Polieleu

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Imnografie
Cărți și perioade liturgice
Acatistier | Aghiazmatar | Apostol
Ceaslov | Evanghelie | Liturghier
Molitfelnic | Minei | Octoih
Panihidă | Penticostar | Tipic | Triod
Noțiuni de imnografie
Acatist | Aleluia | Antifon
Automelă | Axion | Canon | Catavasie
Cântarea Casianei | Cântarea Maicii Domnului
Condac | Cuvine-se cu adevărat | Doxologie
Ecfonis | Ectenie | Fericirile | Glas | Heruvic
Idiomelă | Imn | Irmos | Luminândă
Ode biblice | Paraclis | Polieleu | Prochimen
Psalmii din Tipic | Stihiră | Stihoavnă
Tropar | Tropar dogmatic | Unule Născut
Imnografi
Andrei Criteanul | Casiana Imnografa
Cosma Imnograful | Efrem Sirul
Ioan Scolasticul | Iosif Imnograful | Nicodim Aghioritul
Roman Melodul | Teodor Studitul | Matei Vlastares
Editați această casetă

Polieleul (numele vine din grecescul πολυέλεος, de la πολυ "mult" şi έλεος "milă"), este un grup de imnuri liturgice care se cântă la Privegherea Praznicelor Mari şi la utrenia sărbătorilor unor sfinţi cinstiţi în mod deosebit (sfinţi "cu polieleu"). Numele de "polieleu" provine din repetarea frazei "Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci în veac este mila Lui" în Psalmul 135 [1].

Alcătuirea

Potrivit tradiţiei vechi, în Bisericile de limb greacă polieleul este format exclusiv din Psalmii 134 şi 135 (din Septuaginta), tradiţie urmată şi de celelalte biserici până prin secolul al XIII-lea. Polieleul se încheie cu repetarea primului verset al psalmului 135 ("Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui"), urmat de un întreit Aliluia.

De pe la sfârşitul secolului al XIII-lea, în unele Biserici au început să se adauge la cântarea polieleului versete din Psalmii aleşi, intercalate între o serie de alte cântări (mărimuri şi pripeale). Astfel, în zilele noastre, în tradiţia slavă şi românească, polieleul este alcătuit din toate aceste cântări - "Psalmii aliluiari" 134 şi 135, fragmente din Psalmii aleşi, pripeale şi mărimuri.

Uzul liturgic

Aceşti doi psalmi formează cea de a treia citire din Psaltire la Utrenia Praznicelor Împărăteşti şi din anumite Duminici (în unele locuri, în toate Duminicile), şi în timpul tuturor celorlalte privegheri sau sărbători cu polieleu.

În cele trei duminici de dinainte de Postul Mare, Psalmul 136 (din Septuaginta) "La râul Babilonului..." este adăugat celorlalţi doi Psalmi.[2]

În slujbele parohiale, de obicei, Psalmii sunt scurtaţi. Acesta este unul din cele mai solemne momente ale privegherii, când Uşile Împărăteşti sunt deschise, iar clerul iese afară din altar şi cădeşte întreaga biserică. [3]

Note

  1. Potrivit Pr. S. Teodor, "Filoteiu Monahul de la Cozia – Imnograf român", Mitropolia Olteniei, nr. 1-2/1954, unii liturgişti consideră că termenul ar putea veni de la grecescul πολυέλαιος, însemnând "multă lumină", deoarece în timpul cântării polieleului se aprind toate candelele şi candelabrele, iar cei prezenţi poartă în mâini lumânări aprinse; această interpretare rămâne însă una marginală.
  2. The Festal Menaion (Tr. Mother Mary, Archimandrite Kallistos Ware, Faber and Faber, London, 1984), p. 556ff.
  3. Pr. Victor Potapov, Polieleul: Slujba privegherii de toată noaptea - Jertfa de Seară, 25 septembrie 2007 (engleză).

A se vedea şi

Surse