Cartea Ieșirii

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.

Acest articol face parte din seria Vechiul Testament – Septuaginta
Pentateuhul și Legea lui Moise
Facerea – Ieșirea – Leviticul – Numerii – Deuteronomul
Cărțile istorice
Iosua Navi – Judecători – Rut I Regi – II Regi – III Regi – IV Regi I Cronici – II Cronici – I Ezdra – Neemia – Estera
Cărțile poetice
Cărți de înțelepciune Iov – Cartea Psalmilor – Pildele lui Solomon – Ecclesiastul
Alte cărți Cântarea Cântărilor – Plângerile profetului Ieremia
Cărțile Profeților
Profeții Mari Isaia – Ieremia – Iezechiel – Daniel
Profeții Mici, sau „Cei Doisprezece” Osea – Amos – Miheia – Ioil – Avdie – Iona – Naum Avacum – Sofonie – Agheu – Zaharia – Maleahi
Cărțile deuterocanonice și „bune de citit”
Tobit – Iudita – Baruh – Epistola lui Ieremia Cântarea celor trei tineri – III Ezdra – Cartea înțelepciunii lui Solomon Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) Istoria Susanei Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel I Macabei – II Macabei – III Macabei Rugăciunea regelui Manase
Persoane din Vechiul Testament
Patriarhi: Enoh – Noe – Avraam – Isaac – Lot Iacov (Israel) – Iosif – Moise – Aaron – Finees Judecători: Debora – Ghedeon – Samson Prooroci și Drepți: Ilie Tesviteanul – Elisei – Iezechia Isaia – Ieremia – Iezechiel – Daniel Iona – Osea – David – Solomon Avacum – Iov – Miheia – Maleahi - Baruh Samuel – Zaharia – Ioil – Naum – Amos
Regi Iuda (după diviziune): Roboam – Abia – Asa – Iosafat Atalia – Ioram – Ahazia – Ioas – Amația Ozia – Iotam – Ahaz – Iezechia (Ezechia) – Manase Amon – Iosia – Ioahaz – Eliachim (Ioiachim) Ioiachin (Iehonia) – Sedechia (Matania)
Regi Israel (după diviziune): Ieroboam I – Nadab – Baeșa Ela – Zimri – Omri – Ahab – Izabela Ahazia – Ioram – Iehu – Ioahaz – Ioas – Ieroboam al II-lea Zaharia – Șalum – Menahem – Pecahia – Pecah – Osea (rege)
Descoperiri arheologice biblice
Editați această casetă

Cartea Ieşirii sau pe scurt Ieşirea este a doua carte a Vechiului Testament.

La început, această carte îşi avea numele după cuvintele de început "elle-shemot" care înseamnă în ebraică "acestea sunt numele..." deoarece începe cu lista numelor deswcendenţilor lui Iacob care au mers în Egipt pe vremea lui Iosif. Numele grec de Exodus indică faptul că această carte conţine exodul, ieşirea fiilor lui Israel din Egipt.

Cartea relatează cum fii lui Iacob, un trib mic de păstori rătăcitori, a devenit poporul ales de Dumnezeu. Promisiunea făcută de Dumnezeu este punctul central al acestui eveniment deoarece îi leagă pe Dumnezeu şi pe Israel printr-o înţelegere conform căreia Dumnezeu se obligă să dea poporului Său toate cele necesare material, inclusiv o ţară în care să locuiască, dacă ei se vor închina doar Lui ca unic Dumnezeu adevărat şi vor trăi ca o comutate sfântă. Punctul central al legământului îl constituie cele 10 porunci, care şi în ziua de azi sunt fundamentale pentru orice fel de relaţie cu Dumnezeu. Tabernacolul era un templu de rugăciune mobil, care era instalat în mijlocul taberei lui Israel, simbolizând prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul lor. Legile religioase şi morale prezente în Cartea Ieşirii nu şi-au pierdut importanţa nici în zilele noastre. De fapt, în predica Sa de pe munte, Mântuitorul Iisus Hristos a propovăduit un nivel de înţelegere şi mai adânc. În schimb, legile civile şi religioase din Cartea Ieşirii şi-au pierdut importanţa şi au fost abrogate de Sfinţii Apostoli la Sinodul de la Ierusalim (cf. Fapte 15).

Cartea Ieşirii prezintă minunile care au avut loc la fuga evreilor din Egipt şi legământul pe care Dumnezeu la încheiat cu israeliţii pe Muntele Sinai. Cartea Ieşirii poate fi împărţită în două parţi principale, cea istorică şi cea a primirii Legii. Sunt prezentate pregătirile pentru fuga din Egipt care constau în intervenţiile divine ale Lui Dumnezeu în viaţa lui Moise, ce fusese ales de Dumnezeu ca om de legătură cu poporul Său. Apoi sunt prezentate circumstanţele care au dus la fuga din Egipt, inclusiv cele zece molime suferite de Egipt şi sărbătorirea primului Paşte (4:29-12:39). După acestea urmează eliberarea din Egipt efectivă şi călătoria spre Sinai (capitolele 12-18), urmate de primirea Legii lui Dumnezeu de către Moise, descrisă în capitolul 19. Capitolele următoare cuprind codexul legilor morale şi civile, pecetluite de evreii care intră în legământ cu Dumnezeu (capitolele 20-24). Acestea sunt continuate cu legile referitoare la slujirea religioasă şi la preoţie (capitolele 25-31) şi încălcarea Legii prin perioade de idolatrie (capitolele 32-33). După reînnoirea legământului (capitolul 34) urmează descrierea construcţiei tabernacolului şi implementarea directivelor lui Dumnezeu de către Moise (capitolele 35-40).

Prezintă un interes aparte aşezarea în paralel a evenimentelor prezentate în Cartea Ieşirii şi a celor din perspectiva istorică. Iosif a fost vândut de fraţii săi în Egipt în timpul domniei hicsoşilor, un trib semitic cunoscut sub numele de regii păstorilor (aproximativ 2000 de ani î.Hr.). la vremea aceea, Egiptul era foarte prosper şi puternic. Cel mai probabil, faraonul a fost Amenemhet al IV-lea. El l-a ridicat pe Iosif în rang când acesta a salvat Egiptul de foamete şi i-a acordat mari onoruri, lui şi familiei lui. Cu toate acestea, nobilii etnici egipteni s-au unit la Teba şi, treptat, au reuşit să-i dea de-o parte pe hicsoşi. După aceea, la domnie a venit a XVIII-ea dinastie a faraonului Amasis Întâi (Ahmose I). Noii conducători şi-au schimbat politica faţă de evrei. Au început persecuţiile care s-au transformat într-o sclavie opresivă. În timp ce i-au aruncat pe evrei în sclavie şi i-au obligat să construiască oraşe, noii faraoni erau în acelaşi timp preocupaţi ca nu cumva evreii să se unească cu triburile nomade îndepărtate şi să domina Egiptul. Exodul evreilor din Egipt a avut loc undeva pe la mijlocul secolului al XV-lea î.Hr. Cel mai probabil, faraon era Tutmose I. Cartea I Regi 6:1 spune că Solomon a început construirea templului "în anul patru sute optzeci de când copii lui Israel au plecat din Ţara Egiptului." În plus, Solomon a început construirea templului în jurul anului 960 î.Hr., ceea ce plasează anul ieşirii la mijlocul secolului al XV-lea î.Hr..

Surse

• Mileant, Alexander. The Historical Books of the Old Testament. Part 3. Translated by Anatoli Peredera.