Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Cartea I a Cronicilor

Regele David, conducătorul statului Israel și strămoș al Domnului nostru Iisus Hristos
Regele Solomon, icoană rusească, sec XVIII
Acest articol face parte din seria
Vechiul Testament – Septuaginta
Pentateuhul și Legea lui Moise
Facerea – Ieșirea – Leviticul – Numerii – Deuteronomul
Cărțile istorice
Iosua Navi – Judecători – Rut

I Regi – II Regi – III Regi – IV Regi
I Cronici – II Cronici – I Ezdra – Neemia – Estera

Cărțile poetice
Cărți de înțelepciune
Iov – Cartea Psalmilor – Pildele lui Solomon – Ecclesiastul
Alte cărți
Cântarea Cântărilor – Plângerile profetului Ieremia
Cărțile Profeților
Profeții Mari

Isaia – Ieremia – Iezechiel – Daniel

Profeții Mici, sau „Cei Doisprezece”

Osea – Amos – Miheia – Ioil – Avdie – Iona – Naum
Avacum – Sofonie – Agheu – Zaharia – Maleahi

Cărțile deuterocanonice și „bune de citit”
Tobit – Iudita – Baruh – Epistola lui Ieremia
Cântarea celor trei tineri – III Ezdra – Cartea înțelepciunii lui Solomon
Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
Istoria Susanei
Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel
I Macabei – II Macabei – III Macabei
Rugăciunea regelui Manase
Persoane din Vechiul Testament
Patriarhi: Enoh – Noe – Avraam – Isaac – Lot
Iacov (Israel) – Iosif – Moise – Aaron – Finees
Judecători: Debora – Ghedeon – Samson
Prooroci și Drepți: Ilie Tesviteanul – Elisei – Iezechia
Isaia – Ieremia – Iezechiel – Daniel
Iona – Osea – David – Solomon
Avacum – Iov – Miheia – Maleahi - Baruh
Samuel – Zaharia – Ioil – Naum – Amos
Regi Iuda (după diviziune): Roboam – Abia – Asa – Iosafat
Atalia – Ioram – Ahazia – Ioas – Amația
Ozia – Iotam – Ahaz – Iezechia (Ezechia) – Manase
Amon – Iosia – Ioahaz – Eliachim (Ioiachim)
Ioiachin (Iehonia) – Sedechia (Matania)
Regi Israel (după diviziune): Ieroboam I – Nadab – Baeșa
Ela – Zimri – Omri – Ahab – Izabela
Ahazia – Ioram – Iehu – Ioahaz – Ioas – Ieroboam al II-lea
Zaharia – Șalum – Menahem – Pecahia – Pecah – Osea (rege)
Descoperiri arheologice biblice
Editați această casetă

Cartea I a Cronicilor (sau Cartea I Paralipomena) este a opta carte istorică canonică a Vechiului Testament, ea urmând după cele 4 cărţi ale Regilor. Prima parte (cap. 1-9) cuprinde genealogia acelor seminţii care sunt în strânsă legătură cu casa lui David şi cu templul. A doua parte evocă sfârşitul domniei lui Saul, domnia lui David şi ungerea noului împărat, Solomon, întregind astfel relatările din Cartea I a Regilor şi mai ales Cartea a II-a a Regilor

Formă, izvoare, dată, autor

Cărţile I şi II Paralipomena au format o singură carte în originalul ebraic, fiind distincte tot odată cu Daniel Bomberg, ca şi Cărţile Regilor.[1][2] Traducătorii alexandrini şi Fericitul Ieronim le tratează ca două cărţi. În Vulgata se numesc Cronici. În Septuaginta denumirea lor este derivată de la grecescul paraleipo= a omite, făcând trimitere la ,,cele omise’’, ,,cele lăsate deoparte’’, ,,ceea ce nu s-a spus’’ din cărţile Regilor.[1][2].

În afara celor 4 cărţi ale Regilor, autorul a mai utilizat şi numeroase alte izvoare pe care le menţionează în carte, scrieri din care nici una nu ne e cunoscută.[2]

Cărţile sunt scrise în mod sigur după ieşirea edictului lui Cirus (538 î.Hr).[1][2] În plus, autorul scrie în timpul dominaţiei persane (sec 6-4 î.Hr), deoarece moneda în circulaţie este daricul, iar lunile, după obicei persan, se numără şi nu se numesc cu nume propriu.[1] În timpul dominaţiei greceşti, deci după Alexandru cel Mare,(330 î.Hr) moneda în circulaţie era drahma, iar lunile se numeau cu nume proprii.[1] Influenţele aramaizante indică epoca lui Ezra (sec 4 î.Hr), ca şi aramaismele din cărţile lui Ezra şi a lui Neemia.[1] Asemănările dintre această carte şi cartea lui Ezra (aproape cu aceleaşi cuvinte se descriu serbările religioase, aceleaşi sunt şi sacrificiile de adus în anumite zile, aproape aceleaşi sunt şi genealogiile) îl indică pe Ezra ca autor al acestei cărţi.[1] Talmudul, în tratatul Baba-Bathra, spune următoarele: ,,Ezdra a scris cartea sa şi genealogiile Paralipomenelor.’’[1]

Prezentare

Cartea I Paralipomena întregeşte portretul lui Saul desenat în Cartea I a Regilor, arătând că păcatele acestuia au determinat nu numai pierderea domniei (aşa cum s-a văzut în acea carte), ci şi moartea acestuia. Saul a murit (prin sinucidere in lupta cu filistenii[3]) pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege faţă de Domnul, al cărui cuvânt nu l-a păzit şi pentru că a întrebat şi cerut sfatul celor ce cheamă morţii.[4]

Domnia lui David este centrată pe victoriile acestuia împotriva filistenilor, a moabiţilor, a sirienilor, a edomiţilor, a amoniţilor[5]; este evocată şi aducerea chivotului la Ierusalim, după lege, de către preoţi sfinţiţi şi plasarea acestuia într-un cort.[6] Cartea I Paralipomena completează evocarea numărătorii efectuate de David evocate în Cartea I a Regilor. Acolo se spunea că Dumnezeu s-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi a stârnit pe David împotriva lor, zicându-i să facă numărătoarea poporului lui Israel şi Iuda.[7] În această carte a cronicilor se arată că Dumnezeu şi-a revărsat mânia împotriva lui Israel îngăduind Celui Rău să se scoale împotriva lui Israel şi să-l aţâţe pe David să facă numărătoarea poporului.[8]Apoi istorisirile devin similare, episodul este descris pe larg în Cartea I a Regilor.

David doreşte să facă un Templu Domnului, dar este anunţat de Dumnezeu prin intermediul lui Natan că el a făcut mari războaie şi a vărsat mult sânge pentru a fi ales să zidească o casă Numelui Domnului.[9]. Această sarcină va reveni succesorului său, care va fi un om al odihnei, căruia Dumnezeu îi va da odihnă prin izbăvirea de vrăjmaşi; numele lui va fi Solomon (pace) căci Dumnezeu va aduce pacea şi liniştea în timpul vieţii lui.[10] Solomon va fi fiu şi Dumnezeu îi va fi Tată, aceasta este una din completările la portretul lui Solomon care fusese evocat în Cartea III a Regilor.[11] Dumnezeu va întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui în Israel.[12] Cartea I Paralipomena cuprinde şi o consistentă parte despre sfârşitul domniei lui David care vine şi ea să întregească evocările lui David din Cartea I a Regilor şi Cartea II a Regilor. David îi lasă lui Solomon o parte din cele trebuincioase pentru construirea Templului[13], îl îmbărbătează pe acest tânăr plăpând[14], trasează sarcinile fiecărei categorii din fruntea statului (leviţi, preoţi, cântăreţi, uşieri, vistieri, judecători, dregători, căpetenii de oşti, slujitori şi slujbaşi ai curţii)[15] Apoi David se adresează poporului cerându-i să-şi pună la inimă toate poruncile Domnului[16], aduce daruri personale pentru construirea Templului[17] şi îl unge pe Solomon împărat, după care moare ,,sătul de zile”.

Note

  1. ↑ 1,0 1,1 1,2 1,3 1,4 1,5 1,6 1,7 Vladimir Prelipcean, Nicolae Neagă, Gheorghe Bârna, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, pag173,175, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4
  2. ↑ 2,0 2,1 2,2 2,3 Biblia, traducere Anania, vezi bibliografia, introducere la Cărţile Paralipomena, pag449-450
  3. ↑ 1Regi 31.4
  4. ↑ 1Cron 10.13-14
  5. ↑ 1Cron, cap18, 19, 20
  6. ↑ 1Croncap13
  7. ↑ 2Regi24.1
  8. ↑ 1Cron21.1
  9. ↑ 3Regi 5.3, 1Cron22.7-8
  10. ↑ 3Regi 4.25,5.4
  11. ↑ 1Cron22.10
  12. ↑ 1Cron22.10, 2Regi 7.13
  13. ↑ 1Cron22.2-5,14-16, 28.11-19
  14. ↑ 1Cron22.5, 29.1
  15. ↑ 1Cron, cap23-28
  16. ↑ 1Cron28.8
  17. ↑ 1Cron29.3-5

Bibliografie

  1. Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, pag 173-177, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, pag 449-450, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Cartea_I_a_Cronicilor&oldid=31976”