207 modificări
Modificări
→Legături externe
[[el:Ρωμανός ο Μελωδός]]
[[it:Romano il Melode]]
Achilleas Chaldaeakes
Acest curs inca nu-l parcurg pana nu termin cursul de Teorie Bizantina a lui Savas I. Savas
Deci, ce este Parallage în sfârșit? Sper că prin unele puncte ale mele relevante
cercetare în curs, o cercetare mai deschisă latentului (și a diverselor altele
perspective) lectura termenului specific, o cercetare a fenomenului care este
compatibile cu nuanțele simultane existente ale termenului de Paralaj, sper (I
repetați) că acest punct de vedere vă va ajuta să vă întoarceți mintea de la orice
abordare convențională și obișnuită a dimensiunilor ulterioare ale problemei pentru
proeminenţă. În orice caz, știința Paralajului nu constă numai dintr-un
aplicare [silabe ale notelor pe neumele gravate] nici o perfomanta
utilizarea silabelor de solmizare ca dispozitiv în timp ce instruiți studenții de muzică; cel
practica paralajului în cântări nu este cea mai puțin semnificativă dintre toate tehnicile, iar
cel mai usor; dar, în câteva cuvinte, este acel fundal sigur și sigur care ne-ar putea asigura
cea mai profundă și mai mare cunoaștere a oricărui aspect al teoriei și practicii muzicii byzantine
„El, care este temelia tuturor timpurilor noastre bune și un susținător al propriei noastre științe, cel binecuvântat
Maestrul domnul Ioannis Koukouzelis a numit, întotdeauna excelent prezentat și aranjat, cei patru și
numai sunete pe cer așa cum sunt, domni și temelii le-ați format și le-ați înfățișat, le-ați izbăvit,
explicându-le perfect natura și originea, dar a regulilor oblice nu a expus nimic, ci numai
Unul și un general i-au găsit excelent, pe care i-a livrat. căci în cele patru voci ridici faima clădirilor
astfel:
„Exercițiul muzical” de mai sus – bazat pe trifonie – este juxtapus de John
Plousiadenos cu unul corespunzător al lui John Koukouzeles care este dezvoltat pe
tetrafonie3
; acesta din urmă este sugerat ca o extindere a aceleiași gândiri muzicale. Vedea
aici [prin citate relevante din ambele tratate teoretice menționate mai sus, cel
una din Laskaris şi anonima Interpretare a Tonurilor şi Modurilor] care
descrierea analitică (prin cuvinte teoretice) a sugestiei numitului Koukoyzeles:
Iată o altă partitură de aceeași compoziție, preluată din codexul nr. 223 (73)
a Bibliotecii lui K. Psachos (ff. 23v
-25r
), o Antologie scrisă de Petru Bizanțul
anul 1784; este o partitură scrisă acum datorită sistemului de notație Old Method; este de asemenea
bine știut că cântând această compoziție specială din acea partitură trebuie acum să
urmează trei etape, pentru a studia și pregăti întreaga interpretare, trei etape
care sunt descrise după cum urmează de Chrysanthos în citatul său menționat mai sus (pp.
241-243, §§ 69-73): Paralaj [adică adaptarea notelor polisilabe pe neumele de
cantitatea melodiei, scrisă și să cânte urcarea și coborârea lor continuă și
niciodata isonul sau intervalele mari], Metrophonia [care trebuia sa intoneze melodia celor
tropar, așa cum este indicat de neumele care notează doar cantitatea de melodie, fără
observând indicațiile ipostazei și tezei] și Melos [adică a fost să
ramane
identic cu cel de mai sus și din moment ce stadiul Paralajului este aici centrul nostru
interes, este evident că ar trebui să mă concentrez pe acesta din urmă; deci, dacă încerc să execut cele spuse
compoziție conform practicii Parallage trebuie să urmez un alt fel de
procedura (cea de mai sus pe care Chrysanthos a descris-o deja, cu alte cuvinte I
trebuie să „adapteze notele polisilabe pe neumele cantității melodiei, scrise,
și să cânte urcarea și coborârea lor continuă și niciodată isonul sau mare
intervale”mari.
„Paralajul a fost să adapteze notele polisilabe de pe neumele lui
cantitatea melodiei, scrisă și să cânte urcarea și coborârea lor continuă, și niciodată isonul sau
intervale mari”], în timp ce al doilea este relativ legat de binecunoscutul din zilele noastre
Metoda nouă [: „Paralajul este aplicarea silabelor notelor pe neumele gravate, într-un asemenea
fel în care când vedem neumele compuse, să cântăm notele; într-adevăr, la fel de mult o face polisilaba
notele se deosebesc de melos, atât de mult îl abordează cele monosilabice; pentru că atunci când unul
învață să pronunțe corect opera muzicală în paralel, este suficient să schimbi silabele lui
note cu silabele cuvintelor și el va cânta ca melos”]