Preoții ortodocși români și răscoala din 1907

Slujitorii altarelor au fost alături de popor în momentele de zbucium și durere din timpul răscoalei din anul 1907, sprijinindu-i aspirațiile spre o viață omenească.

Context istoric

Cu toate că poporul român înregistrase mari biruințe, precum și unele progrese economice, marea majoritate a locuitorilor, țăranii, trăiau în adâncă sărăcie.

Din această pricină s-au produs numeroase răscoale țărănești în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (1862 și 1888), pentru ca ele să răbufnească cu o furie necunoscută până atunci, în primăvara anului 1907. În aceste frământări întâlnim și numele unor preoți, alături de păstoriții lor, care cereau o viață omenească.

Răscoalele din 1862 și 1888

În mișcarea țărănească din ianuarie 1862, condusă de Mircea Mălăieru, apare și preotul Constantin din parohia Sălciile—Prahova, în fruntea unui grup de țărani, și preotul Grigorie Musceleanu din București, un om învățat pe vremea aceea, care îl găzduise pe Mălăieru. Ambii au fost închiși la Văcărești. După răscoală, un preot Nicolae, de la biserica Sf. Ioan din București, strângea ajutoare pentru familiile celor închiși.

În anul 1888, mai mulți preoți îndemnau pe țărani să se ridice împotriva marilor proprietari (Anghel Măgureanu din Roșu—Ilfov, Alexandru Popescu din Cernica—Ilfov, Victor Mănciulescu din Corbeanca—Ilfov, închis la Văcărești și alții).

Răscoala din 1907

Introducere

În cursul răscoalei țărănești din anul 1907, care a cuprins aproape întreaga țară, întâlnim un număr mult mai mare de preoți alături de credincioșii răsculați.

Unii dintre ei au oprit, în multe cazuri, jafurile și vărsările de sânge. Alții dimpotrivă, au instigat pe țărani la răscoală, fie în predici, fie în convorbirile cu ei, le-au luat apărarea în fața autorităților ori au luptat alături de ei, fapt pentru care aproape o sută de preoți au avut de suferit represiunile regimului de atunci.

Represalii

Unii au fost arestați și întemnițați luni de zile, fiind bătuți și maltratați în închisori, alții au fost anchetați, suspendați, puși sub supraveghere. De pildă, în fruntea țăranilor răsculați de la Flămânzi—Botoșani se afla și preotul Toma Săvescu.

Preotul Ion Popescu din Popânzălești—Romanați, care îndemnase pe țărani la acțiuni energice împotriva arendașului local, „a fost bătut până la sânge și batjocorit înaintea primăriei”, apoi întemnițat la Caracal.

Preotul Ioan Dumitrescu din Adunați—Dolj, a fost arestat și trimis în lanțuri la Craiova, pentru că avusese consfătuiri cu țăranii la cercul cultural. Procesul său a durat până prin 1908, când se judeca la Înalta Curte de Casație.

Preotul Dumitru Ionescu din Câmpeni—Romanați a fost arestat, pentru că citea țăranilor știri din ziare în legătură cu răscoalele țărănești și pentru că ceruse arendașului condiții omenești de viață pentru țărani.

Preotul Marin Ionescu din Drăghiceni—Romanați, a fost arestat împreună cu vreo 60 de credincioși, „adus legat la Caracal și bătut cu sabia de însuși comandantul regimentului”.

Asupra preotului Nicolae Bordescu din cătunul Valea Ursului—Mehedinți, s-au tras focuri de armă, fiind rănit, arestat și înaintat justiției.

În Șerboieni—Argeș, au fost arestați peste 40 de țărani în frunte cu preotul Ioan Șerboianu și fiul său Constantin, student la Facultatea de Teologie din București, învinuiți că au instigat pe țărani la răscoală.

Împușcarea unor clerici

Alături de cei aproximativ 10.000 de țărani care au căzut răpuși de gloanțele armatei în 1907, s-au aflat și trei slujitori ai altarului. Unul dintre ei a fost preotul Nicolae Crăineanu din Cvardenița—Mehedinți, tată a 8 copii, împușcat din ordinul unui maior, pe când ieșise înaintea armatei, pentru a lua apărarea țăranilor.

Preotul Alexandru Popescu din parohia Corcova—Mehedinți, de aproximativ 40 de ani, tată a 12 copii, a fost ucis mișelește de un sublocotenent pe drumul către Strehaia.

În sfârșit, preotul învățător Ioan Podeanu din Podul Grosului—Mehedinți, în vârstă de 37 de ani, care instigase pe țărani la răscoală, a fost împușcat în gara Tâmna, împreună cu notarul din sat, pe baza unui simplu denunț al primarului.

În aceleași zile a fost împușcat și bătrânul cântăreț bisericesc Stoian Popescu din Salcia—Mehedinți.

Implicarea elevilor

În favoarea țăranilor răsculați s-au pronunțat și elevii seminariilor Nifon din București și Veniamin din Iași, în cadrul a două anchete printre ei, făcute de profesorii Constantin Banu și respectiv Constantin V. Praja.

Surse

• Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 3, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981.