Euharistie
|
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție. |
| Acest articol face parte din seria Spiritualitate ortodoxă | |
| Sfintele Taine | |
| Botezul – Mirungerea Sf. Împărtășanie – Spovedania Căsătoria – Preoția Sf. Maslu | |
| Starea omului | |
| Păcatul – Patima – Virtutea Raiul – Iadul | |
| Păcate | |
| Păcate strigătoare la cer | |
| Păcate capitale | |
| Alte păcate | |
| Păcatele limbii | |
| Virtuți | |
| Virtuțile teologice | |
| Virtuțile morale Înțelepciunea – Smerenia | |
| Etapele vieții duhovnicești | |
| Despătimirea (Curățirea) Contemplația Îndumnezeirea | |
| Isihasm | |
| Trezvia – Pocăința Isihia – Discernământul Mintea | |
| Asceza | |
| Fecioria – Ascultarea Statornicia – Postul Sărăcia – Monahismul | |
| Rugăciunea | |
| Închinarea – Cinstirea Pravila de rugăciune Rugăciunea lui Iisus Sf. Moaște – Semnul Sf. Cruci | |
| Sfinții Părinți | |
| Părinții apostolici Părinții pustiei Părinții capadocieni Filocalia Scara dumnezeiescului urcuș | |
| Editați această casetă | |
Cuprins
Aspecte generale
Euharistia în Biserica Ortodoxă se află în centrul vieții creștine, deoarece Biserica este în primul rând o comunitate euharistică. Euharistia este desăvârșirea tuturor celorlalte Taine ale Bisericii și este izvorul și ținta tuturor învățăturilor și instituțiilor Bisericii.
Majoritatea teologilor care au scris despre Cina cea de Taină nu cred că ar fi fost vorba de cina obișnuită, de Paștile evreiești, poziție coerentă cu povestirea păstrată în Evanghelia după Ioan. Există o minoritate care consideră totuși că aceasta fusese o cină de Paști (seder), bazându-se pe Evangheliile sinoptice. Însă, după cum afirmă Enrico Mazza, părerea minorității „rămâne o interpretare teologică. Realitatea istorică este că Cina cea de Taină nu a fost o celebrare a Paștilor evreiești, și prin urmare că liturghia acesteia nu a fost cea a Paștilor evreiești.”[3].
Pentru iertarea păcatelor și spre viața de veci
Înainte de primirea Sfintei Împărtășanii, toți rostesc rugăciunile de mai jos. Aceste rugăciuni reprezintă angajamentul personal, al fiecăruia față de Hristos, făgăduința lor că vor crede în El și în Sfintele Taine ale Bisericii Lui:
- Cred, Doamne, și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu. (a se vedea I Timotei 1, 15)
- Încă mai cred că acesta este Însuși preacurat Trupul Tău și acesta este Însuși scump Sângele Tău. Deci mă rog Ție, miluiește-mă, și-mi iartă greșelile mele cele de voie și cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele cu știință și cu neștiință.
- Și mă învrednicește fără de osândă să mă împărtășesc cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Amin.
- Cinei Tale celei de Taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaș mă primește, că nu voi spune vrăjmașilor Tăi taina Ta, nici sărutare Îți voi da ca Iuda; ci ca tâlharul, mărturisindu-mă, strig Ție: „Pomenește-mă, Doamne, întru Împărăția Ta”.
- Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie mie împărtășirea cu preacuratele Tale Taine, Doamne, ci spre tămăduirea sufletului și a trupului.
Credincioșii primesc Sfânta Împărtășanie dintr-o linguriță. Ei primesc atât pâinea sfințită (NIKA), cât și vinul sfințit. Împărtășirea credincioșilor se face întotdeauna din Darurile aduse și sfințite la Sfânta Liturghie respectivă. Toți credincioșii pregătiți, membri ai Bisericii prin Sfintele Taine ale Botezului și Mirungerii, inclusiv pruncii și copiii mici se pot împărtăși.
Euharistia ca Jertfă
Biserica Ortodoxă mărturisește că Euharistia este aducerea unei jertfe (sacrificiu). După cum auzim în Liturghie, „Ale Tale dintru ale Tale, Ție îți aducem de toate și pentru toate.”
- În Euharistie, jertfa adusă este Hristos Însuși, și Însuși Hristos este Cel care aduce Jertfa: este atât preot cât și jertfă.
- Ție îți aducem. Euharistia este Jertfă adusă lui Dumnezeu Cel în Sfânta Treime — nu doar Tatălui, ci și Sfântului Duh și lui Hristos Însuși. Deci ce este Jertfa euharistică? Cui Îi este oferită? La ambele întrebări, răspunsul este: Hristos.
- [Ție Îți] aducem... pentru toate: conform teologiei ortodoxe, Euharistia este o jertfă de împăcare, adusă atât în numele celor vii, cât și al celor adormiți.
Biserica învață că Jertfa nu este doar un semn, un simbol, ci un adevărat sacrificiu. Nu pâinea este jertfită, ci Însuși Trupul lui Hristos. Iar Mielul lui Dumnezeu S-a jertfit o singură dată, pentru totdeauna. Astfel, Jertfa euharistică nu este jertfirea sângeroasă a Mielului, ci jertfă nesângeroasă, unde pâinea se preschimbă în Mielul de jertfă.
Momentele jertfei lui Hristos — Întruparea, Cina cea de Taină, Răstignirea, Învierea și Înălțarea Domnului sunt actualizate în Euharistie, nu sunt repetate.
Prezență reală, simbolică sau mistică?
Euharistia este atât simbolică, cât și mistică. De asemenea, în Biserica Ortodoxă Euharistia este considerată a fi adevăratul Trup și Sânge al Mântuitorului Hristos, tocmai pentru că pâinea și vinul sunt taine și simboluri ale adevăratei și deplinei prezențe a lui Dumnezeu și ale manifestării Lui față de noi în Hristos.
Înaintea Tainei Sfintei Împărtășanii, ortodocșii refuză orice analiză și explicație în termeni pur raționali și logici. Căci Euharistia, ca și Hristos însuși, este o taină a Împărăției Cerurilor care, după cum ne-a spus Domnul Iisus, „nu este din lumea aceasta”. Euharistia, întrucât aparține Împărăției lui Dumnezeu, nu este în nici un fel ținută de regulile logicii pământești a umanității marcate de păcat.
Iată ce ne spune în legătură cu aceasta Sfântul Ioan Damaschin: „Dacă te întrebi cum se petrec acestea, destul îți este ție să afli că e prin Sfântul Duh... nu știm nimic mai mult decât aceasta, că este adevărat, lucrător și atotputernic cuvântul lui Dumnezeu, dar că lucrează într-un chip de nepătruns [pentru mintea omenească]”.
În Joia Mare, doar la nevoie și în alte zile, preotul sfințește un al doilea agneț, pe care apoi îl taie, usucă și păstrează ca Împărtășanie pentru bolnavi. De obicei Împărtășania pentru bolnavi se păstrează în chivot, pe Sfânta Masă a altarului, fără ca totuși să existe vreo regulă strictă relativă la locul păstrării ei. Cu atât mai mult cu cât Biserica Ortodoxă nu cunoaște devoțiunea sau adorarea „sfântului sacrament” precum în Biserica Romano-Catolică. Sfânta Împărtășanie nu face obiectul unui cult separat în Biserica Ortodoxă, care vede în această practică o exagerare a Bisericii catolicii în reacție la refuzul protestantismului de a recunoaște prezența reală a lui Hristos în Euharistie.
Împărtășania zisă „pentru bolnavi” este exclusiv păstrată pentru cei care nu pot veni la Sfânta Liturghie pentru motive reale și binecuvântate, cum ar fi: boală, infirmitate, închisoare. Toți ceilalți credincioși se împărtășesc în cadrul Sfintei Liturghii din Darurile care sunt aduse, pregătite, sfințite și date cu această ocazie.
| Acest articol face parte din seria Sfânta Liturghie | |
| Liturghia pregătitoare | |
| Proscomidia Obiecte liturgice Veșminte | |
| Liturghia cuvântului | |
| Ectenia Mare Antifoanele Ieșirea cu Sfânta Evanghelie Troparul sărbătorii Trisaghionul Apostolul Evanghelia Predica Ectenia cererii stăruitoare Ectenia celor chemați | |
| Liturghia euharistică | |
| Heruvicul Ieșirea cu Cinstitele Daruri Ectenia credincioșilor Crezul Anaforaua Anamneza Epicleza Axionul Rugăciunea „Tatăl nostru” Împărtășirea Încheierea Anafura | |
| Liturghia Darurilor Înainte Sfințite | |
| Editați această casetă | |
Liturghii euharistice
În Biserica Ortodoxă, cele mai răspândite Liturghii euharistice sunt:
Liturghia Sfântului Iacov
- Articol principal: Liturghia Sfântului Iacov
Liturghia Sfântului Iacov se slujește numai în anumite locuri, în general de praznicul Sfântului Apostol Iacov, cel cunoscut ca „fratele Domnului” (23 octombrie), primul episcop al Ierusalimului. Este cea mai veche și cea mai lungă Liturghie. Este semnificativ diferită de celelalte Liturghii din Biserică, în special prin faptul că se slujește pe o Sfântă Masă din afara Altarului, cu fața la comunitatea credincioșilor.
Conform rânduielilor, slujirea acestei Liturghii se face de către un episcop și doisprezece preoți. Dacă nu este de față un episcop, pot sluji Liturghia treisprezece preoți. Credincioșii se împărtășesc ca și preoții, primind Sfântul Trup în gură și bând apoi din Sfântul Potir.
Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare
Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare se slujește în Duminicile din Postul mare, în Joia Mare, în ajunul Sfintelor Paști, al Crăciunului și la prăznuirea Sfântului Vasile cel Mare (1 ianuarie). Sfântul Vasile a scurtat și a unificat toate variațiile în liturghiile care se dezvoltaseră din timpul Liturghiei Sf. Iacov și până la acceptarea creștinismului de către Imperiul Roman.
Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur
Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur este liturghia care se slujește cel mai des în Biserica Ortodoxă, cea care este celebrată în fiecare duminică și în orice zi se săvârșește Sfânta Liturghie euharistică (cu excepția celor în care se slujește Liturghia Sfântului Vasile sau Liturghia Darurilor Înainte Sfințite).
Liturghia Darurilor mai înainte sfințite
- Articol principal: Liturghia Darurilor mai înainte sfințite
Liturghia Darurilor mai înainte sfințite este o slujbă de seară în timpul căreia credincioșii se împărtășesc cu Daruri sfințite în altă zi. Liturghia Darurilor mai înainte sfințite se slujește miercurea și vinerea din timpul Postului Paștilor (și în anumite zile de sărbătoare, atunci când acestea cad într-o zi din săptămână din Postul Mare). Această slujbă îi este atribuită Sfântului Grigorie cel Mare, episcop al Romei din secolul al VI-lea.
Alte Sfinte Liturghii
În afară de cele amintite mai sus, mai există unele Sfinte Liturghii care sunt folosite mai des în unele Biserici Ortodoxe, mai rar sau deloc în cadrul altora.
Dumnezeiasca Liturghie a Sf. Marcu
Această slujbă este liturghia originară, tradițională a Bisericii Alexandriei, cea folosită de marii ierarhi ai lui Hristos Atanasie, Chiril, Macarie, Dionisie și alții. Textele manuscrise păstrate ale acestei Liturghii datează din secolul al IV-lea, dar s-au păstrat și fragmente mai vechi. Deși rânduiala slujbei s-a dezvoltat de-a lungul mai multor secole, nu avem nici o îndoială că autorul Liturghiei a fost într-adevăr Sfântul Apostol Marcu. Cea mai recentă versiune a textului, datând din anul 1585 (în perioada Patriarhului grec al Alexandriei Meletie Pigas) a fost aprobată și publicată de Sfântul Nectarie din Eghina. Această liturghie se slujește o dată pe an în Bisericile de limbă greacă și rusă.
Dumnezeiasca Liturghie a Sf. Tihon
- Articol principal: Liturghia Sfântului Tihon de Moscova
Este folosită de ortodocșii de rit occidental din Biserica Antiohiei și ROCOR (Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei).
Dumnezeiasca Liturghie a Sf. Apostol Petru
Această liturghie, cunoscută și ca Liturghia Sarum este folosită de ortodocșii de rit occidental din Biserica Antiohiei și ROCOR.
Sursa
A se vedea și
Lucrări la temă
În limba engleză:
- Laverdiere, Eugene. The Eucharist in the New Testament and in the Early Church. (ISBN 0814661521)
- Zizioulas, John D. Eucharist, Bishop, Church: The Unity of the Church in the Divine Eucharist and the Bishop During the First Three Centuries. (ISBN 1885652518)
Legături externe
- The Orthodox Faith Pr. Thomas Hopko, Decan Emeritus al Seminarului „Sf. Vladimir”, Crestwood, NY.
Note
- ↑ În limba greacă veche sintagma τα αγια μυστιρια, în traducere literală „Sfintele Taine”, este adesea folosită pentru a desemna „Sfintele Daruri”, Împărtășania; dar utilizarea ei în alte limbi este evitată, pentru a nu se face confuzie cu celelalte Sfinte Taine.
- ↑ Darurile de pâine și vin care sunt aduse de credincioși pentru slujirea Sfintei Liturghii se numesc „cinstitele daruri” până la momentul prefacerii, iar după epicleză se numesc „Sfintele Daruri”.
- ↑ The Celebration of the Eucharist: The Origin of the Rite and the Development of Its Interpretation [Collegeville, MN: Liturgical Press, 1999] pp.25–26
