A doua epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan
Epistola a doua a sfântului apostol Ioan este una dintre cele trei epistole soborniceşti ale apostolului Ioan şi una din cele şapte epistole soborniceşti ale Noului Testament. Epistola este o avertizare împotriva ereticilor vremii şi o recomandare privind atitudinea potrivită- foarte distantă- faţă de aceştia. Ea este o reamintire a credinţei drepte care constă în faptul că Iisus a venit în lume în trup. Epistola este, de asemenea, o reamintire a poruncii de a ne iubi unii pe alţii şi a faptului că iubirea constă în paza poruncilor lui Dumnezeu.
Cuprins
Autorul
În această epistolă el nu se numeşte cu numele său propriu, ci cu acela de Prezbiterul, adică „Bătrânul", nume sub care era cunoscut în general de păstoriţii săi. Ucenicii apostolului din Asia au început să-l numească familiar şi respectuos „Bătrânul" din cauza vârstei sale înaintate şi a caracterului patriarhal al păstoririi sale; şi acest nume a devenit puţin câte puţin atât de frecvent, încât sfântul Ioan a început el însuşi să-l folosească pentru a se desemna pe sine, după cum în Evanghelia sa îşi ia titlul de ,,ucenicul iubit” al Mântuitorului.[1]
Autenticitatea
Epistola a fost cunoscută de Sfântul Policarp al Smirnei, există în vechile traduceri - siriacă şi latină, o semnalează Fragmentul Muratori. Sfântul Irineu şi Clement Alexandrinul o comentează, iar Sfântul Ciprian face referire la 2 Ioan (vers. 10-11) cu formula de introducere: „Ioan Apostolul a zis în epistola sa”. Începând cu Sfântul Atanasie cel Mare, Grigorie de Nazianz şi Fericitul Augustin, întreaga tradiţie creştină afirmă originea ei ioaneică. [1]
Timpul şi locul
În epistolă nu sunt arătate locul şi timpul când a fost scrise. Tradiţia arată că apostolul şi-a petrecut partea ultima a vieţii sale în Efes. Aşadar această epistolă a fost scrisă către sfârşitul vieţii marelui apostol, în jurul anilor 96-100, din oraşul Efes.[1]
Destinatarii epistolei
Epistola a doua este adresată „alesei doamne şi fiilor ei”. Aceasta înseamnă, după părerea exegeţilor, că „aleasa doamnă” este una din Bisericile însemnate din Asia proconsulară iar fiii ei sunt credincioşii ei. După cum Hristos este numit Kirios, Domnul, tot astfel şi Biserica - Trupul tainic al Domnului - este numită (metaforic) Doamnă, între ea şi Hristos existând, pe plan spiritual, o legătură de iubire ca între „mire şi mireasa” (Efes.5, 22-23; comp. şi Apoc.21, 9).[1][2] Cuprinsul epistolei, prin caracterul său mai degrabă general, decât individual, cu îndemnuri de principiu, confirmă opinia menţionată.[1]
Urare
La început sunt arătaţi destinatarii epistolei, cărora le face urarea ca ,,Harul, îndurarea şi pacea să fie cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl, şi din partea Domnului Iisus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr şi în dragoste!”
Bucurie şi îndemn
Apostolul îşi exprimă bucuria foarte mare de a afla pe unii din copiii Bisericii respective umblând în adevăr, după porunca Domnului şi le aduce aminte de porunca pe care au avut-o de la început, aceea de a se iubi unii pe alţii.
Atitudinea faţă de eretici
Iar dragostea constă în păzirea poruncilor Lui, aceasta fiind porunca care au auzit-o de la început. Căci în lume s-au răspândit amăgitori, care nu mărturisesc că Iisus Hristos vine în trup. Aici este vorba de amăgitorul, Antihristul. Apostolii trebuie să se păzească bine pentru a nu pierde rodul muncii lor şi a primi o răsplată deplină. Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul. Apostolul Ioan spune:,,Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu -l primiţi în casă, şi să nu -i ziceţi: ,,Bun venit!``Căci cine -i zice: ,,Bun venit!`` se face părtaş faptelor lui rele.”
Încheiere
Apostolul spune că ar vrea să le spună multe lucruri dar nu vrea să le scrie, ci nădăjduieşte să vină la ei şi să le vorbească gură către gură pentru ca bucuria lor să fie deplină. Apoi le spune:,,Copiii (credincioşii) surorii (Biserica din care făcea parte apostolul) tale alese îţi trimit sănătate. Amin”
Note
- ↑ 1,0 1,1 1,2 1,3 1,4 I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 343-344, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002
- ↑ Noul Testament, versiunea revizuită, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, sprijinit pe numeroase alte osteneli, pag.435, nota 2, Editura Institutului Biblic, 1995
Bibliografie
- I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 343-344, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7,
- Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
- Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
- Noul Testament, versiunea revizuită, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, sprijinit pe numeroase alte osteneli, pag.435, Editura Institutului Biblic, 1995, ISBN 973-9130-08-9,
- English Standard Version Bible, 1971
