Roman Melodul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(→‎Viaţa)
(→‎Viața: +imagine)
 
(Nu s-au afișat 44 de versiuni intermediare efectuate de alți 6 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{În curs}}
+
{{Articol de calitate}}{{Sfinti
 +
|nume=Sfântul și Prea Cuviosul Roman Melodul
 +
|Imagine= [[Imagine:Roman the Melodist.jpg|270 px|Cuviosul Roman Melodul]]
 +
|nastere= sec. V, Emesa, Siria
 +
|adormire= sec. VI, [[Constantinopol]]
 +
|localizare=[[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] [[Constantinopol]],<br>[[Imperiul Bizantin]]
 +
|recunoastere= pan-ortodoxă
 +
|etnie= grec bizantin
 +
|tip= [[cuvios]]
 +
|canonizare=
 +
|calendar= [[1 octombrie]]
 +
|biserici=
 +
|site=
 +
|}}Sfântul și Prea [[Cuvios]]ul Părintele nostru '''Roman Melodul''' (cunoscut și sub numele ''Romanos'', de la grec. &Rho;&omicron;&mu;&alpha;&nu;&omicron;&sigma;), un prolific scriitor de [[imn]]uri grec, s-a născut la Emesa (Hems), în Siria. [[Praznic|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] este pe [[1 octombrie]], în aceeași zi cu
 +
[[Acoperământul Maicii Domnului]]. Este supranumit și ''Roman Melodul, făcătorul de [[condac]]e'', fiind considerat patronul cântăreților bisericești.
  
−
[[Image:Roman the Melodist.jpg|right|frame|Cuviosul Roman Melodul]]
+
==Viața==
−
Sfântul şi Prea [[Cuvios]]ul Părintele nostru '''Roman Melodul''' (cunoscut şi sub numele ''Romanos'', de la grec. &Rho;&omicron;&mu;&alpha;&nu;&omicron;&sigma;), un prolific scriitor de [[imn]]uri grec, s-a născut la Emesa (Hems), în Siria. [[Prăznuire|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] este pe [[1 octombrie]], în aceeaşi zi cu  
+
Cuviosul Roman Melodul s-a născut în Emesa Siriei, din părinți necunoscuți. Această incertitudine asupra identității părinților săi a dat naștere la mai multe ipoteze, potrivit cărora Roman ar fi fost fie iudeu, fie sirian, fie grec. A fost botezat încă de tânăr și s-a remarcat printr-o mare dragoste pentru casa Domnului - Biserica. Ulterior, s-a mutat de la Emesa la Beirut (capitala de acum a Libanului), unde a fost hirotonit ca [[diacon]] la biserica Învierii. Se spune că avea o voce destul de mediocră, dar în timpul slujbelor din Biserică inima lui pur și simplu se umplea cu dragoste pentru Dumnezeu și pentru el aceasta era cea mai mare bucurie.
−
[[Acoperământul Maicii Domnului]]. Este supranumit şi ''Roman Melodul, făcătorul de [[condac]]e'', fiind considerat patronul cântăreţilor bisericeşti.  
 
  
−
==Viaţa==
+
Pe vremea împăratului Anastasie I (491–518), tânărul diacon a venit la [[Constantinopol]], unde s-a stabilit la Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu din cartierul Chir. S-a ridicat întrebarea: despre care împărat este vorba - Anastasie I (491-518) sau Anastasie a II-lea (713-716)? Renumitul bizantinolog prof. Karl Krumbacher a demonstrat că este vorba despre Anastasie I, deci Roman a venit la Constantinopol cel mai probabil la sfârșitul secolului al V-lea<ref>Karl Krumbacher - ''Geschichte der byzantinischen Literatur von Justinian bis zum Ende des Ostroemischen Reiches'', München, 1897.</ref>.
  
−
Cuviosul Roman Melodul s-a născut în Emesa Siriei, din părinţi necunoscuţi. Această incertitudine asupra identităţii parinţilor săi a dat naştere la mai multe ipoteze, potrivit cărora Roman ar fi fost fie iudeu, fie sirian, fie grec. A fost botezat încă de tânăr şi s-a remarcat printr-o mare dragoste pentru casa Domnului - Biserica. Ulterior, s-a mutat de la Emesa la Beirut (capitala de acum a Libanului), unde a fost hirotonit ca [[diacon]] la biserica Învierii. Se spune că avea o voce destul de mediocră, dar în timpul slujbelor din Biserică inima lui pur şi simplu se umplea cu dragoste pentru Dumnezeu şi pentru el aceasta era cea mai mare bucurie.
+
Roman ducea o viață de ascet, prin [[rugăciune|rugăciuni]] și [[post]], dar, plin de umilință, el credea despre sine ca fiind mai degrabă un om de lume. Avea o dragoste deosebită pentru [[Maica Domnului]] și de multe ori mergea în timpul nopții pentru a se ruga în Biserica Vlahernelor, care găzduia prețiosul [[omofor]] al Maicii Domnului. Sfântul [[Patriarh]] [[Eftimie de Constantinopol|Eftimie]] îl prețuia și îl iubea pe Roman pentru virtuțile sale și i-a plătit același salariu ca și pentru ceilalți [[cântăreț]]i de la patriarhie, care erau mai educați și mai talentați. Aceștia din urmă erau nemulțumiți de acest lucru și încercau să-l ridiculizeze pe Roman pentru lipsurile lui în educația muzicală și teologică. Roman însuși era dureros de conștient de aceste defecte; își dorea o voce mai melodioasă pentru a aduce laudă lui Dumnezeu.
  
−
Pe vremea împăratului Anastasie I (491–518), tânarul diacon a venit la [[Constantinopol]], unde s-a stabilit la Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu din cartierul Chir.  
+
Odată, în ajunul [[Crăciun]]ului, cuviosul Roman a fost desemnat să-i conducă pe cântăreții bisericești la slujba solemnă ce se făcea la [[Nașterea Domnului]]. Era responsabil în acest caz nu numai pentru cântări, ci și pentru textul imnelor ([[condac]]elor). După ce toată lumea a plecat, el a rămas în Biserica Vlahernelor și cu lacrimi în ochi a rugat-o pe Maica Domnului să-l ajute. Fiind foarte obosit, el a adormit, dar în vis i-a apărut Maica Domnului, ca răspuns la rugăciunea sa. Aceasta i-a dat o bucata de hârtie, spunându-i cu blândețe: „iată, mănâncă aceasta”. Trezindu-se, Roman își dădu seama că a fost înzestrat cu o inspirație divină. Când a început slujba solemnă pentru [[Nașterea Domnului]], cuviosul Roman, după ce a primit binecuvântarea patriarhului, suindu-se în amvon, a început a cânta: „''Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de ființă naște...''”.
 +
[[Fișier:Romanos the Melodist vision.jpg|thumb|left|300px|Viziunea Cuviosului Roman Melodul; Menologhionul lui Vasile al II-lea]]
 +
Împăratul (care asista la slujbă), patriarhul, clerul și toți credincioșii din biserică au ascultat plini de mirare cântarea lui Roman, făcută cu o voce sonoră și plină de dreapta credință, apoi i s-au alăturat cu toții la intonarea acelui imn. Mai târziu, Roman i-a povestit patriarhului visul pe care îl avusese, iar cântăreții care își bătuseră joc de el s-au căit și plini de umilință i-au cerut iertare.
  
−
Roman ducea o viaţă de ascet, prin [[rugăciune|rugăciuni]] şi [[post]], dar, plin de umilinţă, el credea despre sine ca fiind mai degrabă un om de lume. Avea o dragoste seosebită pentru [[Maica Domnului]] şi de multe ori mergea în timpul nopţii pentru a se ruga în Biserica din Vlaherne, care găzduia preţiosul omofor al Maicii Domnului. Sfântul Patriarh [[Eftimie]] îl preţuia şi îl iubea pe Roman pentru virtuţile sale şi i-a plătit acelaşi salariu ca şi pentru ceilalţi cântăreţi de la patriarhie, care erau mai educaţi şi mai talentaţi. Aceştia din urmă erau nemulţumiţi de acest lucru şi încercau să-l ridiculizeze pe Roman pentru lipsurile lui în educaţia muzicală şi teologică. Roman însuşi era dureros de conştient de aceste defecte; îşi dorea o voce mai melodioasă pentru a aduce laudă lui Dumnezeu.
+
Cu acest condac al Nașterii Domnului, care a fost datat în anul 518, cuviosul Roman a început o perioadă prolifică de creație. În total, el a scris mai mult de o mie de condace, sărbătorind toate [[Sărbători|zilele de sărbătoare]] ale anului liturgic și sfinții din întregul [[calendar]].  
  
−
O dată, în ajunul [[Crăciun]]ului, cuviosul Roman a fost desemnat să-i conducă pe cântăreţii bisericeşti la slujba solemnă ce se făcea la [[Naşterea Domnului]]. Era responsabil în acest caz nu numai pentru cântări ci şi pentru textul imnelor ([[condac]]elor). După ce toată lumea a plecat, el a rămas în Biserica Vlahernelor şi cu lacrimi în ochi a rugat-o pe Maica Domnului să-l ajute. Fiind foarte obosit, el a adormit, dar în vis i-a apărut Maica Domnului, ca răspuns la rugăciunea sa. Aceasta i-a dat o bucata de hârtie, spunându-i cu blândeţe: "iată, mănâncă aceasta". Trezindu-se, Roman îşi dădu seama că a fost înzestrat cu o inspiraţie divină şi suindu-se în amvon, a început a cânta: "''Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte...''".
+
Trebuie subliniată diferența dintre [[condac]]ul contemporan, care este un scurt imn religios care onorează și descrie o sărbătoare sau un sfânt, și [[condac]]ul așa cum era în secolul VI, pe vremea cuviosului Roman. Condacul de acum era pe atunci doar prologul (''proomion'') condacului în forma sa întreagă; acest cuprindea 18-30 de strofe (''ikoi''), fiecare cu un refren și unite printr-un acrostih. Când condacul era cântat pe o melodie originală, se numea ''idiomelon''. Inițial, compozițiile Sfântului Roman erau numite pur și simplu "[[psalmi]]" sau "ode". Termenul de [[condac]] a intrat în folosință abia în secolul al IX-lea, acest cuvânt provenind de la ''kontos'', bastonașul de lemn pe care se înfășura pergamentul pe care se scria în acel timp.
 +
[[Fișier:Christmas_kontakion.jpg|thumb|300px|Condacul Nașterii Domnului]]
 +
Printre cele mai celebre [[condac]]e care au rămas de la Sfântul Roman sunt:
 +
* ''La moartea unui călugăr''
 +
* ''Judecata de apoi''
 +
* ''Trădarea lui [[Iuda Iscarioteanul|Iuda]]''
 +
* ''Martiriul [[Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic)|Sfântului Ştefan]]''
  
 +
Dar cel mai faimos [[condac]] al Sfântului Roman rămâne tot Condacul Nasterii Domnului:
 +
:Fecioara astăzi pre Cel mai presus de ființă naște,
 +
:iar pământul peșteră Celui neapropiat aduce.
 +
:Îngerii cu păstorii slavoslovesc,
 +
:iar magii cu steaua călătoresc.
 +
:Că pentru noi s-a născut prunc tânăr,
 +
:Dumnezeu cel mai înainte de veci.
 +
:([[Minei]], [[25 decembrie]], la [[Utrenie]])
 +
Așa cum scria academicianul Virgil Cândea, „puține alcătuiri ale literaturii universale cuprind o asemenea densitate de paradoxuri, evocarea atâtor fapte mai presus de fire și de înțelegere, prilejuite de suprema Teofanie a întrupării Logosului și exprimate cu atâta economie de cuvinte, în numai câteva versuri”.
  
−
When it came time that night for him to sing, Saint Roman received the patriarch's blessing and, vested in a special garment reserved for the principal singer, he stepped onto the ambo.  He began to sing: "Today the Virgin gives birth to Him Who is above all being . . ."  The emperor, the patriarch, the clergy-the entire congregation listened in wonder at the profound theology and the clear, sonorous voice which issued forth. They all joined in the refrain, "A new-born Babe, the pre-eternal God."  Later, Saint Roman told the patriarch about his vision, and the singers who had made fun of him prostrated themselves in repentance and humbly asked the Saint's forgiveness.
+
În termeni științifici, compozițiile cuviosului Roman „combină cu succes solemnitatea și demnitatea predicii religioase cu delicatețea și vioiciunea poeziei lirice și dramatice”.
  
−
It should be noted that the kontakion as we know it today—a short hymn honoring and describing a particular feast or saint—is only the prologue or proomion of a full kontakion which, at the height of its development in the sixth century, was a poetic sermon composed of from 18 - 30 verses or ikoi, each with a refrain, and united by an acrostic. When it was sung to an original melody, it was called an idiomelon.  Originally, Saint Roman' works were known simply as "[[psalms]]," "[[odes]]," or poems.  It was only in the ninth century that the term kontakion—from the word kontos, the shaft on which the parchment was rolled—came into use.
+
==Imnografie==
 +
[[Condac]] (glasul al 8-lea):
 +
:Cu dumnezeieștile fapte bune ale Duhului din tinerețe înfrumusețându-te, Romane preaînțelepte,
 +
:cinstitei Biserici a lui Hristos înfrumusețător ai fost;
 +
:căci cu cântări frumoase o ai înfrumusețat, fericite.  
 +
:Pentru aceea te rugăm: dăruiește celor ce doresc dumnezeieștile tale daruri, ca să strigăm ție:
 +
:Bucură-te, părinte preafericite, podoaba Bisericii!
  
−
With the Nativity Kontakion, which has been dated to the year 518, Saint Roman began a period of prolific creativity. Altogether, he wrote as many as one thousand kontakion, celebrating [[Feast day|feasts]] and saints throughout the [[Church Calendar|liturgical year]]. In the words of one scholar, Saint Roman' compositions successfully combined "the solemnity and dignity of the sermon with the delicacy and liveliness of lyric and dramatic poetry."
+
[[Tropar]] (glasul al 4-lea):
 +
:Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip;
 +
:căci luând Crucea, ai urmat lui Hristos;
 +
:și luptând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător;
 +
:ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.  
 +
:Pentru aceasta, cu îngerii se bucură, Cuvioase Părinte Romane, duhul tău.
  
−
Because Saint Roman is commemorated on the same day as the [[Protection of the Mother of God|feast of Protection]], he commonly appears as a central figure in the icon of that feast, even though there is no historical connection (the event celebrated by the Protection icon occurred in the tenth century).  Although in more recent icons Saint Roman is depicted as a [[deacon]] standing on the [[Ambon|ambo]], Russian church musicologist Johann von Gardner points out that in the oldest icons he is more accurately portrayed wearing the short red tunic of a singer and standing on a raised platform in the middle of the church.
+
==Iconografie==
 +
[[Imagine:Romano il Melode.jpg|left|frame|Sfântul Roman Melodul]]
 +
[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Cuvios Roman Melodul („Roman dulce-cântarețul”, cum îl numește el) se zugrăvește sub chipul unui tânăr cu începere de barbă, zicând: „''Fecioara, astăzi, pe Cel mai presus de ființă naște...''”<ref>Dionisie din Furna - ''Erminia picturii bizantine'', editura Sophia, București, 2000, p. 153, 163 și 187. ISBN 973-99692-0-8.</ref>
  
−
Roman is said to have composed more than 8000 similar hymns or [[kontakion|kontakia]] (Gr. κοντάκιον, "scroll") celebrating the feasts of the ecclesiastical year, the lives of the saints, and other sacred subjects. Some of the more famous are:
+
Pentru că Sfântul Roman este pomenit pe [[1 octombrie]], în aceeași zi cu [[Acoperământul Maicii Domnului]], el apare de obicei ca un personaj central în iconografia acestei sărbători, deși nu există nici-o legătură istorică (''Acoperământul Maicii Domnului'' a început să fie sărbătorit abia în secolul al X-lea). Deși în multe icoane mai recente Sfântul Roman este pictat ca un diacon stând în amvon, muzicologul rus Johann von Gardner subliniază faptul că în vechile icoane el este mai precis portretizat, purtând tunica roșie scurtă de cântăreț bisericesc și stând în picioare pe o platformă ridicată în mijlocul bisericii<ref>Johann von Gardner - ''Russian Church Singing: Orthodox Workship and Hymnography'', St. Vladimir's Seminary Press, New York, 1997. ISBN 978-0913836590.</ref>.
 +
<div style="clear:left;"></div>
  
−
*on the death of a monk (extremely impressive)
+
==Note==
−
*the Last Judgment
+
<references/>
−
*the treachery of [[Judas Iscariot|Judas]]
 
−
*the [[martyr]]dom of [[Apostle Stephen the Protomartyr|St Stephen]]
 
−
 
 
−
==[[Imn]]e==
 
−
[[Kontakion]] (Tone 8)
 
−
:You were adorned from childhood with the godly virtues of the Spirit;
 
−
:you were a precious adornment of the Church of Christ, all-wise Roman,
 
−
:for you made it lovely with beautiful hymnody.
 
−
:Therefore, we entreat you, grant your divine gift to those who desire it,
 
−
:that we may cry out to you: "Rejoice, all-blessed Father, beauty of the Church."
 
−
 
 
−
[[Troparion]] (Tone 4)
 
−
:You gladdened Christ's Church by your melodies
 
−
:like an inspired heavenly trumpet.
 
−
:You were enlightened by the Mother of God
 
−
:and shone on the world as God's poet.
 
−
:We lovingly honor you, righteous Roman.
 
−
 
 
−
==Ediţii==
 
−
*JB Pitra, Analecta Sacra, i. (1876), containing 29 poems, and Sanctus Romanus Veterum Melodorum Princeps (1888), with three additional hymns from the [[monastery]] of St [[Apostle John|John]] in Patmos. See also Pitra's Hymnographie de l'église grecque (1867)
 
−
*Karl Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Litteratur (1897).
 
  
 
==Surse==
 
==Surse==
−
{{note|1}} On the question whether Anastasius I (491-518) or II (713-716) is meant, see Krumbacher, who is in favour of the earlier date.
+
* [[w:Romanos|Romanos]]
−
*This article incorporates text from the Encyclopædia Britannica Eleventh Edition, a publication now in the public domain.
+
* [http://www.scritube.com/literatura-romana/Roman-Melodul-si-poezia-sa-imn1812114512.php Sabin Preda și Cristina Rogobete - Roman Melodul și poezia sa imnografică]
−
*Adapted from the Wikipedia article, "[[wikipedia:Romanos]]."
+
* [http://www.crestinortodox.ro/craciun/68384-condacul-nasterii-domnului Condacul Nașterii Domnului]
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
−
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=102826 Venerable Romanus the Melodist, "Sweet-Singer"] - from [[OCA]] web site.
+
*(en) [http://www.orthodox.net/gleanings/kontakia_of_romanos.html The Kontakia of Romanos]
−
*[http://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=225 Romanos the Melodist] - from [[GOARCH]] web site.
+
*(en) [http://openlibrary.org/b/OL20438602M/Analecta_sacra_(et_classica)_Spicilegio_Solesmensi_parata_ed._J.B._Pitra JB Pitra, Analecta Sacra]
−
*[http://www.comeandseeicons.com/r/jfl30.htm Icon of St. Romanus the Melodist]
+
*(en) [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=102826 Venerable Romanus the Melodist, "Sweet-Singer"] - from [[OCA]] web site.
−
*[http://www.comeandseeicons.com/r/inp13.htm Icon of St. Romanos the Hymnographer]
+
*(en) [http://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=225 Romanos the Melodist] - from [[GOARCH]] web site.
 +
*(en) [http://www.comeandseeicons.com/r/jfl30.htm Icon of St. Romanus the Melodist]
 +
*(en) [http://www.comeandseeicons.com/r/inp13.htm Icon of St. Romanos the Hymnographer]
 +
 
 +
{{Imnografie/lat}}
  
−
[[Category:Hymnographers]]
+
[[Categorie:Cuvioși]]
−
[[Category:Saints]]
+
[[Categorie:Imnografi]]
 +
[[Categorie:Sfinți]]
 +
[[Categorie:Sfinți bizantini]]
 +
[[Categorie:Articole de calitate]]
  
 
[[ar:رومانوس المرنم]]
 
[[ar:رومانوس المرنم]]
 
[[en:Roman the Melodist]]
 
[[en:Roman the Melodist]]
 
[[el:Ρωμανός ο Μελωδός]]
 
[[el:Ρωμανός ο Μελωδός]]
 +
[[it:Romano il Melode]]

Versiunea curentă din 8 octombrie 2020 18:37

LinkFA-star.png
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului.
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.
Sfântul și Prea Cuviosul Roman Melodul
Cuviosul Roman Melodul
Date personale
Naștere sec. V, Emesa, Siria
Mutare la Domnul (†) sec. VI, Constantinopol
Localizare Flag of the Byzantine Empire.png Constantinopol,
Imperiul Bizantin
Naționalitate grec bizantin
Date cult
Tip cuvios
Data canonizării
Prăznuire la data de 1 octombrie
Proclamare pan-ortodoxă
Biserici patronate

Sfântul și Prea Cuviosul Părintele nostru Roman Melodul (cunoscut și sub numele Romanos, de la grec. Ρομανοσ), un prolific scriitor de imnuri grec, s-a născut la Emesa (Hems), în Siria. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă este pe 1 octombrie, în aceeași zi cu Acoperământul Maicii Domnului. Este supranumit și Roman Melodul, făcătorul de condace, fiind considerat patronul cântăreților bisericești.

Viața

Cuviosul Roman Melodul s-a născut în Emesa Siriei, din părinți necunoscuți. Această incertitudine asupra identității părinților săi a dat naștere la mai multe ipoteze, potrivit cărora Roman ar fi fost fie iudeu, fie sirian, fie grec. A fost botezat încă de tânăr și s-a remarcat printr-o mare dragoste pentru casa Domnului - Biserica. Ulterior, s-a mutat de la Emesa la Beirut (capitala de acum a Libanului), unde a fost hirotonit ca diacon la biserica Învierii. Se spune că avea o voce destul de mediocră, dar în timpul slujbelor din Biserică inima lui pur și simplu se umplea cu dragoste pentru Dumnezeu și pentru el aceasta era cea mai mare bucurie.

Pe vremea împăratului Anastasie I (491–518), tânărul diacon a venit la Constantinopol, unde s-a stabilit la Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu din cartierul Chir. S-a ridicat întrebarea: despre care împărat este vorba - Anastasie I (491-518) sau Anastasie a II-lea (713-716)? Renumitul bizantinolog prof. Karl Krumbacher a demonstrat că este vorba despre Anastasie I, deci Roman a venit la Constantinopol cel mai probabil la sfârșitul secolului al V-lea[1].

Roman ducea o viață de ascet, prin rugăciuni și post, dar, plin de umilință, el credea despre sine ca fiind mai degrabă un om de lume. Avea o dragoste deosebită pentru Maica Domnului și de multe ori mergea în timpul nopții pentru a se ruga în Biserica Vlahernelor, care găzduia prețiosul omofor al Maicii Domnului. Sfântul Patriarh Eftimie îl prețuia și îl iubea pe Roman pentru virtuțile sale și i-a plătit același salariu ca și pentru ceilalți cântăreți de la patriarhie, care erau mai educați și mai talentați. Aceștia din urmă erau nemulțumiți de acest lucru și încercau să-l ridiculizeze pe Roman pentru lipsurile lui în educația muzicală și teologică. Roman însuși era dureros de conștient de aceste defecte; își dorea o voce mai melodioasă pentru a aduce laudă lui Dumnezeu.

Odată, în ajunul Crăciunului, cuviosul Roman a fost desemnat să-i conducă pe cântăreții bisericești la slujba solemnă ce se făcea la Nașterea Domnului. Era responsabil în acest caz nu numai pentru cântări, ci și pentru textul imnelor (condacelor). După ce toată lumea a plecat, el a rămas în Biserica Vlahernelor și cu lacrimi în ochi a rugat-o pe Maica Domnului să-l ajute. Fiind foarte obosit, el a adormit, dar în vis i-a apărut Maica Domnului, ca răspuns la rugăciunea sa. Aceasta i-a dat o bucata de hârtie, spunându-i cu blândețe: „iată, mănâncă aceasta”. Trezindu-se, Roman își dădu seama că a fost înzestrat cu o inspirație divină. Când a început slujba solemnă pentru Nașterea Domnului, cuviosul Roman, după ce a primit binecuvântarea patriarhului, suindu-se în amvon, a început a cânta: „Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de ființă naște...”.

Viziunea Cuviosului Roman Melodul; Menologhionul lui Vasile al II-lea

Împăratul (care asista la slujbă), patriarhul, clerul și toți credincioșii din biserică au ascultat plini de mirare cântarea lui Roman, făcută cu o voce sonoră și plină de dreapta credință, apoi i s-au alăturat cu toții la intonarea acelui imn. Mai târziu, Roman i-a povestit patriarhului visul pe care îl avusese, iar cântăreții care își bătuseră joc de el s-au căit și plini de umilință i-au cerut iertare.

Cu acest condac al Nașterii Domnului, care a fost datat în anul 518, cuviosul Roman a început o perioadă prolifică de creație. În total, el a scris mai mult de o mie de condace, sărbătorind toate zilele de sărbătoare ale anului liturgic și sfinții din întregul calendar.

Trebuie subliniată diferența dintre condacul contemporan, care este un scurt imn religios care onorează și descrie o sărbătoare sau un sfânt, și condacul așa cum era în secolul VI, pe vremea cuviosului Roman. Condacul de acum era pe atunci doar prologul (proomion) condacului în forma sa întreagă; acest cuprindea 18-30 de strofe (ikoi), fiecare cu un refren și unite printr-un acrostih. Când condacul era cântat pe o melodie originală, se numea idiomelon. Inițial, compozițiile Sfântului Roman erau numite pur și simplu "psalmi" sau "ode". Termenul de condac a intrat în folosință abia în secolul al IX-lea, acest cuvânt provenind de la kontos, bastonașul de lemn pe care se înfășura pergamentul pe care se scria în acel timp.

Condacul Nașterii Domnului

Printre cele mai celebre condace care au rămas de la Sfântul Roman sunt:

Dar cel mai faimos condac al Sfântului Roman rămâne tot Condacul Nasterii Domnului:

Fecioara astăzi pre Cel mai presus de ființă naște,
iar pământul peșteră Celui neapropiat aduce.
Îngerii cu păstorii slavoslovesc,
iar magii cu steaua călătoresc.
Că pentru noi s-a născut prunc tânăr,
Dumnezeu cel mai înainte de veci.
(Minei, 25 decembrie, la Utrenie)

Așa cum scria academicianul Virgil Cândea, „puține alcătuiri ale literaturii universale cuprind o asemenea densitate de paradoxuri, evocarea atâtor fapte mai presus de fire și de înțelegere, prilejuite de suprema Teofanie a întrupării Logosului și exprimate cu atâta economie de cuvinte, în numai câteva versuri”.

În termeni științifici, compozițiile cuviosului Roman „combină cu succes solemnitatea și demnitatea predicii religioase cu delicatețea și vioiciunea poeziei lirice și dramatice”.

Imnografie

Condac (glasul al 8-lea):

Cu dumnezeieștile fapte bune ale Duhului din tinerețe înfrumusețându-te, Romane preaînțelepte,
cinstitei Biserici a lui Hristos înfrumusețător ai fost;
căci cu cântări frumoase o ai înfrumusețat, fericite.
Pentru aceea te rugăm: dăruiește celor ce doresc dumnezeieștile tale daruri, ca să strigăm ție:
Bucură-te, părinte preafericite, podoaba Bisericii!

Tropar (glasul al 4-lea):

Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip;
căci luând Crucea, ai urmat lui Hristos;
și luptând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător;
ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.
Pentru aceasta, cu îngerii se bucură, Cuvioase Părinte Romane, duhul tău.

Iconografie

Sfântul Roman Melodul

Dionisie din Furna arată că Sf. Cuvios Roman Melodul („Roman dulce-cântarețul”, cum îl numește el) se zugrăvește sub chipul unui tânăr cu începere de barbă, zicând: „Fecioara, astăzi, pe Cel mai presus de ființă naște...”[2]

Pentru că Sfântul Roman este pomenit pe 1 octombrie, în aceeași zi cu Acoperământul Maicii Domnului, el apare de obicei ca un personaj central în iconografia acestei sărbători, deși nu există nici-o legătură istorică (Acoperământul Maicii Domnului a început să fie sărbătorit abia în secolul al X-lea). Deși în multe icoane mai recente Sfântul Roman este pictat ca un diacon stând în amvon, muzicologul rus Johann von Gardner subliniază faptul că în vechile icoane el este mai precis portretizat, purtând tunica roșie scurtă de cântăreț bisericesc și stând în picioare pe o platformă ridicată în mijlocul bisericii[3].

Note

  1. ↑ Karl Krumbacher - Geschichte der byzantinischen Literatur von Justinian bis zum Ende des Ostroemischen Reiches, München, 1897.
  2. ↑ Dionisie din Furna - Erminia picturii bizantine, editura Sophia, București, 2000, p. 153, 163 și 187. ISBN 973-99692-0-8.
  3. ↑ Johann von Gardner - Russian Church Singing: Orthodox Workship and Hymnography, St. Vladimir's Seminary Press, New York, 1997. ISBN 978-0913836590.

Surse

Legături externe


Imnografia Bisericii Ortodoxe
Cărți și perioade liturgice
Acatistier | Aghiazmatar | Apostol | Ceaslov | Evanghelie | Liturghier | Molitfelnic | Minei | Octoih | Panihidă | Penticostar | Tipic | Triod
Noțiuni de imnografie
Acatist | Aleluia| Antifon | Automelă | Axion | Canon | Catavasie | Cântarea Casianei | Cântarea Maicii Domnului | Condac | Cuvine-se cu adevărat | Doxologie | Ecfonis | Ectenie | Fericirile | Glas | Heruvic | Idiomelă | Icos | Imn | Irmos | Luminândă | Ode biblice | Paraclis | Podobie | Polieleu | Prochimen | Psalmii din Tipic | Stihiră | Stihoavnă | Tropar | Tropar dogmatic | Unule Născut
Imnografi
Andrei Criteanul | Casiana | Cosma Imnograful | Efrem Sirul | Ioan Scolasticul | Iosif Imnograful | Nicodim Aghioritul | Roman Melodul | Teodor Studitul | Matei Vlastares
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Roman_Melodul&oldid=50937”