Ascultare

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Ascultarea este foarte importantă în ortodoxie. Tuturor ni se cere să ascultăm de Dumnezeu. În Sfânta Scriptură se afirmă că „ascultarea e mai bună decât o jertfă bună” (I Regi 15:22).

Tipuri de ascultare

În creștinismul ortodox, există mai multe tipuri de ascultări. Îndeplinirea acestor ascultări este ascultare de Dumnezeu.

Ascultarea de părinți

Încă din Vechiul Testament, Dumnezeu a cerut omului să-și ascute părinții. Aceasta este a cincea poruncă a decalogului: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie ție bine și să trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeu ți-l va da.” (Ieșirea 20:12) Sfântul Ioan Gură de Aur zice că uneori Dumnezeu, din cauza slăbiciunii noaste omenești, ne făgăduiește în Biblie daruri și trai bun pe pământ.[1] O astfel de făgăduință este în citatul biblic de mai sus.

Copilul trebuie să nu-și asculte părinții atunci când aceștia îi dau o poruncă anticreștină. În situația în care părinții nu îi dau voie să plece la mănăstire pentru a se face monah, copilul are dreptul să nu-i asculte. Dar în mod normal, copiii n-au voie să încalce porunca părintească. Canonul 16 al sinodului local de la Gangra (340) are următoarea pedeapsă: „Dacă oarecare fii s-ar depărta de părinți, mai ales de cei credincioși, sub pretext de evlavie, și nu ar da cuvenita cinste părinților, prefăcându-se de către ei evlavia, să fie anatema.”[2]

Ascultarea de duhovnic

Fiecare creștin trebuie să-și găsească un duhovnic, adică un preot la care să se spovedească regulat și să se lase îndrumat de acesta pentru a se mântui și a-și afla misiunea pe care i-a dat-o Dumnezeu în viață. Duhovnicul este părintele spiritual al creștinului care s-a lăsat îndrumat de el.

Ascultarea de stăpânire

Sfântul Apostol Pavel afirmă: „Tot sufletul a să se supună înaltelor stăpâniri; că nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite. Ca atare, cel ce se împotrivește stăpânirii, rânduielii lui Dumnezeu i se împotrivește. Iar cei ce se împotrivesc își vor atrage osândă. Că dregătorii nu pentru fapta bună sunt frică, ci pentru cea rea b. Vrei dar să nu-ți fie frică de stăpânire?: Fă binele și vei avea laudă de la ea; căci ea ție îți este slujitoare a lui Dumnezeu spre bine. Dar dacă tu faci rău, teme-te, că nu'n zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui Dumnezeu, răzbunare a mâniei Lui asupra celui ce săvârșește răul.” (Romani 13 1:4) Din această cauză, Biserica nu încurajează revoluțiile.

Omul este dator să asculte de legile statului, dar există și aici anumite excepții. Dacă, de exemplu, statul obligă preoții sau episcopii să facă cununii religioase homosexualilor, o asemenea lege nu trebuie respectată.

Ascultarea de egumen

Toți călugării dintr-o mănăstire sunt obligați să asculte de egumenul lor. Ascultarea monahilor de egumen este mai strictă decât cea a mireanului de duhovnic. De exemplu, se poate întâmpla ca egumenul să ceară unui monah să îndeplinească o ascultare, care să pară că este păcat, dar de fapt trebuie îndeplinită.

În cazul în care monahilor li se cere să îndeplinească ascultări peste puterile lor, se pot adresa episcopului locului.

Ascultarea de soț

Femeia este datoare să asculte de bărbatul ei, după cum scrie în Scriptură: „Femeile să li se supună bărbaților lor precum Domnului; pentru că bărbatul îi este cap femeii, așa cum și Hristos îi este cap Bisericii, El, Mântuitorul trupului.” (Efeseni 5:22-23)

Însă Apostolul Pavel nu-l scutește pe bărbat de datoriile sale față de soție: „Bărbaților, iubiți pe femeile voastre așa cum și Hristos a iubit Biserica și pe Sine S-a dat pentru ea” (Efeseni 5:25).

Patericul despre ascultare

Au venit odată patru pustnici la marele Pamvo, purtând piei. Și au vestit fiecare fapta cea bună a celuilalt nefiind acela de față. Unul postea mult, cel de al doilea era neagonisitor și cel de al treilea a câștigat multă dragoste. Se spunea încă și despre cel de al patrulea că douăzeci și doi de ani avea de când era sub ascultarea unui bătrân. Le-a răspuns lor avva Pamvo: vă zic vouă, că fapta cea bună a acestuia este mai mare, căci fiecare dintre voi; fapta bună care a câștigat-o, cu voia sa a agonisit-o; iar acesta tăindu-și voia, voia altuia o face. Căci acest fel de bărbați sunt mărturisitori, dacă până la moarte se vor păzi așa.

Note

  1. Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilii la Matei”
  2. http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-sinoadelor-locale.html

Legături externe

http://ortodox.md/articole/ascultati-va-duhovnicul/