Canon (imn)

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Aceasta este o pagină referitoare la canonul din timpul slujbelor din Biserica Ortodoxă. Pentru alte semnificații ale termenului canon, vedeți Canon (dezambiguizare).

Un canon este un imn structurat, folosit în cultul ortodox. Este alcătuit din nouă ode sau cântări, care se bazează pe versete preluate tematic din Biblie, de fapt din Vechiul Testament - cu o singură excepție.

Canonul datează din secolul al VII-lea și a fost alcătuit sau introdus în limba greacă de Sfântul Andrei Criteanul, al cărui Canon Mare, de pocăință, este slujit în Postul Mare. Ulterior, acest stil imnografic a fost dezvoltat în secolul al VIII-lea de Sfinții Ioan Damaschin și Cosma Imnograful, iar în secolul al IX-lea de Sfinții Iosif Imnograful și Teofan Mărturisitorul.

De-a lungul timpului, canonul a înlocuit condacul, care era o compoziție conținând o singură strofă, încă utilizată în unele ocazii, și care a fost inclusă în slujirea canonului.

Practica tradițională

Acest articol face parte din seria
Imnografie
Cărți și perioade liturgice
Acatistier | Aghiazmatar | Apostol
Ceaslov | Evanghelie | Liturghier
Molitfelnic | Minei | Octoih
Panihidă | Penticostar | Tipic | Triod
Noțiuni de imnografie
Acatist | Aleluia | Antifon
Automelă | Axion | Canon | Catavasie
Cântarea Casianei | Cântarea Maicii Domnului
Condac | Cuvine-se cu adevărat | Doxologie
Ecfonis | Ectenie | Fericirile | Glas | Heruvic
Idiomelă | Imn | Irmos | Luminândă
Ode biblice | Paraclis | Polieleu | Prochimen
Psalmii din Tipic | Stihiră | Stihoavnă
Tropar | Tropar dogmatic | Unule Născut
Imnografi
Andrei Criteanul | Casiana Imnografa
Cosma Imnograful | Efrem Sirul
Ioan Scolasticul | Iosif Imnograful | Nicodim Aghioritul
Roman Melodul | Teodor Studitul | Matei Vlastares
Editați această casetă

Ca toate celelalte compoziții muzicale din Biserica Ortodoxă, canonul este cântat de cor sau de cântăreț pe o melodie „a cappella”. Oda (cântarea) canonului debutează cu cântarea începutului unei ode biblice. Apoi, în puncte prestabilite, oda biblică este întreruptă de introducerea unor strofe numite irmoase, "legături", care fac poetic legătura cu subiectul propriu-zis al canonului. După irmos, se cântă o serie de tropare (imnuri de câte o strofă fiecare), alternativ cu versetele următoare ale odei biblice. Aceste tropare au aceeași structură metrică și se cântă pe aceeași melodie cu irmosul care le introduce, dezvoltând subiectul anunțat în irmoase. Oda biblică se încheie cu adăugarea unei strofe finale numită catavasie, care diferă de la o slujbă sau ocazie la alta sau chiar poate lipsi. Concret, oda se poate încheia:

  • a) prin repetarea irmosului
  • b) prin cântarea irmosului celui de-al doilea canon, când se cântă mai mult de un canon odată
  • c) cu irmosul canonului unei sărbători importante care se apropie
  • d) cu alte versuri precizate în cărțile de cult.

Catavasia înseamnă „coborâre”, versul fiind numit astfel deoarece, inițial, era cântat de două coruri care coborau din locurile lor din stânga și dreapta bisericii pentru a cânta împreună în mijlocul acesteia.)

Când se slujește canonul întreg, între odele trei și patru se cântă o sedealnă ("imn cântat din poziția așezat"). Între odele șase și șapte se cântă prooimion-ul (strofa inițială) a unui condac reminiscent și un icos sau prima strofă. Această ordine se modifică dacă se slujește canonul împreună cu un acatist.

Practica modernă

În practica modernă, odele biblice nu mai sunt cântate de-a lungul anului, cu excepția Utreniei din zilele lucrătoare ale Postului Mare. Cel mai frecvent sunt cântate odele de la unu la nouă, cu excepția cântării a doua; în consecință, doar opt ode sunt cântate în majoritatea canoanelor. Oda a doua are o temă de adâncă pocăință, astfel încât aceasta este cântată și ea doar la Utrenia din zilele de peste săptămână din Postul Mare. În această perioadă se slujesc doar câte trei dintre odele canonului (de aceea și cartea care conține porțiunile variabile ale slujbelor din Postul Mare se numește Triod.) De aceea, canoanele care nu se slujesc în Postul Mare adesea nu au nici irmoase și nici nu este trecut în cărțile de cult un tropar al cântării a doua. De asemenea, oda a doua se slujește și pentru Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul.

În schimb, în practica obișnuită oda canonului începe în mod normal cu irmosul. Troparele care urmează sunt introduse fiecare de către un scurt stih (vers) care este la rândul lui legat de tema canonului. De exemplu, în Canonul Învierii, stihul este: "Slavă, Doamne, Sfintei Învierii Tale"; într-un canon în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, refrenul este: "Preasfântă Născătoare-de-Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi"; în restul situațiilor, stihul este, cel mai adesea, "Slavă Ție, Doamne, slavă Ție." La ultimul sau ultimele două tropare, stihul este înlocuit cu doxologia "Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh", "și acum și pururea și în vecii vecilor, amin." La Utrenia de Duminica, Cântarea Maicii Domnului, care constituie jumătate din cea de-a noua odă biblică se cântă de obicei în întregime înainte de irmos.

Numărul total de tropare care se cântă este stabilit prin practica locală. Teoretic, ele sunt cel mult paisprezece pentru fiecare odă a canonului: unele dintre ele se repetă atunci când în cărțile de cult nu sunt prevăzute suficiente, iar altele sunt unite atunci când sunt prea multe. Aceasta face ca întregul canon să fie prea lung pentru rânduiala obișnuită de parohie, astfel încât adeseori numărul troparelor citite este redus (în unele cazuri, până la minimum trei de fiecare cântare (odă).

Cu toate că troparele își au rostul lor în compoziția poetică a canonului, care urmează un anumit fir logic și narativ, cântarea tuturor troparelor este cel mai adesea nepractică, astfel încât ele sunt cântate integral, de obicei, doar la Utrenia Paștilor. Cel mai frecvent, troparele sunt citite recto tono (pe o unică notă) de un singur citeț, ca și refrenele care le precedă; cu toate acestea irmosul și catavasia continuă să fie în general cântate. Alteori sunt doi citeți care rostesc sau cântă refrenele și troparele antifonic (dialogic sau responsorial).

Utilizare

Canoanele sunt slujite cel mai adesea la Utrenie, La Pavecernița Mare și Mică și la slujbele speciale, cum sunt Paraclisele și cele cu structură similară, cum sunt Panihida sau Molifta. În ultimele cazuri, canonul este un vestigiu, nefiind decât o selecție de irmoase cu refrene și doxologie. Canoanele mai pot fi folosite și ca rugăciune personală, fie ca parte dintr-un Canon de rugăciune fie în unele situații aparte. Există tradiția ca la rugăciunile pregătitoare pentru Euharistie să se citească trei canoane și un acatist în seara de dinainte. Când este folosit personal, nu există, în general, vreo regulă referitoare la muzică sau calitatea recitării.

Structura poetică și muzicală

Odele biblice nu sunt identice ca structură metrică, astfel încât deși toată cântarea este realizată în același fel, fiecare odă trebuie să aibă o compoziție individuală. Totuși, în compozițiile grecești originale, irmosul și troparul aveau aceeași structură metrică și puteau, astfel, să fie cântate pe aceea și melodie. De asemenea, adesea vor fi prezente acrostihuri, citite după troparele canonului și, uneori, cuprinzând irmosul ca și cum ar fi fost compuse în același timp. Structura metrică și acrostihurile sunt date odată cu titlul canonului.

Texte

Cele nouă ode pot fi găsite în orice Psaltire ortodoxă completă și sunt prezentate mai jos:

  1. Cântarea lui Moise din Ieșirea (Ieșirea 15,1-19), "Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit..."
  2. Cântarea lui Moise din Deuteronom (Deuteronom 32,1-43), "Ia aminte, cerule, și voi grăi! Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele..."
  3. Rugăciunea Anei, mama proorocului Samuel (I Regi 2,1-10), "Bucuratu-s-a inima mea întru Domnul..."
  4. Rugăciunea lui proorocului Avacum (Avacum 3,2-19), "Doamne, auzit-am de faima Ta..."
  5. Rugăciunea lui profetului Isaia Profetul (Cartea lui Isaia|Isaia 26,9-20), "Sufletul meu Te-a dorit în vreme de noapte, duhul meu năzuiește spre Tine..."
  6. Rugăciunea lui profetului Iona -Iona 2,3-10), "Strigat-am către Domnul în strâmtorarea mea, și El m-a auzit..."
  7. Rugăciunea lui Azaria (Cântarea celor trei tineri 1, 2-21)[1], "Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul părinților noștri, și lăudat și preaslăvit este numele Tău în veci..."
  8. Cântarea celor trei tineri (Cântarea celor trei tineri 1, 28-67)[2], "Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul părinților noștri, și lăudat și preaînălțat întru toți vecii..."
  9. Cântarea Maicii Domnului (Luca 1,46-55) și Rugăciunea lui Zaharia tatăl Sfântului Înaintemergătorului (Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel..., Luca 1,68-79).

Colecții de irmoase pentru ocazii diverse pot fi găsite în Irmologhion, una din cărțile de cult de referință din Biserica Ortodoxă. Irmoasele și troparele canoanelor se mai găsesc în Minei și Octoih, iar în cazul cărților de cult sezoniere, în Triod și Penticostar.

Note:
  1. Daniel 3, 26-45 în textul Septuagintei.
  2. Daniel 3, 58-90 în textul Septuagintei.

Referințe

Legături externe