Ecfonis

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Ecfonisul (gr. Εκφωνησις - „exclamare”) sau vozglasul (slv. Возглас) este încheierea, rostită cu voce tare, a unei rugăciuni sau a unei ectenii spuse de către preot (uneori în taină), în timpul slujbelor. Este întotdeauna urmat de „Amin” al credincioșilor.

Exemple de ecfonise

  • ecfonisul de la sfârșitul rugăciunii Tatăl nostru: „Că a ta este Împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.”
  • ecfonisul după Ectenia Mare (la Sfânta Liturghie, vecernie, utrenie etc.): „Că Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea. Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.”


Imnografia Bisericii Ortodoxe
Cărți și perioade liturgice
Acatistier | Aghiazmatar | Apostol | Ceaslov | Evanghelie | Liturghier | Molitfelnic | Minei | Octoih | Panihidă | Penticostar | Tipic | Triod
Noțiuni de imnografie
Acatist | Aleluia| Antifon | Automelă | Axion | Canon | Catavasie | Cântarea Casianei | Cântarea Maicii Domnului | Condac | Cuvine-se cu adevărat | Doxologie | Ecfonis | Ectenie | Fericirile | Glas | Heruvic | Idiomelă | Icos | Imn | Irmos | Luminândă | Ode biblice | Paraclis | Podobie | Polieleu | Prochimen | Psalmii din Tipic | Stihiră | Stihoavnă | Tropar | Tropar dogmatic | Unule Născut
Imnografi
Andrei Criteanul | Casiana | Cosma Imnograful | Efrem Sirul | Ioan Scolasticul | Iosif Imnograful | Nicodim Aghioritul | Roman Melodul | Teodor Studitul | Matei Vlastares