câteva sfaturi şi îl critică pe un anume Diotref pentru mândria lui, pentru faptul că îi cleveteşte pe el şi pe credincioşii săi şi pentru faptul că îi exclude din Biserică arbitrar pe fraţii creştini veniţi la el.

Autorul

În această epistolă el nu se numeşte cu numele său propriu, ci cu acela de Prezbiterul, adică „Bătrânul", nume sub care era cunoscut în general de păstoriţii săi. Ucenicii apostolului din Asia au început să-l numească familiar şi respectuos „Bătrânul" din cauza vârstei sale înaintate şi a caracterului patriarhal al păstoririi sale; şi acest nume a devenit puţin câte puţin atât de frecvent, încât sfântul Ioan a început el însuşi să-l folosească pentru a se desemna pe sine, după cum în Evanghelia sa îşi ia titlul de'” ucenicul iubit” al Mântuitorului.

Autenticitatea

Epistola a fost cunoscută de Sfântul Policarp al Smirnei, există în vechile traduceri - siriacă şi latină, o semnalează Fragmentul Muratori. Sfântul Irineu şi Clement Alexandrinul o comentează. Începând cu Sfântul Atanasie cel Mare, Grigorie de Nazianz şi Fericitul Augustin, întreaga tradiţie creştină afirmă originea ei ioaneică.

Timpul şi locul

În epistolă nu sunt arătate locul şi timpul când a fost scrise. Tradiţia arată că apostolul şi-a petrecut partea ultima a vieţii sale în Efes. Aşadar această epistolă a fost scrisă către sfârşitul vieţii marelui apostol, în jurul anilor 96-100, din oraşul Efes.

Urarea

Epistola începe cu o urare către iubitul Gaius căruia apostolul îi urează ca toate lucrurile să-i meargă bine şi ca sănătatea sa să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul său.

Laudă şi sfaturi către Gaius

Apostolul mărturiseşte că a fost o mare bucurie pentru el când au venit fraţii lui Gaius şi au mărturisit despre acesta că este credincios adevărului şi că umblă în adevăr. El adaugă că nu este bucurie mai mare pentru el ca aceea când aude despre copiii lui că umblă în adevăr. Apostolul îl laudă pe Gaius şi că lucrează cu credincioşie atât faţă de fraţi, cât şi faţă de străini. Aceştia au mărturisit despre dragostea acestuia înaintea Bisericii. Apostolul Ioan îl roagă pe Gaius să se îngrijească de călătoria misionarilor creştini, arătând că este de datoria creştinilor să primească bine pe astfel de oameni ca astfel ,,să lucreze împreună cu adevărul” Îi mai spune lui Gaius să nu urmeze răul, ci binele. Cine face binele, este din Dumnezeu; cine face răul, n-a văzut pe Dumnezeu.

Critica lui Diotref

Apostolul îl critică apoi pe un anume Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între credincioşii acelei Biserici în contrast cu ceea ce poruncise Mântuitorul care spusese că în lumea aceasta cine vrea să fie mare trebuie să fie slujitorul tuturor. Apostolul îl critică atât pentru faptul că îi cleveteşte pe el şi pe credincioşii săi cât şi pentru faptul că nu primeşte pe fraţi (fraţii creştini), şi împiedică şi pe cei ce voiesc să-i primească, şi-i dă afară din Biserică. El adaugă că atunci când va veni acolo, îi va aduce aminte de faptele sale.

Lauda lui Dimitrie

Apostolul Ioan îl laudă apoi pe Dimitrie: ,,Toţi, chiar şi Adevărul, mărturisesc bine despre Dimitrie; şi noi mărturisim despre el: şi ştii că mărturisirea noastră este adevărată.”

Încheiere

Apostolul spune în încheierea scurtei sale epistole că ar vrea să-i spună multe lucruri dar nu vrea să le scrie, ci nădăjduieşte să-l vadă în curând şi atunci va vorbi gură către gură cu el. Apoi îi spune că prietenii îi trimit sănătate şi îi spune să ureze sănătate prietenilor lui, fiecăruia pe nume.

Bibliografie

1. I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 345, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7,
2. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
3. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
4. Noul Testament, versiunea revizuită, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, sprijinit pe numeroase alte osteneli, pag.435, Editura Institutului Biblic, 1995, ISBN 973-9130-08-9,
5. English Standard Version Bible, 1971